Cu zece apariții discografice din 2006 până în prezent, muziciana canadiană s-a mutat în Europa în 2014. A fost nominalizată la categoria “Cea mai bună voce feminină din Canada” la Maple Blues Awards 2014 și a primit Premiul “Cea mai bună voce a anului 2016” la European Blues Awards. Layla Zoe a mai fost premiată de-a lungul anilor în Germania, Polonia și Finlanda. Ediția a II-a a Festivalului Open Air Blues Brezoi (din județul Vâlcea) o are invitată sâmbătă, 21 iulie 2018, pe Layla Zoe (care cântă în premieră în România).

RiCo: — Când ai descoperit bluesul?

Layla Zoe: — Tatăl meu m-a introdus în blues. Avea o colecție imensă de viniluri și casete și m-a introdus în muzica artiștilor legendari de blues din anii copilăriei mele (de la Howlin’ Wolf, Muddy Waters, Robert Johnson la Billie Holliday, Sarah Vaughn și Bessie Smith). De asemenea, tatăl meu cânta la chitară, muzicuță și își compunea propria muzică. Am cântat alături de trupa lui când aveam vârsta de 14 ani.

— Când l-ai cunoscut pe Jeff Healey și care a fost cel mai bun sfat pe care ți l-a dat?

— L-am cunoscut pe Jeff Healey la clubul lui din Toronto, fiind chemată acolo de un chitarist renumit de blues, Danny Marks. Am fost invitată pe scenă și am avut șansa să cânt alături de Jeff și formația lui două nopți la rând. Jeff Healey era o persoană minunată, glumeață, inteligentă, talentată și relaxată. Era deja bolnav de cancer când l-am cunoscut, dar mereu făcea haz de necaz și era bine dispus (în ciuda situației în care se afla). S-a dus la mai puțin de un an de când l-am cunoscut. Decesul i-a șocat pe mulți deoarece a fost extrem de discret privind problemele lui grave de sănătate. Din câte țin minte, Jeff nu mi-a dat niciun fel de sfat concret, dar a avut numai cuvinte frumoase de zis după ce m-a ascultat cântând pe scenă alături de formația lui. Nu am să uit niciodată “atmosfera electrică” pe care am simțit-o pe scenă atunci când cânta la chitară.

— Care este părerea ta despre faptul că, deși generația actuală are acces la atâta informație pe net, interesul pentru muzică este mai scăzut decât în anii ’80-’90?

— Nu cred că ai deloc dreptate. Deși mie personal nu îmi place toată muzica pompată în prezent spre public de către instituțiile media, MTV și radio, mulți copii sunt pasionați de artiștii pe care-i apreciază. Dacă tinerii nu ar fi ahtiați de muzică, atunci nici sălile de spectacol unde artiștii pop vin în turnee nu ar putea să ceară nivelul actual de prețuri pe bilete, iar sălile să fie pline. Dedicația individuală a melomanilor nu se va schimba niciodată. Muzica este un mijloc de relaxare, de alinare a durerilor, de evadare din plictiseală și formează o comunitate; ascultând muzica, unii reușesc chiar să își imagineze că sunt personaje diferite și că trăiesc în medii diferite. Indiferent de vârstă, cultură, generație, muzica va fi mereu o parte pasionantă a vieții oamenilor.

— Când ai început să scrii poezii? Ai fost influențată în vreun fel de Leonard Cohen?

— Am început să compun de mică. Țin minte că am compus una din primele mele poezii și o scurtă povestire când aveam șapte ani. Nu am ascultat muzica lui Leonard Cohen înainte de adolescență, deci nu a avut o influență directă asupra mea. Am ascultat însă muzica unor artiști precum Joni Mitchell, Bob Dylan, Jim Morrison, Van Morrison și Tom Waits de la o vârstă fragedă, iar aceștia m-au influențat să devin o scriitoare și poetă mai bună. Leonard Cohen este canadian, iar noi toți suntem mândri de personalitatea sa puternică și contribuția rămasă în urma lui în domeniul artelor. Este o sursă inepuizabilă de inspirație pentru multe comunități artistice pe plan mondial…

— Diary of a Firegirl este singura plachetă de poezii pe care ai lansat-o până în prezent?

— Da, mi-am dorit să public ceva pe cont propriu de mai multă vreme și am reușit să editez volumul de poezie în 2010. Majoritatea exemplarelor s-au vândut sau le-am făcut cadou prietenilor, familiei și unor fani, și am fost foarte mândră de această realizare personală. Am ales acest titlu pentru că “The Firegirl” era porecla mea de ani buni, iar cartea este o selecție de poezii compuse de mine pe parcursul a 20 de ani.

— Artiștii europeni de blues fac pelerinaje și încearcă să petreacă mai mult timp în SUA… De ce te-ai mutat din Canada în Europa și cum te-a ajutat asta cu cariera?

— Mi-a fost clar că aș avea un potențial mai mare de reușită cu muzica mea în Europa, după ce am câștigat un concurs de compoziție în Finlanda (“Compo10”, din 2006) și după cronicile pozitive primite după primul meu recital în Germania (2009). Totodată sunt atâtea țări, atât de apropiate în Europa, încât am fost foarte tentată să mă folosesc de diverse platforme ca să îmi promovez muzica la mai multe popoare și culturi deodată. Am început să fac trasee constante de cluburi prin Europa, începând din 2010, care au crescut de la an la an. Astfel, m-am mutat în Germania, ca să mă dedic pe deplin scenei muzicale din Europa și să pot deschide ușile spre mai multe țări. În prezent locuiesc în Olanda și în fiecare an încercăm să debutăm în țări noi. În 2018, spre exemplu, cânt pentru prima dată în India, Ungaria, Slovacia și România.

— Îți place să călătorești. Unde ai petrecut cea mai frumoasă vacanță de până acum?
— În acest moment, Canada este evident cea mai frumoasă destinație de vacanță, deoarece nu mai locuiesc acolo. Nu există nimic mai frumos decât peisajele magnifice, fauna și flora coastei de vest a Canadei. Pentru cei care doresc să descopere adevărata frumusețe a țării mele, îi sfătuiesc să ajungă la Tofino (în British Columbia). Dar am fost în concediu de mai multe ori și în Italia, de când m-am mutat în Europa, și m-am îndrăgostit de un sat lângă malul mării numit Terracina. Este într-adevăr minunat; oamenii sunt atât de relaxați, marea este extrem de frumoasă iar mâncarea este grozavă.

— Ai primit premiul pentru “Cea mai bună Solistă” la European Blues Awards în 2016. Ce senzație ai avut când ți s-a înmânat acest premiu?

— Competițiile muzicale sunt un pic aiurea, pentru că preferințele muzicale ale publicului sunt extrem de diverse. Drept urmare, nu poate exista un “Cel mai bun” în domeniul muzical. Totodată aceste premii ne confirmă cât de mult muncim și că merită tot efortul depus, atunci când colegii, fanii și criticii ne acordă votul lor de încredere să ajungem să fim primii în anumite categorii. A fost o onoare deosebită pentru mine, deoarece știu că acest premiu s-a bazat pe voturi, iar asta înseamnă că munca mea a dat roade și că publicul a fost atins de muzica mea.

— În septembrie 2018 lansezi un nou album. Cum a evoluat muzica ta de-a lungul anilor și ce este deosebit la colecția nouă de piese?

— În fiecare an muzica mea depinde de cei cu care mă hotăresc să colaborez pentru a lucra la următorul album, iar versurile au legătură experiența mea din anul respectiv: ceea ce am văzut și ceea ce am simțit. Fiecare album este special în acest sens, pentru că este un mod de a privi retrospectiv… fiecare material îmi aduce aminte de locul unde mă aflam în momentul în care am înregistrat albumul respectiv. Am început cu un blues tradițional și mai multe preluări când mă aflam la început de drum. În prezent mersul lucrurilor s-a schimbat, iar albumele mele sunt compuse 99% din muzica proprie, originală, și 1% din preluări. De asemenea, stilul meu a căpătat o notă mai rock/blues, iar pe următorul album o să experimentez câteva ritmuri noi, pentru că apreciez tot felul de muzici și cred că asta se simte în vocea mea, versurile mele și poate să se vadă și în coregrafia de scenă. Noul album se va numi “Genesis” (Geneza) și va fi un album dublu, cu un disc electric și altul acustic, pentru a scoate în evidență mai multe fațete ale personalității mele și mai multe valențe ale vocii mele. Sunt foarte fericită că voi lansa acest album independent de casele de discuri.

 

Interviu realizat
de RiCo