Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții și, 
cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.
(Din Troparul Adormirii Maicii Domnului)

În prima jumătate a lunii lui August preocupările noastre spirituale sunt legate de Postul Adormirii Maicii Domnului. De la 1 la 14 August postim de bucate, dar încercăm să postim și de răutate, să mergem seară de seară la Paraclisul Maicii Domnului, să facem lectură duhovnicească, să facem o bună spovedanie și să facem acte de caritate.
Acest post premerge praznicului Adormirii Maicii Domnului. Știm ce importanță mare are preacinstirea Născătoarei de Dumnezeu pentru noi, creștinii. Cinstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este mai presus de a tuturor sfinților, de a Heruvimilor și Serafimilor. Într-adevăr, ca Maică, e mult mai apropiată de Fiul ei decât sunt sfinții.
Învățătura noastră de credință a stabilit trei motive principale privitoare la Preacinstirea Maicii Domnului1, toate în legătură cu Dumnezeirea Mântuitorului: 1. Calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu; 2. Pururea fecioria ei; 3. Cinstirea ei mai presus decât a tuturor creaturilor văzute și nevăzute.
Născându-L pe Domnul Hristos, care este „Viața” (Ioan 14, 6), ea este „Maica Vieții”. Această calitate i-o subliniază cântările de la Praznicul Adormirii sale. Troparul Adormirii Maicii Domnului, arhicunoscut, are un conținut teologic extraordinar: Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și, cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre2.
Sau, la Vecernia mărețului praznic: O, preaslăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune, și scară către cer mormântul se face; veselește-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioșii, pe Gavriil având începător cetelor: Cea plină de dar, bucură-te, căci cu tine este Domnul Cel ce dă lumii prin tine mare milă3.
Lumea noastră este încercată de multe necazuri și are nevoie de rugăciunile Maicii Domnului și de mila Fiului ei. În această vară, Grecia a fost locul unor tragedii cumplite, cauzate atât de foc, cât și de inundații, murind mulți oameni. În California incendiile n-au putut fi stăvilite și am putea continua cu calamitățile din alte țări. Chiar și în țara noastră inundațiile au făcut atâtea pagube.
Nenumărate sunt încercările și necazurile cu care se confruntă oamenii: în unele locuri secetă, în altele, inundații și, pe deasupra, suferințele create de războaie care au pus atâta lume pe drumuri. Toate acestea nu duc la viață, ci la moarte. Și unde putem alerga în asemenea împrejurări și fiind confruntați cu atâtea necazuri? Acolo unde găsim scut și apărare, acolo unde găsim liman de salvare la Maica Domnului, la Maica Vieții.
În Rugăciunea de la Acatistul Maicii Domnului îi cerem Preasfintei Fecioare: Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ție. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață şi, prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru împărăția Fiului tău şi Dumnezeului nostru.4 
Sau, în cântarea atât de cunoscută nouă, o rugăm pe Maica Domnului: O, Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte/ Să ne-asculți de-a pururi, marea rugăminte:/ Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale,/ Căci noi suntem fiii lacrimilor tale./ Călători pe-o mare, veşnic zbuciumată,/ Noi ne-am pus în tine chiar nădejdea toată./ Să ne duci cu tine,/ Unde calea-ți duce,/ Să ne duci în ceruri, la Fiul Tău dulce.5
Înțeleptul Solomon ne spune că Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii (Înțelepciunea lui Solomon 1, 13). Şi, totuşi, într-o lume căzută, necazurile şi încercările care se sfârşesc cu moartea sunt o realitate. Poetul creştin Traian Dorz meditează în versuri: Ce suntem noi, Doamne – umbră şi părere,/ Un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere,/ Ce curând ne creşte şi ne ia pământul,/ Izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul6. Iar Magda Isanos, în poezia Murim ca mâine7, cu nostalgie subliniază această realitate tristă a vieții noastre.
Sfântul Pavel precizează că toate aceste necazuri ce însoțesc viața noastră îşi au rădăcina în păcat, iar finalul lor este moartea: printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el (Romani 5, 12). Şi nu numai păcatul lui Adam, păcatul strămoşesc, are consecințe catastrofale, ci şi păcatele noastre. Sfântul Siluan Athonitul ne spune că păcatul se săvârşeşte, mai înainte de toate, în adâncul tainic al duhului omului, dar urmările lui lovesc întreg omul. Păcatul, odată săvârşit, se răsfrânge asupra stării sufleteşti a omului, precum şi a celei trupeşti; se răsfrânge asupra exteriorului său; se răsfrânge asupra sorții însăşi a celui ce l-a săvârşit; dar el negreşit va ieşi în afara hotarelor vieții sale individuale şi va împovăra cu răul său viața întregii omeniri şi, prin urmare, se va răsfrânge asupra sorții întregii lumi.8 
Fără să ne dăm seama, păcatele noastre personale, lipsa noastră de discernământ, felul în care chinuim universul înconjurător, exploatându-l nemilos şi provocând încălzirea globală, au ca urmare fenomene incontrolabile şi distrugătoare. Desconsiderarea pe plan moral a legii lui Dumnezeu poate provoca în viața oamenilor suferințe şi necazuri inimaginabile. În mesajul său, Sinodul de la Creta ne spune că situația de criză ecologică de astăzi se datorează unor cauze spirituale şi morale. Rădăcinile sale sunt legate de lăcomie, avariție şi egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, umplerea atmosferei cu substanțe poluante dăunătoare şi schimbări climatice.
Fiecare în parte greşim. Sfântul Siluan, la un moment dat, a văzut-o în duh pe Maica Domnului care i-a spus: Nu-mi place să văd ceea ce faci! Cuvintele ei erau liniştite şi blânde, dar ele au lucrat cu putere asupra sufletului meu, zice cuviosul. Au trecut mai mult de patruzeci de ani de atunci, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte pline de blândețe.9  
Tainic, în duh, şi nouă ne spune Maica Domnului: Nu-mi place ceea ce faci tu. Numai că Sfântul Siluan s-a îndreptat, s-a pocăit şi nu ştiu dacă şi noi facem lucrul acesta. În versurile pe care le cântăm, venind la mânăstire, afirmăm: Noi venim pentru păcate, cu sufletele-ncărcate. Venim să ne uşurăm şi să plecăm folosiți acasă.
Sfântul Ioan Damaschin ne spune că Pocăința este întoarcerea prin asceză şi osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavolul la Dumnezeu10. Întotdeauna pocăința presupune şi o bună spovedanie. Iar Sfântul Simeon Noul Teolog este foarte limpede: crezând din tot sufletul şi căindu-ne cu căldură, zămislim pe Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, ca Fecioara, dacă avem sufletele noastre fecioare şi curate11.  
Fiecare în parte şi toți laolaltă trebuie să facem pocăință sinceră şi să ne îndreptăm viața. Numai aşa putem cânta, plecând de la mănăstire: Maică, tu ne-ai ajutat,/ De-am făcut ce ni s-a dat,/ Ne-am uşurat sufletul,/ Ne-am îndreptat umbletul,/ În suflet ducem credință,/ Dragostea şi pocăință.
Această îndreptare, această metanoia, adică schimbarea felului de a gândi, de a vorbi și de a acționa, are consecințe pentru fiecare în parte, dar şi pentru lumea pe care o lăsăm moştenire copiilor noştri. Biserica Ortodoxă, tot în mesajul de la Creta, se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate şi dragoste. Ea îi cheamă să se alăture în mod conştiincios Bisericii Celui care este Adevărul şi Viața. Să vină oferind trupului eclesial vitalitatea lor, neliniştile, problematicile şi aşteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci şi prezentul dinamic şi creativ la nivel local şi mondial.12 
Cu mult mai multă responsabilitate ar trebui să ne trăim viața şi să fim convinşi de cuvintele Mântuitorului care zice Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Ar trebui să ne doară profund neînțelegerile şi răutățile pe care le vedem pe arena vieții noastre publice. Iar Maicii Domnului să-i zicem, în graiul înaintaşilor noştri: Pune Maică pace-n țară,/ Şi-alinare-ntre popoară.
Maica Vieții a fost mutată de pe pământ la cer. Pe 15 august sărbătorim Adormirea ei şi suntem convinşi că nu a părăsit lumea. Suntem convinşi că, prin rugăciunile ei, izbăveşte din moarte sufletele noastre. Spune cântarea că astăzi preacurat sufletul său înaintea Făcătorului şi Dumnezeu şi-a pus. Puterile celor fără de trup cu dumnezeiască cuviință cuprind pe Maica Vieții, care se mută cu adevărat la viață, făclia Luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioşilor şi nădejdea sufletelor noastre13. Şi i ne adresăm cu preacunoscuta rugăciune: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ceasul morții noastre, Amin!14.  

Note
1 Prof. N. Chițescu, Pr. Isidor Todoran, Pr. Prof. 
I. Petreuță, Teologia Dogmatică şi Simbolică, vol. 2, Cluj-Napoca, 2005, p. 148.
2 Mineiul pe August, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, 
p. 176.
3 Ibidem.
4 Ceaslov, EIBMBOR, Bucureşti, 1973, p. 336. 
5 Cântați Domnului tot pământul, culegere alcătuită de Pr. Prof. Dr. Vasile Stanciu, Editura Renaşterea, Cluj, 2017, p. 221. 
6 Traian Dorz, Din cele mai frumoase poezii, Editura Traian Dorz, Simeria, 2004, p. 126.
7 Magda Isanos, Poezii, Editura Libra, Bucureşti, 1996, p. 214.
8 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 35.  
9 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 1994, p. 157.
10 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, Bucureşti, 1993, p. 93.
11 „Întâia cuvântare morală”, Filocalia 6, EIMBOR, Bucureşti, 1977, p. 157. 
12 http://basilica.ro/mesajul-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/ 2 august 2018.
13 Mineiul pe August, EIMBOR, Bucureşti, 2003, p. 179. 
14 Rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu”.