Ljubov Belych s-a născut în 1961 în orașul Kostroma, Rusia, într-o familie de artiști. Din 1974 până în 1979 a studiat la Școala de Artă din Moscova, iar între anii 1980-1986 la Institutul de pictură, sculptură și arhitectură „I. E. Repin” din Leningrad. Începând cu anul 1988 este membră a Uniunii Artiștilor din Rusia, care i-a oferit medalia de aur în 2008. S-a stabilit în Germania în 1996, participând ulterior la numeroase expoziții de artă din Europa de Vest și Rusia. De-a lungul anilor a obținut o sumedenie de premii, diplome și distincții. Picturile artistei se află în muzeele din Moscova, Sankt Petersburg și ale altor mari orașe din Rusia, precum și în multe colecții private din Germania și SUA. Mai multe informații despre artistă pot fi găsite la adresa: http://www.ljubov-belych.com

 

 

„Scopul principal al artei, dacă există artă și are un scop, este să dezvăluie adevărul despre sufletul omului, să îl proclame, să rostească secrete care nu pot fi spuse cu cuvinte simple.” (Lev Tolstoi în Jurnal, 17 iunie 1896.)
Tablourile semnate de Ljubov Belych captează mereu în expoziții atenția vizitatorilor. Nimeni nu trece pe lângă ele nepăsător, oamenii nu se satură să le privească, citesc cu atenție titlurile și se întreabă: „Cine este acest artist”; „Cine este Ljuba Belych?”; „Cum a ajuns ea în această minunată lume a picturii cu imaginile ei pline de vitalitate și poftă de viață?”
Lyuba s-a născut pe malul fluviului Volga, în vechiul oraș rus Kostroma la 17 iunie, exact la șaizeci și cinci de ani după ziua în care Lev Tolstoi a scris în jurnalul său cuvintele care veneau din adâncul inimii sale despre profunzimea spirituală și morală a artei. Încă din copilărie Ljuba a fost familiarizată cu atmosfera unei vieți creative. Părinții ei, artiști profesioniști, s-au străduit să insufle fiicelor lor dragostea și interesul pentru artă: muzica, literatura și pictura au fost baza spirituală a acestei familii remarcabile. Primele amintiri din copilărie sunt legate de atelierul părinților ei cu mirosul de vopsea în ulei și rame proaspăt confecționate, lumina moale și îmbietoare a lămpii atârnate de tavan și dorința de a rămâne aici… Ljuba a urmărit cu interes constant munca părinților ei, marii pictori ruși Alexej Pawlovitsch și Nadjeschda Alexandrovna Belych. Tatăl i-a fost și îi va fi întotdeauna un model drept de urmat în tot ceea ce va face. Ca un reprezentant ferm al realismului, Alexej Pawlovitsch și-a învățat fiica să picteze în mod obiectiv și autentic. Mama, fostă elevă a tatălui, a fost întotdeauna un sprijin de încredere în toate proiectele legate de viața artistică a fiicelor. […]
Interesul pentru oameni este evident în majoritatea operelor semnate de Ljubov Belych. În multe dintre motivele picturilor sale, oamenii nu pot fi separați de natură. Natura este lăcaş și refugiu. Ființa umană ca parte a naturii este conectată la aceasta prin vibrații comune, printr-un ritm interior comun, iar artista se străduiește să aducă acest fapt mai aproape de privitor prin marea ei abilitate tehnică. Prin reproducerea subtilă a luminii și a tonurilor, prin amestecarea abilă a culorilor pe paletă atinge profunzimea și expresivitatea maximă a reprezentării picturale.
Natura moartă de Ljuba Belych este plină de grație și frumusețe delicată. Obiectele pictate sunt selectate cu o atenție deosebită: sunt cu siguranță ceva neobișnuit, care nu vizează utilizarea practică, ceva care este conectat la latura spirituală a vieții oamenilor. Ljuba pictează naturi moarte în liniștea studioului ei când vrea să se retragă, să se delecteze cu gândurile și să se izoleze de agitația care o înconjoară. Există întotdeauna un gând filozofic ascuns în naturile sale moarte, ceva nespus, de parcă privitorului i s-ar da o enigmă, la care fiecare își poate găsi propriul răspuns.
De-a lungul timpului, lucrările realizate de Ljuba Belych, care au fost legate de călătoriile ei prin Europa, au devenit recunoscute: Paris, Creta, Italia, peisajele din Bavaria, de unde vine soțul ei. Toate acestea sunt subiecte pe care le-a pus pe pânză cu multă dragoste și înțelegere profundă în schițele pe care se bazează noile sale imagini. Numeroasele călătorii sunt o parte inseparabilă a vieții ei. Împreună cu soțul ei, Bodo Schmitz, Ljuba a călătorit în multe țări și și-a îmbogățit viziunea asupra vieții cu noi impresii. Și pretutindeni s-a străduit să le arate oamenilor roadele anilor ei de muncă. Publicul străin a acordat talentului și artei ei o mare recunoaștere, fiind foarte impresionat de simplitatea și umanitatea motivelor imaginilor sale. Prin limbajul picturii, Lyuba le-a arătat că în Rusia îndepărtată, ca peste tot în lume, oamenii tânjesc după fericire și pace. Copiilor le place să se joace, să citească și să facă muzică, înconjurați de frumusețea sublimă a naturii rusești. Și totul este de înțeles fără cuvinte. Oare nu în asta constă menirea artei?

 

 

Traducerea din limba germană de Tünde Lassel

 

 

Note
1 Extras din volumul cu același titlu publicat de Editura Belyi Gorod în seria „ Maeștrii picturii” (2015)