De patru ani, Craiova găzduiește unul dintre cele mai dinamice, vii, proaspete, ambițioase festivaluri de teatru pentru copii. Puppets Occupy Street este organizat de Teatrul pentru Copii și Tineret „Colibri”, condus de Adriana Teodorescu, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Craiova, iar punctul său forte e developarea… geostrategică, aș spune poznaș, în spiritul evenimentului.
Puppets Occupy Street reunește artiști de toate orientările teatrului pentru copii, de la păpușari cu formație tradițională, maeștri ai mânuirii, la perfomeri sau artiști de circ. La ediția din acest an au venit profesioniști din Brazilia, Turcia, Bulgaria, Rusia, Argentina, Germania, Spania, Elveția, Polonia, Marea Britanie, Italia și România – simpla enumerare a acestor țări fiind o dovadă „geostrategică”. Festivalul craiovean se desfășoară exclusiv în aer liber, în numeroase spații publice, de la piața centrală a orașului la faimoasa grădină Romanescu ori alte parcuri și zone frecventate ale urbei. Asta dă și aspectul de celebrare, de sărbătoare a comunității, de eveniment festiv și adresat tuturor. Am remarcat cu plăcere pofta de teatru nu doar a numeroșilor copii ce veneau anume ca să vadă spectacolele – alături de părinți sau bunici uneori mai fermecați decât pruncii –, ci și a trecătorilor care se opreau să privească, rămânând adesea câteva zeci de minute în fața scenei pe care spectacolele se perindau de după-amiaza devreme până seara târziu. De-a lungul săptămânii de festival, programul a fost completat de ateliere din cele mai diverse, în care copiii erau învățați să-și fabrice instrumente muzicale, să facă benzi desenate, să mânuiască păpuși, să danseze etc.
Spectacolele au fost și ele extrem de diverse. Impresionantă, de pildă, a fost realizarea marionetelor din The Miracle of the Scarlet Sails (Compania Teatrol, Rusia), o poveste amplă despre viață și moarte, bucurii și tristeți, dragoste și familie, poveste tipic rusească. Cupura facială și ținuta marionetelor te ducea într-o zonă de realism acut: figuri masculine brăzdate de riduri, figuri feminine blajine, duioase, toate de o expresivitate memorabilă, în descendența marii școli păpușerești ruse. Această minuție și filiație a artei de marionete s-a văzut de altfel și în alte spectacole structurate pe canavaua clasică a genului: Turtița lăudăroasă (Compania Tărâmul Poveștilor-Dollo, Arad) – cu păpuși extrem de reușite și ingenios create, By the Draw Well (Compania SoulMade, Bulgaria) – o montare cu aspect etnografic, despre vechile nunți bulgare, foarte colorată și alertă, Povestea prostiei (Animo Puppets Studio, Baia Mare) – o repovestire de un umor irezistibil a basmului Prostia omenească al lui Creangă sau Taraful Cucul Transilvaniei (Marionet Studio, Arad) – probabil cel mai râvnit spectacol al festivalului, unde copiii erau invitați în scenă ca să mânuiască păpușile-muzician ce „interpretau” câte o bucată de muzică populară, alegră și dinamică.
Nici perfomerii n-au lipsit de la Puppets Occupy Street. Bucureșteanul Eduard Sandu și-a folosit talentul de ventriloc în Râzi cu nea Alecu, un spectacol versatil – potrivit și pentru copii și pentru adulți –, construit inteligent și amuzant, cu un personaj grumpy și tot felul de alți eroi scoși la iveală din niște valize. Un proiect independent bine articulat – de altfel promovarea artiștilor independenți din această zonă teatrală pe nedrept marginalizată este un scop al festivalului craiovean. Ola Muchin (Polonia) a adus Kukuryku – o reprezentație despre un magician și secretele sale, culminând cu marea marionetă pe care actrița o mânuiește integral, „îmbrăcându-se” în ea, într-o transfigurare impresionantă. A atras atenția și a cucerit spectatorii spectaculoasa jonglerie din Just în Time! (Zig Zag Circo, Argentina), așa cum craiovenii au aflat cu toții despre festival prin șotiile-happening făcute de spaniolii de la Compania Traüt prin cafenele, pe terase sau în autobuzele din oraș.
Gama modalităților de expresie artistică a festivalului s-a lărgit cu Visul din umbră (Compania Annafabuli, Germania) – o propunere de teatru de umbre, cu siluete manevrate discret de actriță în cadrul unui televizor miniatural; actorul Ion Iurcu (Compania Tiki Riki Ta, Arad) a redat povestea Scufiței roșii într-o manieră foarte dinamică, operând o decompoziție: păpușile erau manevrate la vedere, anihilând convenția păpușarului invizibil; Luca Bellezze (Italia) a mizat pe metodele circului contemporan (folosirea frânghiei, a tehnicilor de iluzionism) în recitalul său Melafilo.
Undeva în zona dintre teatrul pentru copii și cel pentru adulți, artiștii de la Compania Sosonuti (Arad) – Nuți și Sorin Dorobanțu – au făcut o pledoarie amuzant-nostalgică a condiției artistului în spectacolul omonim și au emoționat publicul și participanții la festival deopotrivă cu foarte caldul concert-spectacol The Puppeteers sing & dance, în care și-au antrenat și câțiva colegi – un musical plin de vervă, culoare și parfum despre iubire și artă.
E dificil să treci în revistă fiecare din numeroasele spectacole jucate la Puppets Occupy Street. În formatul minimalist al teatrului pentru copii, toate aceste producții au revelat o admirabilă virtuozitate, un efort artistic notabil și o dăruire profesională impecabilă, căutări estetice și ingeniozitate, inventivitate artistică și atenție pentru public – de orice vârstă ar fi el. Cred că statementul implicit indus festivalului de teatrologul Adriana Teodorescu, directoarea Teatrului „Colibri” – acela că teatrul pentru copii ar trebui să fie la fel de important pentru breaslă pe cât e cel de dramă – a fost evident și la a patra ediție a Puppets Occupy Street, un eveniment care a dat strălucire Craiovei și a adus împreună profesioniști desăvârșiți. Rămâne ca și alți colegi de-ai mei să verifice personal, la festivaluri de felul acesta, agerimea estetică a teatrului pentru copii de astăzi…