Artistul plastic brazilian Adriano Castro s-a născut în 1968 în localitatea Salvador aproape de Bahia.

Este un reprezentant tipic al artistului inovator, neliniştit, dornic de a sparge tiparele convenționale, mereu pus pe şotii. Practică o artă specială, mereu la granița graficii clasice, utilizând tipăritura cu un scop diferit de cel obişnuit, de a fi admirat într-un cadru cultural. Lucrările sale sunt aplicate, colate pe zidurile unor concentrații urbane cu un scop evident de modelare socială, mentală şi estetică a unei populații care trăieşte la marginea societății. Expresia urban print este o invenție personală a absolventului Universității din Bahia, care la ora actulă este doctorandul Universității Politehnice din Valéncia, Spania cu o teză despre arta stradală. A participat la numeroase evenimente artistice, fiind prezent mai tot timpul în mediile artistice europene. L-am întâlnit pentru prima oară în 2014, la Alijó, Portugalia, fiind implicat în organizarea Bienalei Douro.

A avut expoziții personale în Brazilia şi Spania şi a participat la numeroase bienale şi expoziții de grup în toată lumea: Buenos Aires, La Plata, Parana (Argentina), Sarajevo (Bosnia şi Herțegovina), Feira de Santana, Resende, Salvador, São Félix, Uberlandia (Brazilia), Kazanlak, Lessedra (Bulgaria), Vancouver (Canada), Alexandria (Egipt), Paris (Franța), Thessaloniki (Grecia), Jacarta (Indonezia), Acqui Terme, Napoli (Italia), Tokyo (Japonia), Penang (Malaysia), Monterey (Mexico), Alijó, Lamego (Portugalia), Baia Mare, Mogoşoaia, Ploieşti, Timişoara (România), Barcelona, Almonte, Girona, Huelva Xátiva, Tarragona (Spania), Lauderhill, New York (SUA), Caracas, Maracay (Venezuela).

A participat la expoziția Tribuna Graphic 2015. Cu această ocazie a susținut la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca o conferință despre gravura braziliană şi a făcut o demonstrație urban print la Clubul Sportiv CFR.

Ovidiu Petca

 

Dorina Brânduşa Landén: — Care este diferența între a crea pentru un domeniu cultural particular, de exemplu, galerie sau muzeu şi un alt domeniu, mult mai deschis, cum ar fi strada?

Adriano Castro: — Am mai multă libertate de exprimare în stradă decât într-o galerie de artă. Pot să creez destul de mult din ceea ce vreau eu în stradă dar trebuie să fiu mereu atent să o fac la locul potrivit (nu pe situri religioase sau istorice etc.). În acelaşi timp ştiu că în stradă nu sunt niciun fel de reguli aşa că mi-am impus propriile reguli. După cum ştiți tema mea în creația Urban Print este războiul şi violența relatată pe care le reprezint grafic cu soldați, terorişti, traficanți de droguri… am realizat lucrările mele de artă în locuri unde, probabil, poliția nu este foarte prezentă şi unde există unele conflicte din diverse motive (cultură, rasă, religie) dar toate acestea au fost mai mult la începutul carierei mele artistice. Într-o galerie poți expune o lucrare mai tehnică, realizată cu materiale mai nobile iar tema este foarte diferită. Tema mea sunt maşinile clasice în “haine” mai neobişnuite. Lucrările mele pentru galerii, bienale, anuale şi alte expoziții din lume sunt realizate cu tehnici naturale, ecologice, întotdeauna când aceasta este posibil.

— Este munca ta artistică, în mod necesar, parte dintr-o relație, ca simbol/imagine a unui sistem vizual şi verbal mai larg, sistem care constituie limbajul contemporan al culturii, politicii, ideologie etc.?

— Da, cred că da. Creația mea grafică este foarte puternică şi conține o multitudine de mesaje importante pentru persoanele care trăiesc situații violente în oraşele lor, ca mine. Imaginea grafică a unui soldat este universal înțeleasă. Toată lumea ştie cum arată o armă. Este o imagine pe care o pot executa/ expune în orice țară din lume, de la cea mai sigură (Elveția) şi până la una din cele mai periculoase (Brazilia). Aceeaşi lucrare/imagine Urban Print este înțeleasă în mod diferit în fiecare țară, pentru că relația dintre arme, violență, pace şi societate este atât de diferită de la o țară la alta, de la o cultură la alta. Acum eu trăiesc şi lucrez în Spania, una din cele mai sigure țări din lume. Numai într-un oraş din Brazilia, Sao Paulo, sunt cumpărate mai mult de 62.000 de gloanțe pe lună. Aceasta poate că explică tematica lucrărilor mele de Urban Print.

— Există în lucrările tale de artă o preocupare politică directă? Sunt convingerile tale politice în strânsă legătură cu arta ta? Ai convingeri politice personale?

— Nu aş putea spune că urmăresc direct o convingere politică, cel puțin dacă nu cumva o preocupare mai largă, mai târziu, devine una politică. Violență şi securitate, siguranță. De fapt convingerile mele politice personale nu cred că au de-a face cu arta mea, ba chiar încerc să evit asta. Cred că violența există indiferent de noi, şi că trebuie să ne raportăm la ea, să luăm atitudine prin artă, muzică, literatură… Convingerile mele politice… sunt un liberal care apără o viață cu mai puțină guvernare, o inițiativă economică mai liberă, meritocrație…

— Caracterul oraşelor, experiența ta de a trăi într-un loc şi timp periculos, migrație, protest – aceste concepte sunt filetate în opera ta de artă. Ai lucrat, ai creat începând din Brazilia şi până în vechea noastră Europă, în Spania. Ce impact au locurile şi oamenii în arta ta?

— Conceptul de siguranță este diferit în fiecare societate. Pentru europeni acesta are de-a face cu politica lor externă în timp ce pentru sud americani este în strânsă legătură cu politicile lor naționale. Pentru europeni este vorba despre securitate, siguranță relatată mai ales la armatele şi intervențiile lor în alte țări, în timp ce, pentru sud americani aceasta are de-a face cu prezența lor fizică în stradă.

— Crezi totuşi că, într-un anume sens, trecutul tău este cel care a format artistul care eşti acum? Poți identifica ceea ce te-a făcut să devii artist?

— Încă de copil am fost un artist. Când aveam 8 ani am câştigat premiul întâi la şcoala primară. Nu, nu cred că pot identifica ce m-a făcut să devin artist, sunt doar ceea ce sunt.

— Creația ta are aspecte diferite. Vreau să spun că lucrările tale Urban Print sunt puternic angajate politic, social şi, în acelaşi timp, tema cu maşinile clasice este diametral opusă. Unde se întâlnesc aceste două direcții? 

— Nu este vorba despre o întâlnire ideatică. Aceste două direcții se întâlnesc în tehnicile grafice. Singurul lucru pe care lucrările mele executate/expuse în stradă şi cele din galerii îl au în comun este că ambele sunt create cu ajutorul unor tehnici grafice tradiționale. În creația mea urbană, stradală îmi permit să utilizez şi să experimentez tehnici moderne diferite cum ar fi tiparul digital, plotter, laser, imprimante etc.

— Are creația ta un caracter existențial?

— Da, cred că ambele tipuri ale creațiilor mele, cele de Urban Print şi cele din galerii au această carcateristică.

— Care este interesul tău principal ca artist? 

— Interesul meu principal este de a face cunoscută arta mea la cât mai mulți oameni posibil. Fac printuri tradiționale pentru muzee, galerii etc. dar, de asemenea, îmi place să creez artă stradală astfel încât mai mulți oameni să poată să o vizualizeze într-un mod democratic, indiferent de clasă socială, interese, posibilități. Tema mea principală este “violența” în diferitele forme pe care le ia, deci îmi place să îi fac pe oameni să se gândească la acest lucru (indiferent de cum simt ei, fiecare ar trebui să facă aceasta deoarece stă în puterea omului să schimbe lucrurile) şi să înțeleagă că arta mea, mesajul ei este un pic agresiv deoarece trăim vremuri agresive… din cauza aceasta trăiesc acum şi lucrez în Spania unde îmi pregătesc şi doctoratul în Urban Print la Universitatea Politehnică din Valencia (UVP).

— Care este publicul tău?

— La fel ca şi creația mea, publicul meu este foarte divers. Am o audiență tradițională, cei care îmi cumpără lucrările din galerii şi, de asemenea, un public mai tânăr căruia îi place creația mea Urban Print. Aceste două categorii de public sunt foarte diferite una de alta.

— Ai participat la Tribuna Graphic 2015, expoziția annuală internațională de grafică la Cluj, România. Care sunt impresiile tale despre Tribuna Graphic, despre arta românească şi despre România?

— A fost o mare supriză pentru mine să fiu invitat de către Ovidiu Petca la Tribuna Graphic deoarece este una dintre cele mai importante şi respectabile manifestări de acest domeniu din lume. Să particip la expoziție şi să țin o conferință despre gravura braziliană a fost o mare plăcere. În România am întâlnit mulți artişti, graficieni şi am legat prietenii cu mulți dintre ei. După ce am văzut lucrări de artă româneşti am rămas surprins de calitatea artistică şi tehnică a acestora dar și de numărul mare de muzee din țară. Am înțeles că România are o tradiție culturală foarte bogată. Românii pe care i-am întâlnit au fost foarte prietenoşi, mi-au arătat oraşul Cluj şi împrejurimile iar oamenii de pe stradă erau bucuroşi să mă poată ajuta la nevoie şi întotdeauna făceau asta cu un zâmbet pe buze.

— Mai este ceva ce eu nu te-am întrebat iar tu ai dori să le spui cititorilor revistei Tribuna?

— Ei bine, mi-ar plăcea să le spun că Urban Print este una din modalitățile de exprimare grafică a viitorului pentru că aici se îmbină arta stradală cu tehnicile graficii tradiționale. Începând cu secolul XXI experimentarea a fost o caracteristica principală a artei urbane. Urban Print nu poate rămâne în urma celorlalte genuri ale artei plastice şi trebuie ca această experimentare să fie continuată. La Cluj am avut cinstea să execut o lucrare pe unul din zidurile stadionului local de fotbal CFR. Acum lucrările mele sunt pe străzi din România, Brazilia, Portugalia, Spania, Germania, Olanda, Franța etc.

Interviu realizat de
Dorina Brânduşa Landén