Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Jurnal catalan. Experiența imersivă 360

Jurnal catalan. Experiența imersivă 360

Organizată la începutul acestei veri de către Centrul de artă digitală IDEAL din Barcelona, expoziția de artă digitală ,,Klimt. The Immercive experience” este poate cea mai spectaculoasă manifestare culturală la care am participat în acest an. Informațiile de pe site promiteau o experiență imersivă 360 grade care permite spectatorului să se simtă înlăuntrul picturilor și edificiilor decorate de Gustav Klimt. Cu toate precauțiile perioadei pandemice, afluența publicului este mare, deci mi-a fost greu să fac rezervare într-o zi și la o oră convenabilă. Totuși am reușit, iar drumul spre expoziție m-a dus într-o parte a orașului care mai păstrează clădiri specifice fostei zone industriale, alături de construcții mai noi. Schimbările în aspectul și dinamica noului cartier parcă mă pregăteau pentru ceea ce urma să vizionez. Asemeni altor edificii moderne, Centrul de artă digitală este situat în cartierul Poblenou, o zonă a orașului modernizată prin relocarea zonei industriale în afara Barcelonei și reconfigurarea ei, prin construirea de spații de birouri, centre culturale, hoteluri, școli și parcuri. În încercarea de a păstra elemente care să mărturisească tăcut istoria tumultoasă a acestui oraș dinamic, au fost păstrate și reabilitate clădiri vechi dar reprezentative, grădini și parcuri care au fost deschise publicului, continuând cu deschiderea acestei părți a orașului spre mare, prin trasarea de bulevarde care au ca punct terminus plajele nou amenajate pe țărmul înalt al Mediteranei. Aici își au sediul studiourile Media PRO, Universitatea Pompeu Fabra, Muzeul de Design, Turnul Glories (noua denumire a turnului Agbar). În același spirit novator, fostul cinematograf al cartierului a fost convertit într-un centru de producere a artei digitale. Dedicat producției și expunerii artei digitale, centrul dispune de 2000 mp de spații pentru producție și expoziții, și tehnologie avansată pentru producerea artei imersive. Aici artiștii experimentează tehnica imersivă: proiecții individuale, realitate augmentată, realitate virtuală și holografie.
Proiect unic în Spania, Centrul IDEAL a fost inaugurat în 2019, cu proiecte culturale de anvergură care propuneau o nouă formă de a experimenta arta. Expoziții de artă digitală au avut loc în primii doi ani având ca punct de pornire opera lui Claude Monet și Vincent van Gogh, iar în acest an artistul ales a fost Gustav Klimt (1862-1918), cel mai de seamă reprezentant al curentului Secession în Austria. Expoziția propune publicului o incursiune în istoria noului curent artistic, prezintă principalele caracteristici, artiști și opere reprezentative. Deși mișcările moderniste au trăsături specifice în fiecare regiune unde au avut loc, totuși sunt amintite câteva caracteristici generale: folosirea elementelor din natură și flori; preferința pentru linii curbe; înfățișarea personajelor feminine; folosirea excesivă a ornamentelor; utilizarea de motive exotice, provenite din alte culturi sau imaginare; abandonarea realismului în favoarea simbolismului și intimismului; eliminarea ierarhiilor dintre tipurile de artă; combinarea diferitelor tehnici de creație, tratarea obiectelor banale ca obiecte de artă; inovații tehnologice și materiale mai noi care permiteau producția de masă. Etapele de creație și contribuția lui Gustav Klimt la dezvoltarea mișcării Secession sunt ilustrate cu principalele sale opere, permițând publicului să se familiarizeze cu picturile și decorațiunile realizate de artist. Publicul este pregătit să participe la experiența imersivă propusă de un număr destul de mare de artiști digitali.
Se știe că arta digitală se referă la opere de artă care au fost modificate prin intermediul unor programe de calculator. Față de expunerea tradițională în muzee și galerii de artă, operele marilor artiști beneficiază acum de aspectul atrăgător al imaginilor 3D în mișcare, de holograme și de senzația de imersiune permisă de realitatea virtuală. Produsul artistic tradițional este acum receptat prin interacțiune, prin experimentul imersiv, și vine în întâmpinarea orizontului nostru de așteptare, prin crearea efectului de real folosind proiecții 3D. Astfel, obiectele și personajele din imagini prind viață; descompunerea și animarea elementelor care compun imaginile permit recrearea lor în mișcare, cu toate detaliile și nuanțele lor, prin accentuarea unor aspecte care explică și sporesc farmecul prezentării. Buna cunoaștere a operei unui artist și a exigențelor curentului artistic în care sunt create operele acestuia permit detalierea, desfacerea și refacerea unității imaginii. Aceste procedee facilitează explicarea modului cum au fost realizate imaginile, pornind de la elementele simple, dezvoltarea și compunerea lor pentru atingerea unității compoziționale, coloristice și ideatice a subiectului imaginii. Aceasta oferă publicului posibilitatea de a recunoaște arta, indiferent de maniera în care și-a găsit expresia.
Alegerea acestei modalități de a contempla și de a experimenta arta poate fi argumentată. Amintim că postmodernismul reprezintă paradigma culturală care a adus schimbări radicale și rapide, iar înnoirea metodelor de creație artistică reflectă schimbările care au loc în societate și în cultura materială. Începând cu avangarda artistică, manifestările acestei perioade oglindesc felul în care indivizii au încercat să se adapteze la această situație radicală, să explice și să ordoneze, într-un fel comprehensiv, elementele noi care au apărut în viața lor. Aceştia au încercat să înțeleagă și să dezvăluie mecanismele obiectelor, tehnicilor, comportamentelor și structurilor sociale la care erau nevoiţi să se adapteze. Chiar mai mult, artiștii postmoderni au încercat să înlocuiască vechiul mod de gândire cu concepte și metode de creație inovatoare, cu scopul de a reflecta noul lor mod de viață și de a reordona obiectele discrete care populează lumea modernă. Ei au încercat să ofere o imagine mai ușor de înțeles a culturii în care trăiau. Toate acestea au avut ca urmare schimbarea accentului de pe imaginea în sine pe tehnica producerii acesteia. Potrivit lui Donald Kuspit (profesor de istoria artei la Universitatea Cornell), unul dintre scopurile artei moderne constă într-o idee simplă, dar inovatoare: să facă vizibil ceea ce până atunci, în alte curente artistice, fusese ascuns privitorilor. „Înainte, crearea de imagini materiale era scopul principal al artei vizuale, iar codul imaterial care ghida procesul era privit ca secundar. Acum, crearea codului ‒ într-un sens mai larg, conceptul ‒ devine actul creator primar. Imaginea există doar pentru a face vizibil codul invizibil, indiferent de suportul material” (Donald Kuspit, ,,Matrix of Sensations”, Artnet.com magazine, 2005).
Istoria acestui proces este, de fapt, istoria metodelor de producere a artei moderne/postmoderne: Cubismul a fost o modalitate de a arăta figuri geometrice ca structuri ascunse ale corpului uman sau ale unui obiect; combinarea acestor elemente a fost diferită de cea considerată a fi una obișnuită, normală, urmând alte reguli și devenind, astfel, un cod estetic nou. Fovismul a cultivat afișarea pe pânză a culorilor vibrante, ca expresie a emoțiilor, raționalității și a altor impulsuri care configurează personalitatea umană sau tensiunile și expresivitatea simbolică a obiectelor. Suprarealismul a fost o modalitate de a reprezenta obiecte reale, eventual modificate, deformate, în combinație cu reprezentări de memorie, vise, fantezie, în scopul de a reflecta cele mai profunde sentimente, emoții care, evident, erau relevante pentru artist. Futuriștii reprezentau obiecte și ființe umane în mișcare, sugerând, astfel, orientarea spre viitor, dar, de asemenea, schimbări rapide în lumea materială și influența acestora asupra artefactelor materiale și vieții umane. În curentul Action Painting se foloseau culori, linii, forme și puncte amestecate pe pânză într-un mod energic, cu scopul de a prelua forța stocată în gesturile artistului și în structura obiectului, reprezentând o operă de artă produsă ca obiect fabricat. Artistul acorda atenție energiei umane încorporate în artă, transmițând mesaje, sentimente și emoții consubstanțiale obiectelor create. În Pop Art sunt introduse obiecte obișnuite și gesturi din viața de zi cu zi în calitate de subiecte ale operelor de artă, lucru neobișnuit la acel moment. Mai mult decât atât, prin repetarea acelorași fețe în diferite culori, Andy Warhol sugerează posibilitatea îndepărtării ideii de unicitate a ființei umane și a personalității sale. Marcel Duchamp merge mai departe, propunând ca lucrări de artă obiecte funcționale, care până atunci au fost ascunse de ochii publicului, nefiind considerate demne de a constitui subiectul unei lucrări artistice.
În arta digitală postmodernă, statutul și importanța imaginii se schimbă radical: ea devine o manifestare secundară a codului abstract, care devine astfel principalul vehicul al creativității. Trecerea de la creativitatea imaginii la cea a codului este complexă și presupune un plus de atenție în direcția folosirii instrumentelor tehnologiei digitale și multimedia. Pentru Donalt Kuspit ,,Cel mai important aspect al artei digitale este faptul că face din actul creativ un proces explicit, așa cum nu a fost niciodată înainte, în artă, în întreaga istorie a artei” (Donald Kuspit, ,,Matrix of Sensations”, Artnet.com magazine, 2005). Noile tehnologii permit acum modificarea operelor marilor artiști moderni conform unui concept care presupune descompunerea întregului în elementele componente și refacerea imaginilor, prin animarea și proiectarea lor pe suprafețe mari. Unul din scopurile acestui mod de prezentare a artei reflectă modificarea poziției receptorului imaginilor, prin mutarea lui din exterior, în interiorul lor, prin schimbarea statutului de privitor la cea de participant la explorarea aspectelor invizibile până acum, sau poate mai puțin înțelese, prin experiențe audiovizuale și impresii tactile.
În această expoziție, imaginile proiectate sunt artefacte comunicaţionale specifice retoricii vizuale, perpetuate de arta digitală. Ele sunt create pentru a da naştere unor sisteme simbolice de semnificare bazate pe imaginarul colectiv, referitor la perioada în care a trăit și a creat Gustav Klimt (sfârșitul secolului XIX–începutul secolului XX) și la contribuția artistului la evoluția curentului Secession. Colajul de imagini și fragmente sau combinaţiile între diferitele mijloace de producţie, prezente în multe dintre lucrările digitale proiectate, vorbesc despre acelaşi principiu estetic primar al artei digitale: arta nu mai există doar pentru artă, ci creatorul are mereu în minte un privitor ţintă, pentru a reuşi să creeze sisteme simbolice. În plus, datorită noilor tehnologii, publicul nu mai este un simplu spectator; prin imersiune, el face parte din lumea nou creată de artiștii digitali, pe baza lucrărilor lui Gustav Klimt.
Experiența imersivă este o formă de a pătrunde, a ne cufunda total sau parțial într-o altă realitate, într-un cadru virtual creat de artiștii digitali; este o formă de călătorie în timp și spațiu, în prezent, trecut sau viitor, care poate fi experimentată acum prin intermediul tehnologiei, prin intermediul realității virtuale și a realității augmentate. Experiența imersivă stimulează simțurile și ne copleșește prin acuratețea culorilor, prin claritatea sunetului și interacțiunea cu interfețe intuitive care crează efectul de real. Folosind tehnologia, putem explora spațiul virtual creat ca și cum am fi acolo. Experiența devine cu adevărat una imersivă în momentul în care spațiul este vizitat folosind realitatea virtuală.
Această nouă formă de a experimenta arta se realizează în acest caz prin proiecții spectaculoase (de peste 1000 mp) pe cei patru pereți ai sălii principale și pe podea, care luminează și transformă spațiul fizic al sălii într-un experiment total imersiv. Cufundarea în lumea lui Klimt este totală. Elementele din care sunt constituite imaginile reprezentate în pictură apar, cresc, se colorează și se organizează sub ochii noștri, pentru ca apoi să dispară pentru a ceda locul altei imagini în formare. Evoluția operei lui Klimt este ilustrată prin picturile și decorațiile realizate în diferite etape de creație; ele se alcătuiesc și se succed într-un ritm alert și pe un fond muzical adecvat subiectului și succesiunii imaginilor. Astfel putem explora în detaliu frescele din Muzeul de arte frumoase și din Teatrul imperial din Viena, dar și friza Beethoven realizată de Klimt în sala principală a clădirii Secession (un adevărat templu al artei moderne), în acordurile Simfoniei a noua de Beethoven. Natura, peisajele montane și lacul Attersee, unde artistul a petrecut o perioadă din viață, desenele sale sunt urmate de prezentarea operelor realizate în perioada aurie, cele mai cunoscute lucrări fiind Portretul Adelei Bloch-Bauer (1907) și cel al prietenei sale Emilie Floge, dar mai ales Sărutul (1907-1908), cu aura sa, cu decorațiile și detaliile florale care au devenit caracteristicile picturii lui Gustav Klimt. Spre deliciul și satisfacția publicului, detalii ale acestor opere sunt desprinse din întreg, mărite, animate și combinate cu alte detalii ale operelor sale, cum ar fi Pomul vieții.
O altă experiență imersivă spectaculoasă o reprezintă călătoria de 10 minute în lucrările perioadei aurii prin folosirea ochelarilor pentru realitatea virtuală care îți oferă sentimentul că te afli în mijlocul elementelor care compun imaginea reprezentată în tablou. Bazată pe lumea artei vizuale, creația audiovizuală în realitatea virtuală este o experiență unică. Ai impresia că te afli în spațiu, în compania unei imagini din picturile lui Klimt, fără alt punct de sprijin decât contemplarea imaginii, focalizarea pe elementele disparate ale picturii, din care acum faci parte la modul vizual, tactil, sonor, intuitiv. Practic te simți în mjlocul tabloului, având posibilitatea să explorezi, să te rotești 360 grade, să observi toate detaliile și să interacționezi cu ele.
Călătoria spectatorilor în lumea lui Klimt se încheie prin accesarea unei instalații interactive care generează un colaj pe bază de algoritmi. Prin folosirea unui fotomaton acționat de inteligența artificială, care permite realizarea unui număr infinit de combinații între caracteristicile faciale ale spectatorului și una din picturile lui Klimt, organizatorii au avut ideea de a oferi o amintire: portretul vizitatorului într-o pictură de Gustav Klimt, care apare aleatoriu pe ecranul cabinei personalizate și care poate fi ulterior vizionată prin accesarea codului apărut pe ecran. Și această ultimă experiență demonstrează cu prisosință că munca artistului digital constă în realizarea algoritmului care permite formarea imaginii și confirmă aserțiunea referitoare la importanța codului în realizarea imaginilor în arta digitală. ,,modern creativity theory argues that the creative process is as much an intellectual and social process as an emotional and individual process” (Donald Kuspit, ,,Matrix of Sensations”, Artnet.com magazine, 2005). Și acum vă las în compania imaginilor.

Leave a reply

© 2021 Tribuna
design: mvg