„Lumea care trece” (Múló Világ) este mai mult decât un titlu de expoziție sau o constatare a unei stări de fapt, este o adevărată incursiune într-o lume artistică dinamică și vie. În cazul lui Katona György acesta este și timpul bilanțului de la sfârșitul unui drum care a început la Oradea, ca mai apoi să treacă prin meleagurile sălăjene, academicul clujean și viața din Pápa. Această peregrinație geografică i-a permis artistului nu numai o deschidere a orizonturilor, dar și posibilitatea de a găsi inspirație în aceste spații diferite, devenind astfel un excelent observator al forței timpului. Nu trebuie să ne mire, din această perspectivă, expresia actului artistic și modul în care lucrările lui reflectă imaginea mediului înconjurător, cu inflexii spre spiritualitatea locului și legătura cu tot ce este specific acesteia. Tematica variată și paleta de culori ne duc într-o lume bidimensională, unde stăpânul necontestat este artistul, iar expresia viziunii lui devine un instrument de imortalizare și scoatere în evidență a relevantului, așa cum este văzut acesta prin ochii critici ai unui spirit liber. Viul și echilibratul devin astfel două atribute ale lucrărilor lui Katona, oferind o incursiune în diversele ipostaze peisagistice și umane, care, prin esența lor, sunt parte integrantă a vieții artistului, înfățișând nu numai o perspectivă coloristică, dar și una spirituală.
Peisajul devine pentru artist nu numai expresia lucrurilor palpabile, dar și a simțurilor olfactive și tactile. Lucrările lui degajă o energie care permite celui care privește să devină parte integrantă a acestui spațiu și să simtă pe propria piele briza vântului de la poalele dealului sau sunetul frunzelor care se mișcă la cea mai mică schimbare de curent. Grădina devine și ea element al acestei lumi (Grădina din spate, 2019; Grădina lui István, 2019), care reprezintă, în mare parte, acel liant sentimental cu care pictorul se ancorează în spațiul înconjurător, oferind nu numai o perspectivă poetică, dar și una personală lucrărilor de pictură. Pe de altă parte, nu putem să ignorăm legătura strânsă a artistului cu lumea transilvană, care l-a marcat nu numai profesional, dar și spiritual, chiar dacă a fost nevoit să o părăsească cu aproape trei decenii în urmă. Clujul, orașul studiilor, este reprezentat în lucrări prin apelul la cel mai puternic simbol al orașului: Matia Corvin. Acesta este reprezentat în mai multe lucrări expuse, care scot în evidență maiestuozitatea grupului statuar și fac apel la memorie și istoria urbană. În mod deloc straniu, stilistica prin care este reprezentat suveranul este una care ne permite să afirmăm că artistul, pe parcursul întregii cariere, a încercat să ofere nu doar unicitate lucrărilor, dar și o dinamică tehnică, care să fie o adevărată călătorie în explorarea posibilului și imposibilului în expresie și creație. Dacă în cazul peisajelor expuse, putem vorbi de o dominație a culorilor și trecerilor graduale aproape invizibile, în cazul picturilor dedicate regelui liniile și fragmentarea imaginii devin elementele cheie ale creației artistice, reprezentând un puzzle imaginar, unde fiecare piesă, deși are o formă rectangulară, oferă o imagine de ansamblu echilibrată și expresivă. Grupul statuar din centrul Clujului devine o mare piesă fragmentată, dar încadrabilă organic în peisajul mental al celui care privește lucrarea în sine. Poate fi privită ca o colecție de mici instantanee ale trecutului și prezentului transpuse pe suprafața de lucru cu un scop destul de clar. În oarecare măsură, această abordate se înscrie în stilul lui Katona, care pune accent de multe ori pe simbolistica mesajului sau impresia vizuală pe care obiectul, peisajul sau figurativul (Bunica, 2016) le insuflă. Pe de altă parte, această tematică cultural-istorică (Ady, 2010 sau Petőfi, 2010) se încadrează în spectrul larg al temelor abordate, care au ca obiect elementul identitar al artistului și al comunității din care face parte. Din acest peisaj identitar nu putea lipsi nici tematica sacră, care devine și ea element al universului pictural, iar Pieta (2010 și 2015) sau Iona (2015) devin narațiuni transpuse pe pânză sub forma unor instantanee simbolistice, menite să etaleze simbioza dintre simbol și reprezentare fizică.
În afara cadrului expozițional de pe simezele Muzeului de Artă din Cluj, creația și moștenirea artistică a lui Katona este una mai complexă și mai extinsă. Cele aproape patruzeci de lucrări sunt doar o firmitură din lucrările lăsate în urmă de artist, totuși ele ilustrează relativ bine parcursul tematic și tehnic al lui Katona din ultimele două decenii.

 

 

[Katona Győrgy s-a născut la Oradea în 1960, și-a petrecut copilăria pe meleagurile din Șărmășag, ca mai apoi să își continue studiile la Cluj în cadrul Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”. În 1989, decide să părăsească Transilvania, ca mulți artiști ai vremii, și să se stabilească în Ungaria. Pentru o perioadă lungă de timp a fost profesor de arte plastice la Colegiul Reformat din orașul Pápa. Pe lângă lucrările de pictură și desen, artistul lasă moștenire și trei lucrări de for public: Memorialul Holocaustului din Bakonyszentlászló, Memorialul Mileniului și Poveste din Csót.]