Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Literatura de călătorie: etimologie, tipologie, scurtă istorie (VI)

Literatura de călătorie: etimologie, tipologie, scurtă istorie (VI)

 

 

Cărţile de călătorie

 

Cărţile de călătorie conţin o gamă largă de stiluri, de la documentar la cel evocativ, de la literar la stilul jurnalistic şi de la umoristic la cel serios, ele fiind adesea asociate cu turismul şi includ ghiduri, însemnând educarea cititorului privind destinaţia, oferă sfaturi pentru vizite şi inspiră cititorii să călătorească.1 Scrierile de călătorie pot fi găsite pe website-uri, în reviste şi în cărţi şi au fost realizate, create de călători, inclusiv de ofiţeri de armată şi de marină, misionari, exploratori, oameni de ştiinţă, pelerine şi emigranţi.2 Americanii Paul Theroux, Bill Bryson şi William Least Heat-Moon, autoarea galeză Jan Morris şi englezul Eric Newby sunt sau au fost recunoscuţi în întreaga lume ca autori, scriitori de cărţi de călătorie, deşi Morris este istoric de profesie, iar Theroux romancier.3

 

India: O civilizație rănită de V.S. Naipaul

 

Literatura de călătorie se intersectează adeseori cu eseul, precum în cartea laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, trinidadianul V. S. Naipaul, India: A Wounded Civilization/ India: O civilizaţie rănită (1977), în care o simplă călătorie devine un motiv pentru observaţii extinse şi profunde asupra unei naţiuni şi a unei ţări.4 India: O civilizaţie rănită este a doua carte a trilogiei sale India (după An Area of Darkness/ O zonă de întuneric, şi înainte de India: A Million Mutinies Now/ India: Un milion de revolte acum).5 Naipaul a scris această carte la a treia sa vizită în India, determinată de „Starea de urgenţă” declarată în India de prim-ministrul Indira Gandhi în anul 1975, prin care a suspendat Constituţia, transformând ţara într-o dictatură6, în ea existând viziunea lui asupra sărăciei şi condiției de viaţă, religie şi structură socială din ţara lui Tagore, viziune asupra Mahatma Gandhi, autoevaluare şi introspecţie. Naipaul a găsit India pauperă, dezordonată, dezorganizată, mai presus de toate lipsită de orice vitalitate, el simţindu-se supărat pe starea de atunci a Indiei, mândria pe care Naipaul a simţit că ar avea-o de a aparţine acestei ţări nefiind posibilă în scenariul din acea a vreme a Indiei şi, în același timp, prezenţa britanică continuă prin clădiri, instituţii şi occidentalizare l-a înfuriat în mod vizibil.7 Simplitatea Indiei, sărăcia ei îngrozitoare, atitudinea ei supusă şi „auto-absorbţia” îl iritau la culme8, Naipaul ajungând la concluzia că India este „o civilizaţie rănită”, defunctă, moartă sau bolnavă, dar atitudinea lui este una post-colonială, deoarece nu dă vina pe străinii care au venit în India; India a fost învinsă de propriile ei slăbiciuni care au fost ignorate vreme de secole.9

 

Mielul negru și șoimul cenușiu de Rebecca West

 

Acesta este un caz similar cărţii despre Iugoslavia a autoarei britanice Rebecca West, intitulate Black Lamb and Grey Falcon/ Mielul negru şi şoimul cenuşiu (1941).10 Cărțoiul are peste 1.100 de pagini în ediţii moderne şi oferă, printre altele, o relatare a istoriei şi etnografiei balcanice în timpul călătoriei de şase săptămâni a autoarei în Iugoslavia în anul 1937, obiectivul ei fiind „să arate trecutul alături de prezentul pe care l-a creat”11. Publicarea masivului volum a coincis, din păcate, cu invazia nazisto-hitleriană și a unor țări ale Axei din aprilie 1941 a Iugoslaviei și bombardarea sălbatic-barbară a Belgradului de către Luftwaffe, iar Rebecca West a adăugat o prefaţă în care îi lăuda foarte mult pe iugoslavi pentru sfidarea curajoasă a Germaniei hitleriste, dedicaţia cărţii spunând: „Prietenilor mei din Iugoslavia, care acum sunt toţi morţi sau sclavi”12. Personajul lui „Constantin” se presupune că se bazează pe Stanislav Vinaver, iar Anica Savić Rebac, sub numele de Milica, apare nu doar ca o nouă prietenă, ci şi ca ghid intelectual care, în cele din urmă, îi dezvăluie Rebeccăi West ritualurile care ar conduce-o pe autoare la metafora titlului viziunii sale asupra Balcanilor, mielul negru şi şoimul cenuşiu.13 Cartea detaliază călătoria de șase săptămâni făcută de West, împreună cu soțul ei, în Iugoslavia în 1937, în timpul excursiunii, autoarea engleză și soțul ei hălăduind prin Croația, Dalmația, Herțegovina, Bosnia, Serbia, Macedonia și Muntenegru, scriitorul american Larry McMurtry lăudând volumul westian și opinând într-un eseu că „există doar câteva cărți de călătorie grozave, Mielul negru și șoimul cenușiu al Rebeccăi West este una dintre ele”, în timp ce un alt autor american, Brian Hall spune în cartea sa, Țara imposibilă, că „după patru ani de scris… și 1.100 de pagini dense… ea (Rebecca West) a reușit doar să reprezinte punctul de vedere sârb”14.

 

Lămâii amărui de Laurence Durrell

 

Uneori, un scriitor se va instala într-o localitate pentru o perioadă îndelungată, absorbind avid, hulpav un sentiment al locului, un genius loci, în timp ce continuă să observe cu sensibilitatea unui autor de cărţi de călătorie, exemple ale unor astfel de scrieri sunt: Bitter Lemons/ Lămâii amărui de Lawrence Durrell, The Island of a White Cow/ Insula vacii albe de Deborah Tall şi best-seller-ul lui Peter Mayle A Year in Provence/ Un an în Provenţa, care a fost şi ecranizat, şi continuările acestuia.15 Dintre acestea, mai valoroasă din punct de vedere estetico-literar este cartea lui Lawrence Durrell, Bitter Lemons/ Lămâii amărui, o lucrare autobiografică a scriitorului englez, care descrie cei trei ani (1953–1956) petrecuţi de el pe insula Cipru, volumul fiind distins cu Premiul „Duff Cooper” pentru 1957, reprezentând atât o imagine evocatoare şi memorabilă a vieţii satului cipriot, cât şi un document social şi istoric al unei comunităţi pierdute, scris în timpul revoltei treptate a ciprioţilor greci care doreau unirea cu Grecia, Durrell observând luptele poporului la nivel intim şi personal.16 „Aceasta nu este o carte politică, ci un simplu studiu oarecum impresionist al stărilor de spirit şi atmosferei din Cipru în anii tulburi 1953-1956”, susţine Lawrence Durrell în prefața cărţii sale. Menţionăm că Lawrence Durrell se stabilise în satul Bellapais (ortografiat în mod deliberat „Bellapaix” de Durrell pentru a evoca vechiul nume Paix), care în prezent face parte din nordul controlat de turci sau din Republica Turcă a Cirpului de Nord, recunoscută pe plan internaţional doar de Turcia. De altfel, autorul descrie şi Bellapaix ca fiind un sat mic, cartea neuitând „prezenţa unei mănăstiri antice ruinate”17, mănăstirea părăsită arătând modul în care regiunea mediteraneană se confruntă cu o schimbare religioasă.18 În cele din urmă, însă, „capriciile norocului şi demonii ghinionului au târât Ciprul în bursa afacerilor mondiale” şi, pe măsură ce au apărut grupuri armate cipriote greceşti care cereau încetarea stăpânirii britanice în Cipru, au urmat „violenţe intercomunitare între ciprioţii greci şi ciprioţii turci”, naţionaliştii ciprioţi greci dorind unirea cu Grecia.19 De remarcat că din 1955, naționaliştii ciprioţi greci s-au radicalizat şi au început lupta armată împotriva autorităţilor britanice, reticente față de independenţa insulei, în acest context, este fondată EOKA (Organizaţia Naţională a Combatanților Ciprioţi) de generalul grec cipriot Georgios Grivas, cunoscut și sub numele său de război Digenís, organizaţie care era susţinută şi de arhiepiscopul Makarios al III-lea20, Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Cipriote. Copleşiţi, britanicii au declarat stare de urgenţă în 1956, au condamnat un număr de activişti EOKA la spânzurătoare şi l-au deportat pe Makarios al III-lea în insulele Seychelles.21 Totuşi, Durrell nu prea era amorezat de militanţii ciprioţi greci şi a simţit că aceştia târăsc Insula Afroditei într-o „sărbătoare a non-raţiunii” şi că „încorporaţi atât de adânc în compostul medieval al urii religioase, sătenii s-au bălăcit în şuvoiul noroios al urii nediferenţiate, ca nişte înecaţi”22. Povestea se termină cu el fugând de pe insulă fără să-şi ia rămas bun de la prieteni, apropiindu-se de „aeroportul puternic păzit”, cu taxiul în care discută cu şoferul care îi spune „Digenis, deşi se luptă cu britanicii, îi iubeşte cu adevărat. Dar va trebui să-i omoare în continuare – cu regret, chiar şi cu afecţiune”23.
Călătoria şi scrierile despre natură se contopesc în multe lucrări ale unor Sally Carrighar, Ivan T. Sanderson şi cunoscutul naturalist şi zoolog Gerald Durrell, fratele romancierului britanic, pomenit mai înainte, Lawrence Durrell, însă autorii menţionaţi sunt naturalişti, care scriu în sprijinul câmpului lor de studiu sau de activitate, în schimb, influentul naturalist englez Charles Darwin a scris faimoasa lui relatare a călătoriei, voiajului de pe vasul „HMS Beagle” la intersecţia dintre ştiinţă, istorie naturală şi călătorie.24 De altfel, călătoria de cinci ani a lui Charles Darwin la începutul anilor 1830 pe „HMS Beagle” a devenit legendară, întrucât viziunea câștigată de tânărul om de știință britanic în călătoria sa în locuri exotice i-a influențat enorm tema, cartea fundamentală și influentă Originea speciilor.25 Darwin nu și-a formulat teoria evoluției în timp ce naviga în jurul lumii la bordul navei, dar plantele și animalele exotice pe care le-a întâlnit au provocat gândirea lui și l-au determinat să considere dovezi științifice în noi moduri.26
Un număr de autori foarte cunoscuți în alt domeniu au scris despre experienţele lor de călătorie. Printre aceştia se află scriitori însemnaţi precum: Samuel Johnson cu A Journey to the Western Islands of Scotland/ O călătorie spre insulele vestice ale Scoţiei (1775), A Journal of a Tour to the Hebrides/ Jurnal al unui tur către Hebride (1785), Mary Wollstenecraft cu Letters Written during a Short Residence in Sweden, Norway, and Denmark/ Scrisori scrise în timpul unei scurte şederi în Suedia, Norvegia şi Danemarca (1796), Stendhal cu Roma, Napoli și Florența (1817, 1818, 1826), și nu numai, Charles Dickens cu American Notes for General Circulation/ Note din America (1842) şi Impresii din Italia (1846), D. H. Lawrence cu Twilight in Italy and other Essays/ Crepuscul în Italia şi alte eseuri (1916) şi Mornings in Mexico and other Essays/ Dimineţi în Mexic şi alte eseuri (1927) sau John Steinbeck cu Travels with Charley: In Search of America/ Călătorii cu Charley: În căutarea Americii (1962).27 Cele mai importante, în opinia mea, sunt cărţile lui Sterne, Johnson, Stendhal şi Dickens.

 

 

 

Note
1 Cf. „Travel literature”, în Wikipedia, May 16, 2015.
2 Ibidem.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 V.S. Naipaul, India: A Wounded Civilization, Knopf, 1977, online.
6 Cf. „India: A Wounded Civilization – V.S. Naipaul”, în www.avinashigasc.in, fără an, online.
7 Ibidem.
8 Ibidem.
9 Ibidem.
10 Cf. „Travel literature”, în Wikipedia, May 16, 2015.
11 Rebecca West, Black Lamb and Grey Falcon: A Journey Through Yugoslavia, Edinburgh, 2006, p. 1089.
12 Rebecca West, op. cit., p. vii.
13 Svetlana Slapšak, „Anica Savić Rebac (1894 – 1953)”, Gegenworte – Zeitschrift für den Disput über Wissen, Berlin-Brandenburgischen Akademie der Wissenschaften, Lemmens Verlag, Berlin 2010, online.
14 Larry McMurtry, „On rereading”, in The New York Review of Books, July 14, 2005 și Brian Hall, The Impossible Country (First American ed.), Boston, David R. Godine, 1994, p. 6.
15 Cf. „Travel literature”, în Wikipedia, May 16, 2015.
16 Andrew Sachs, „Bitter Lemon of Cyprus by Lawrence Durrell”, în Canongate Books, fără an, online.
17 Lawrence Durrell, Bitter Lemons, London, Faber and Faber, 1957, p. 86.
18 J. Ker-Lindsay, The Cyprus Problem: What Everyone Needs to Know, Oxford, Oxford University Press, 2011, online.
19 Cf. „Bitter Lemons”, în Wikipedia, 25 February 2022.
20 Sophie Chautard, L’indispensable des conflits du XXe siècle, Studyrama, 2006, 3e éd., p. 32.
21 Sophie Chautard, op. cit., p. 32.
22 Lawrence Durrell, Bitter Lemons, London, Faber and Faber, 2000, p. 271.
23 Lawrence Durrell, op. cit., p. 271.
24 Cf. „Review of Narrative of the Surveying Voyages of H.M.S. Adventure and Beagle between the Years 1826 and 1836 … & Journal of Researches into the Geology and Natural History of the various Countries visited by H.M.S. Beagle …”, în The Quarterly Review. 65: 194–234. December 1839.
25 Robert McNamara, “Charles Darwin și călătoria sa la bordul navei HMS Beagle”, în ro.efferit.com., fără an.
26 Robert McNamara, op. cit., online.
27 Cf. “Travel Literature”, în Wikipedia, 9 May 2022.

 

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg