Proiectul Positive Tension (on curating) este o provocare pe care grupul Apparatus 22
a făcut-o curatorilor contemporani cu privire la practicile curatoriale; evenimentul a avut loc la Muzeul de artă modernă și contemporană Stedelijk din Amsterdam (18 iunie 2017), fiind susţinut de ICR Bruxelles, şi marchează sfârşitul programului Why is Everybody Being So Nice: the Power Nap (curatoriat de Mira Asriningtyas, Lucrezia Calabrò Visconti, Mateo Chacon-Pino, Kati Ilves, Shona Mei Findlay şi Fadwa Naamna) desfăşurat în cadrul proiectului curatorial 2017 al Centrului de artă De Appel din Amsterdam. Centrul de artă De Appel este cunoscut drept unul dintre cele mai prestigioase programe de curatoriat nonacademice din Europa care investighează forme alternative de organizare a expoziţiilor. Din 1994 centrul organizează programe curatoriale de zece luni care reunesc şase curatori internaţionali din diferite medii academice şi experimentale. Anual, participanţii dezvoltă un proiect în cadrul De Appel şi co-organizează un eveniment pe aceeaşi temă curatorială cu Muzeul Stedelijk.
Prezentarea celei mai recente lucrări a grupului Apparatus 22 – Positive Tension (on curating) – a însemnat pentru participanţii la eveniment un maraton de gândire critică asupra practicilor curatoriale. Artiştii au formulat 130 de întrebări pe diverse teme – (mituri, tabuuri și reguli) despre curatoriat și relația cu publicul, despre instituții, etică și noi moduri de lucru în artă – întrebările fiind transmise spectatorilor sub forma unei explozii de confetti, într-un registru coregrafic şi scenografic plin de umor și creativitate. Chiar dacă există un set de reguli și momente structurate în transpunerea lucrării, nicio prezentare nu este identică cu cealaltă. Acest lucru face irezistibilă provocarea unei noi performanțe de anduranță la Muzeul Stedelijk din Amsterdam împreună cu grupul internațional de curatori participanți în De Appel Curatorial Programme, descrie Apparatus 22 autenticitatea fiecărei reprezentații.
Inițiată în cadrul școlii de vară How many cures can a curator cure? de la Rogaland Kunstsenter (Stavanger, Norvegia, 2016), lucrarea Positive Tension (on curating) s-a bucurat de un real succes la Torino (Diogene), Baku (Yarat Academy), Cluj (Domino) etc.

Suntem din nou uimiţi, acum după a patra activare a performanţei-workshop „Positive Tension (curating kit)” de puterea contextului, de felul în care cadrajul determină percepţia oamenilor. O scenografie veselă de petrecere cu baloane, decoraţiuni din hârtie, prajiturele şi răcoritoare incită instantaneu participanţii; distanţa şi rigiditatea impuse de grandioasa locaţie a Muzelui Stedelijk din Amsterdam parcă se îndulcesc. Lumea e relaxată, zâmbitoare sub o ploaie de confetti colorate care se aştern pe jos şi care se dovedesc a fi înscrise cu câte una din cele 130 de întrebari despre curatoriat şi, în general, despre modul de funcţionare a sistemului artei contemporane.
Acest cal troian ludic sub formă de buline deschide conversaţia, care adesea alunecă în dezbateri pasionate, concepte noi şi puncte de vedere contradictorii, relatări de experienţe pozitive sau eşecuri ce se dovedesc utile în evoluţia profesională – fară niciun fel de ierarhizare a modului în care circulă informaţia. Nu ne arogăm rolul de profesori sau distribuitori de cunoştinte, suntem  iniţiatori şi moderatori ce îndrumă bunul mers al petrecerii-discuţie-maraton care în acest caz a durat cinci ore. Obositor, fără îndoială, dar şi extrem de motivant. Curatori cu experienţă, studenţi la istoria artei sau curatoriat, artişti interesaţi de domeniu – e un entuziasm general şi un sentiment de colectivitate care permează exploziile de confetti Apparatus 22 şi din care fiecare învaţă ceva. (Apparatus 22)

Apparatus 22 este un colectiv transdisciplinar de artă iniţiat în 2011, la Bucureşti, de Erika Olea, Maria Farcaş, Dragoş Olea şi Ioana Nemeş (Bucureşti, 1979 – New York, 2011). Prin acţiunile pe care le realizează, gruparea explorează relaţiile complexe dintre modă, economie, politică, studii de gen, mişcări sociale şi religie, pentru o înţelegere cât mai apropiată de realităţile societăţii contemporane. Un subiect actual de reflecţie din practica lor artistică este universul SUPRAINFINIT, în care speranţa devine unealtă critică în modelarea prezentului şi a viitorului. Practica lor artistică se traduce printr-un portofoliu de lucrări foarte diverse – instalaţii, performance, text – convergând toate spre ideea că realitatea este amestecată cu ficţiunea şi povestirea şi toate merg într-o abordare critică ce creează cunoştinţe și experiențe din design, sociologie, literatură și economie.
În 2013, grupul Apparatus 22 a participat la cea de-a 55-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia în expoziţia de grup „Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare” – curator: Anca Mihuleţ, artişti: Apparatus 22, Irina Botea, Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu şi Sebastian Moldovan – prezentată la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) de la Veneţia. Expoziţia a fost o explorare spaţială şi vizuală a unor istorii minore şi neatractive, suspendate în spatele unor evenimente majore, luând în discuţe ideea suspensiei unei mişcări posibile în timp şi spaţiu, iar Apparatus 22 a prezentat o lucrare ce evalua lumea iluzorie a emoţiilor şi a experienţelor false. (Anca Mihuleţ)
Apparatus 22 a participat la nenumărate festivaluri şi expoziţii precum Bienala de Artă Contemporană (Veneţia), Muzeul de Artă Modernă MUMOK (Viena), Ujazdowski Castle CCA (Varșovia), Steirischer Herbst (Graz), Akademie Schloss Solitude (Stuttgart), Muzeul de Artă Contemporană (București), KunstMuseum (Linz), Academia Regală de Arte Frumoase din Bruxelles etc. În prezent, membrii colectivului lucrează în Bucureşti şi în Bruxelles. În 2015, Apparatus 22 a primit grantul pentru cercetare artistică „BIVACCOURBANO_R RESIDENCY 2015” oferit de Progetto Diogene din Torino.