Arta misterioasă și colorată a lui Forró Ágnes este mai mult decât o imagine pură a unei narațiuni, este simbioza dintre vizual și o dimensiune ascunsă, nevăzută a unei lumi pline de splendoare. Construcția simplă a poveștii, cu elemente specifice care definesc nu numai limitele universului creaționist a artistei, reprezintă și o ancoră în timp și spațiu pentru spiritul călător care îndrăznește să se aventureze în această lume. Geamul, ca element central în acest context, este mai mult decât un obiect utilitar sau un simbol simplu, el este, în mare parte, poarta spre un univers ascuns și marcat de necunoscutul permanent. Geamul oferă o perspectivă dublă, în care subiectivismul și relativismul celui care privește prin el oferă oportunități infinite pentru imaginația descătușată. Prin geam putem vedea nu numai minunile lumii exterioare, ci putem face o incursiune în lumea misterioasă a căminului, putem observa nu numai suprafața sau aparența magnificului, ci și minusculului și specificul restrâns a unei încăperi sau a sufletului uman. O lume a poveștilor, o lume a realităților văzute și nevăzute, unde imaginarul descătușat te poate face să te simți acasă sau un străin ca Alice în țara minunilor. Lucrările reprezintă o lume în care povestea și povestitorul se contopesc și creează un univers al echilibrului și al frumuseții și simplicității vizuale încărcate de bagajul semnificativ al sentimentului și subiectivului personal. Punctele cheie sunt reprezentate de perspective și obiecte de multe ori nesemnificative, dar care, în ansamblul și fibra lor, au un rol mai mult decât semnificativ în narațiunea pastelului. O lume a metaforelor, o lume a imaginarului, o lume a poveștii eterne. Dinamica și structura acestei metafore nu numai că ne oferă imaginea unui imago veritabil, ci și a unei maturități, a unei lumi interne marcate de diverse etape de evoluție și dezvoltare, unde creația artistică este mai mult decât o simplă prezentare, o punere în scenă a unei idei sau gând. Pe de altă parte, nu trebuie trecută cu vederea nici înfățișarea acestei metafore, care este una marcată de viață și culoare vie. Scenele și imaginile lucrărilor sunt la fel de intrigante ca și cele ale subînțelesului narațiunii, ele ne atrag, ne provoacă să intrăm în lumea poveștii și a necunoscutului cu un suflet deschis la acceptarea tuturor miracolelor pe care aceasta ni le va oferi. Versatilitatea este doar o umbră în acest univers, deși jucăuș culorile și narațiunea trasează punți și piloni clari, oferă o structură lucrării, care devine astfel un ansamblu complex de forme și culori. Paleta coloristică și ușurința cu care artista face uz de ea denotă o stăpânire a ideilor și poveștii, oferă nu numai un element de stabilitate lucrării, ci inspiră siguranță și claritate celui care dorește să savureze sau să intre în această lume. Verdele, albastrul, roșul sau galbenul devin culorile predominante și jucăușe ale acestor imagini într-un fel care ne aduce aminte nu numai de poveștile copilăriei, ci ne cheamă spre un univers al plăcutului și esteticului liniștitor, unde armonia spațiului ne poate oferi o liniște sufletească nemaiîntâlnită.
Pe parcursul carierei sale, Forró Ágnes a oferit de multe ori astfel de surprize, unde mesajul vizual și cel sublim al narațiunii ne introduc într-un univers în care libertatea omului și a minții sunt maestrul suprem și unde relativismul devine elementul cheie al interpretării mesajului combinat. Ca absolventă a Institutului Ioan Andreescu (promoția 1986), Forró Ágnes pătrunde în lumea artei și a artiștilor prin expoziții personale și de grup. Pe lângă acestea, ea devine cunoscută în lumea publicațiilor clujene, unde lucrările ei devin o portavoce a unei lumi dinamice și armonioase, marcate de joc, de formă și de culori. Ultimele două decenii au reprezentat o etapă semnificativă în evoluția artistei, care devine din ce în ce mai prezentă pe scena artistică, iar lucrările ei sunt prezente în cadrul diverselor expoziții ale Breslei Barabás Miklós, sau cu ocazia altor expoziții anuale sau bianuale. Cu aceste ocazii, Forró Ágnes este remarcată nu neapărat prin cantitatea lucrărilor, ci prin calitatea lor, pline de dinamism, având o voce nu numai pozitivă, ci și una care revigorează sufletul celui care încearcă o incursiune în lumea spectaculoasă a creației ei. Astfel, expoziția Imago, deschisă la Galeria Parohiei Sfântul Mihail Cluj
(str. Iuliu Maniu), devine o stație pe traseul evoluției, unde un set de idei transformate în lucrări devine probabil expresia cea mai clară a unui echilibru intern și a existenței unei viziuni asupra subiectului prezentat și a felului narativ complex prin care acesta este pictat pe suprafața de lucru cu ajutorul unei palete de culori vesele și jucăușe.