Analize și judecăţi contemporane

 

De-a lungul secolului al XIX-lea şi mare parte şi în secolul XX, valul exacerbat de naţionalism a dus la o „eclipsă a interesului în/ pentru literatura mondială”, dar în era post-1945, literatura comparată şi universală sau mondială a început să se bucure de o renaştere, o redeşteptare, mai bine zis, în Statele Unite. Ca o naţiune de emigranţi ce era, este şi va fi, şi cu o tradiţie naţională mai puţin bine stabilită decât posedau, aveau numeroase ţări vechi, bătrâne, Statele Unite au devenit un „teren fertil” pentru studiul literaturii comparate (adesea, în primul rând, la nivel de absolvent) şi pentru literatura mondială, adesea învăţate, studiate în calitate, în cadrul primelor clase de învăţământ general. Accentul a rămas în mare parte pe clasicii greci şi romani şi pe literaturile moderne majore ale puterilor europene occidentale, dar o „confluenţă de factori” de la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 a condus la o mai mare deschidere către lume, către mondialitate.
Sfârşitul Războiului Rece, creşterea/ emergența globalizării în economia mondială şi noi valuri de emigranţi din multe părţi ale lumii au dus la numeroase eforturi pentru a deschide, mări studiul literaturii lumii sau mondiale, această schimbare fiind bine ilustrată de expansiunea Antologiei Norton a Capodoperelor Lumii/ The Norton Anthology of World Masterpieces, a cărei primă ediţie din 1956 prezenta doar opere literare majore din Europa Occidentală şi America de Nord, la o nouă „ediţie extinsă” din anul 1995 cu substanţiale selecţii non-occidentale, şi cu un titlu schimbat din „Capodopere” în mai puţin exclusivista „Literatură”, noul titlu fiind The Norton Anthology of World Literature/ Antologia Norton a Literaturii Mondiale1. Antologiile majore, importante de astăzi, incluzând acelea tipărite de Longman şi de Bedford pe lângă cele de la Norton, toate prezintă, evidenţiază câteva sute de autori din zeci de ţări. Creşterea explozivă a cercului de studii culturale sub rubrica literatură mondială a inspirat o varietate de „încercări teoretice” pentru a defini şi delimita domeniul şi de a propune „moduri eficiente de cercetare şi predare”.

 

Analiza lui Moretti

 

Franco Moretti este unul dintre cei mai relevanți autori în studiul conceptului de literatură mondială și în ciuda faptului că munca lui se concentrează pe relația sa cu literatura latino-americană, opera sa este, fără îndoială, una dintre cele mai inovatoare și ambițioase de pe scena academică. În cartea sa din 2003, Ce este literarura mondială?, David Damrosch a pledat pentru literatura mondială sau literatura lumii, mai puţin pentru un canon vast de opere şi mai mult pentru o chestiune de circulaţie şi receptare, şi a propus ca acele opere care înfloresc, au succes ca literatură mondială, sunt cele care merg, funcţionează bine şi chiar câştigă în diferite moduri în traducere2. Întrucât abordarea lui Damrosch rămâne legată de lectura atentă, apropiată a operelor literare individuale, un punct de vedere diferit a fost susţinut de criticul de la Stanford University, Franco Moretti, într-o serie de articole sub titlul „Conjectures on World Literature”/ „Ipoteze privind literatura mondială”3. Moretti a susţinut că scara sau nivelul literaturii mondiale depăşeşte cu mult ceea ce poate fi înţeles prin metode tradiţionale de citire atentă, apropiată şi a pledat, în schimb, pentru un mod de „citire distantă” care ar arăta, s-ar uita la modele pe scară largă aşa cum se discern din înregistrările de arhivă şi istoriile literare naţionale care au permis să urmărească, privească mişcările la nivel mondial a unor forme de exprimare precum romanul sau filmul4. Punctul de vedere al lui Moretti combină elemente de teorie evolutivă cu analiza sistemelor mondiale a „economistoricului” Immanuel Wallerstein, o abordare discutată în continuare de atunci de Emily Apter în influenta ei carte The Translation Zone/ Zona de traducere5. Pentru Moretti, literatura mondială încetează să mai fie un obiectiv pentru a veni, o problemă de rezolvat, iar din moment ce literatura comparată nu a îndeplinit așteptările puse asupra ei la momentul studiului, este necesar să revim la ideea lui Goethe: „Cred că este timpul să ne întoarcem la vechea ambiție a Weltliteratur: la urma urmei, literatura. din jurul nostru este acum fără îndoială un sistem planetar. Întrebarea nu este cu adevărat ce să faci, întrebarea este cum să faci”6. Cu alte cuvinte, criticul italian propune scoaterea, extragerea acestui concept din domeniul studiului literaturii comparate și regândirea lui ca o problemă conceptuală care necesită o aproximare. Sánchez Pardo spune despre această idee: „[…] în loc să analizeze «texte individuale considerate importante din punct de vedere cultural», [Moretti] propune construirea unor «concepte-tip» pentru a găsi reguli generale. Din această perspectivă, eseul lui Franco Moretti propune constituirea unei metode (Distant reading) și ilustrează procesul de ajungere la o lege generală (ceea ce el numește «Legea lui Jameson»: «angajamentul» (angajamentul), ajuns între formele literare importate și cele cu conținut local)”7. Prima presupunere critică pe care se bazează conceptul de lectură la distanță este o lectură textuală care ar corespunde specialiștilor în literatura națională sau regională, în timp ce criticul literaturii mondiale ar trebui să conceptualizeze căutând modele comune găsite, în mod independent, în lucrări.8 Pe scurt, Moretti caută să arate incapacitatea de a înțelege conceptul de literatură mondială cu instrumentele disponibile în prezent literaturii comparate, precum și necesitatea extinderii corpusului literar. „Este un catalog de metodologii concrete noi și sugestive ale literaturii care, împreună cu altele, pot transforma, fără îndoială, viziunea profundă eurocentristă și națională dezvoltată de mai bine de două secole de literatură mondială și literatura comparată”9.

 

Judecata lui Pascale Casanova

 

Legată de abordarea sistemelor lor mondiale este importanta lucrare a criticului francez Pascale Casanova, La République mondiale des letters/ Republica Mondială a Literelor (1999), tradusă şi în România, la Editura Art în 201610. Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă „primul model sistematic creat in vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din intreaga lume”. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondiala a Literelor ni se dezvaluie ca un „spaţiu inegal, dominat de rivalităţi”, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în „nesfâşita luptă pentru lărgirea zonelor sau sferelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de mari scriitori precum: Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong’o capătă noi dimensiuni. Potrivit prestigioasei reviste americane The New Yorker, cartea scrisă de P. Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă „înglobează felul în care literatura funcţioneaza de fapt”. În calitate de cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepții, iar pe lângă o cunoaștere literară excepțională prin dimensiunea şi profunzimea sa, ea posedă o cunoaştere teoretică vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate, în urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Pascale Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului»”, concluziona influentul sociolog francez Pierre Bourdieu, aprecierile cvasi-encomiastice la adresa cărţii compatrioatei sale. Lărgind teoriile despre „producţiile culturale” dezvoltate de pomenitul Pierre Bourdieu, din care s-a inspirat cam mult, Pascale Casanova explorează modurile în care operele scriitorilor periferici, marginali trebuie să circule în „centrele metropolitane” pentru a realiza sau atinge recunoaşterea ca opere, creaţii de nivelul literatuii mondiale11. Amândoi, Moretti şi Casanova subliniază inegalităţile din domeniul, câmpului literar mondial, pe care Moretti îl descrie ca „unul dar inegal”12. Mai precis, Casanova arată aceeași preocupare ca și Moretti în ceea ce privește articularea literaturii și scrisului în vremea capitalismului târzielnic și, la fel ca autorul italian, consideră necesară regândirea conceptului de literatură mondială, precum și ca acela al lecturii în sine, în afara domeniului de studiu al literaturii comparate. Perspectiva pascalecasanoviană încearcă să separe diferitele puteri capitaliste ale momentului de literatură, pe care încearcă să o pună în slujba lor; o încercare de a subordona factorii externi şi „formele de organizare a spaţiului literar” elaborării unei anumite noţiuni de literatură de către autori şi critici13. Folosind terminologie preluată din domeniul socioeconomic, Casanova îi face pe scriitori și critici să vadă că nu sunt atât de departe de capitalism pe cât cred ei, deoarece folosesc același limbaj pentru a-și elabora și legitima activitatea, astfel, ceea ce ea numește „capital” nu se regăsește doar în practica literară a autorilor și a criticilor, ci și în toate locurile care îl acaparează, îl transformă, îl refolosesc etc., precum instituțiile academice, juriile sau revistele14. Ea subliniază, de asemenea, că țările care au o mare tradiție literară (cum este Franța, și nu numai) își reînvie sistematic moștenirea literară prin intermediul celor care participă la ea sau se consideră responsabili pentru ea, totuși, trebuie avut în vedere că focalizarea sau concentrarea și ideile derivate din acest capital nu este ceva exclusiv literar, ci mai degrabă depinde de „alte capitaluri/ moșteniri artistice”, precum cele muzicale sau plastice, care se îmbogăţesc reciproc15. Din secolul al XVI-lea, literatura este legată de conceptul de naţiune, iar Pascale Casanova afirmă că această relaţie se află la baza „inegalității universului literar”, deoarece istoriile naționale sunt diferite și inegale, desigur, nu poți compara literatura franceză sau italiană cu cea maghiară sau română, aș adăuga, și, prin urmare, resursele literare care sunt marcate de un concept de națiune sunt și ele inegale și nu sunt distribuite în „mod uniform”16. P. Casanova mai arată că se întâmplă ca tocmai efectele acestui lucru să cântărească asupra literaturilor și scriitorilor naționali: „Practicile și tradițiile, formele și estetica în vigoare într-o națiune literară dată își pot găsi sensul autentic doar în lumina poziției precise. pe care spaţiul literar naţional îl ocupă în structura mondială”17.

 

Criticile lui G. C. Spivak

 

Domeniul sau câmpul literaturii mondiale continuă să genereze dezbateri aprinse, cu critici precum Gayatri Chakravorty Spivak susţinând că prea adesea studiile de literatură mondială în traducere netezesc amândouă, atât bogăţia lingvistică a originalului, cât şi „forţa politică” pe care o operă literară o poate avea în contextul ei iniţial18. În mod contrar, alţi savanţi şi cercetători subliniază faptul că literatura mondială poate şi ar trebui să fie studiată cu o atenţie deosebită acordată limbilor şi contextelor originale, chiar dacă operele iau „noi dimensiuni şi noi înţelesuri în străinătate”, în traducere etc. Altădată o preocupare în primul rând europeană şi americană, literatura mondială este acum studiată şi discutată în mod activ în multe părţi ale lumii, studii şi cicluri de literatură mondială sunt acum publicate în China şi în Estonia, şi un nou Institut pentru Literatura Mondială, oferind timp de o lună sesiuni de vară de teorie şi pedagogie19.
De la mijlocul primei decade a secolului al XXI-lea, un flux constant de opere a furnizat materiale ample pentru studiul istoriei literaturii mondiale şi dezbateri curente. Culegeri valoroase de eseuri includ lucrările, cărţile unor Manfred Schmeling, Weltliteratur Heute/ Literatura mondială astăzi (1995), Christopher Prendergast, Debating World Literature/ Dezbătând Literatura mondială (2004), David Damrosch, Teaching World Literature/ Predând Literatură mondială (2009) şi Theo D’haen’s co-edited collections The Routledge Companion to World Literature (2011) şi World Literature: A Reader/ Literatura mondială: O antologie (2012). Studii individuale au realizat Franco Moretti, cu Maps, Graphs, Trees (2005), John Pizer, cu The Idea of World Literature/ Ideea Literaturii mondiale (2006), Mads Rosendahl Thomsen, cu Mapping World Literature (2008), Theo D’haen, cu The Routledge Concise History of World Literature/ Istoria concisă a Literaturii mondiale (2011) şi Tötösy de Zepetnek, Steven, şi Tutun Mukherjee, editori, cu Companion to Comparative Literature, World Literatures, and Comparative Cultural Studies/ Însoțitor de literatură comparată, literaturi mondiale şi studii culturale comparate (2013).

 

Literatura mondială pe Internet

 

Internet-ul furnizează în multe moduri, feluri mediul logic pentru circulaţia globală a literaturii mondiale şi multe website-uri acum activate de cititorii din întreaga lume, pentru a proba, exemplifica producţiile literare mondiale20. Astfel, Website-ul „Words Without Borders” oferă o selecţie largă de ficţiune şi poezie din întreaga lume, şi Fundaţia „Annenberg” a creat un ambiţios DVD/ serial în 13 părţi produs de televiziunea publică din Boston, USA, „WGBH” şi intitulat „Invitation to World Literature”/ „Invitaţie în Literatura Mondială”. Antologii importante au toate website-uri extinse, furnizând informaţii generale, imagini, şi link-uri de date despre mulţi autori. În sfârşit, autorii însişi orientaţi la nivel global creează din ce în ce mai multe opera literare valoroase pentru internet, astfel, arhicunoscutul şi ingeniosul scriitor experimental sârb Milorad Pavić (1929–2009) a fost un „partizan timpuriu” al posibilităţilor modurilor, modalităţilor electronice de creaţie şi scris, aşa cum poate fi văzut pe website-ul său21. Deşi Pavić a rămas în primul rând un scriitor bazat pe tipărirea clasică, tandemul coreeano-american cunoscut sub numele de Young-hae Chang Heavy Industries şi-a creat operele lui în întregime pentru distribuire pe internet, adesea în numeroase limbi22. Literatura mondială există astăzi în simbioză cvasi-perfectă cu literaturile naţionale, scriitori activi, „activaţi din ţările mici” pentru a atinge o audienţă globală şi ajutând cititorii din întreaga lume obţin un mai bun înţeles al lumii din jurul lor aşa cum a fost reflectat şi a existat în literaturile lumii de-a lungul ultimelor cinci milenii.

 

Concluzii

 

Singură, o distribuţie internaţională nu este o condiţie suficientă pentru a atribui operelor literare un „caracter mondial” sau statutul de operă literară mondială23. Şi aş adăuga, de exemplu, nici statutul de best-seller, unele romane vânzându-se în zeci milioane şi chiar sute de milioane de exemplare în întreaga lume, dar fără să fie opere literare valoroase, autentice etc., cum ar fi cele exclusiv comerciale semnate de Barbara Cartland, Danielle Steele, Harold Robbins, Nora Roberts, Sandra Brown sau Dan Brown. La fel, se întâmplă cu o operă ştiinţifică. Factorul decisiv este o exemplară valoare artistico-estetică şi influenţa pe care respectiva operă a are sau o va avea asupra „dezvoltării umanităţii şi ştiinţei” în general, şi asupra dezvoltării literaturii(lor) mondiale în particular. Un acord, o convenţie privind criteriile universal acceptate pentru a decide care opere au „valoare literară mondială” nu este uşor de adoptat, mai ales că operele, creaţiile individuale trebuie să fie luate în considerare în contextele lor temporale şi regionale.

 

 

Note
1 Cf. The Norton Anthology of World Literature, ed. Maynard Mack and Sarah Lawall, Expanded Edition, 1995, Third edition, ed. Martin Puchner et al., 2012, online.
2 David Damrosch, What is World Literature?, Princeton and Oxford, Princeton University Press, 2003, in a review by Heather O’Dea, Sr. Lawrence University, 2005, în dialnet.unirioja.es.
3 Franco Moretti, „Conjectures on World Literature”, în New Left Review 1 (2000), pp. 54–68; repr. in Prendergast, Debating World Literature, pp. 148–162. Moretti offered further reflections in „More Conjectures”, New Left Review 20 (2003), pp. 73–81.
4 Franco Moretti, op. cit., pp. 73-81.
5 Emily Apter, The Translation Zone: A New Comparative Literature, Princeton, Princeton U.P., 2006, online.
6 Franco Moretti, «Conjeturas sobre la literatura mundial», en Lectura distante, trad. de Lilia Mosconi, México, Fondo de Cultura Económica, 2015, online.
7 Ignacio M. Sánchez Prado, op. cit., online.
8 Ibidem.
9 Ibidem.
10 Pascale Casanova, The World Republic of Letters, trans. M. B. DeBevoise, Harvard U.P., 2004, online.
11 Pascale Casanova, op. cit.
12 Franco Moretti, op. cit., pp. 73-81.
13 Pascale Casanova, La república mundial de las letras, Barcelona, Anagrama, 2001, online.
14 Pascale Casanova, op. cit., online.
15 Ibidem.
16 Ibidem.
17 Ibidem.
18 See Gayatri C. Spivak, Death of a Discipline, online.
19 Cf. „World literature”, în Wikipedia, 12 November 2015, online.
20 Ibidem.
21 Pavić’s website, http://www.khazars.com, is named for his best-known novel, Dictionary of the Khazars (1983), a worldwide bestseller with over five million copies sold in a host of languages – an eminent example of the possibility today for a writer from a small country to reach a global audience.
22 Cf. www.yhchang.com
23 Ibidem.