Motto: „Dacă s-au restrâns darurile Duhului Sfânt, dacă înșiși credincioșii găsesc că puterile nu mai au rost în sprijinul credinței, e semn că ne-am depărtat de Dumnezeu și că nu mai avem știința mântuirii, ci duh de toropeală” (Părintele Arsenie Boca, Unde mai sînt limbile de foc?, Rusalii, 1962).

După mărturiile inginerului Dan Lucinescu – autorul cărții Părintele Arsenie Boca – un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009 -, în vara anilor 1946 şi 1947 în jurul starețului de la Sâmbăta de Sus se strânseseră sute de studenți și studente veniți din toate centrele universitare să-l asculte vorbind despre trăirea învățăturii creştin-ortodoxe. Spusele sale de atunci aveau să formeze volumul Cărarea împărăției, terminat în 1949. Referitor la perioada acelor cursuri de spiritualitate creştină, Mitropolitul Antonie Plămădeală spunea că toți care au participat la ele „ştiu că Părintele Arsenie Boca n-a îndemnat la rezistență armată”, cum l-au tot acuzat pe nedrept cei din tabăra ucigașilor Sfântului Arsenie Boca.
Primele patru capitole – publicate sub titlul Fericirea de a cunoaşte calea, după un manuscris copiat de Părintele Serafim Popescu, se configuraseră înainte de 13 iunie 1946, dată la care Părintele Arsenie Boca le oferea în manuscris preotului Nistor din Braşov, spre a le salva de confiscare, prevăzând viitoarele sale arestări.
După încarcerarea la Râmnicul Vâlcei și la București din anul impunerii forțate a guvernului comunist condus de Petru Groza, faimosul stareț de la Sâmbăta fusese, în toamna lui 1946, pentru a doua oară arestat, ca să explice organelor de ordine sovietică ce-a vrut să spună la predica în care a afirmat că „lupii vor fi sfâşiați de către oile atacate”.
Se pare că explicația conform căreia creștinii cu adevărat credincioşi vor fi mai tari decât cohortele celor lepădați de credință nu i-a mulțumit.
În perfectă concordanță cu gândul socratic după care relele vin din neştiință, Părintele Arsenie Boca avea să scrie în prefața Cărării Împărăției că „din noaptea neştiinței şi a lipsei de sfat vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi (în)cruntă pământul”.
Ideea aceasta e înscrisă în forma primului titlu din Cărarea împărăției: „de cârma minții atârnă să rotunjim Calea”. De unde am plecat, acolo să ne străduim a ne întoarce, căci, după duh, omul este făptură cerească. El poate primi darul dumnezeiesc al mântuirii care însă trebuie să fie şi „roada cunoştinței, voinței, ostenelii şi dragostei sale” (Părintele Arsenie Boca).
Între manuscrisele aflate în chilia sa din așezământul monastic de la Sinaia s-a găsit și notația după care rațiunea filosofică ar fi fost de la bun început ostilă Învierii. Filosofia a primit din patrimoniul Revelației doar personalismul și libertatea.
Ultima ar fi „un dar special al lui Dumnezeu dat omului” , ca prin darul libertății de conștiință el să crească până la desăvârșire, nu să cadă în haos, în „păcatul împotriva Duhului Sfânt”.
Pentru că, liberi fiind, oamenii se pot pune și împotruva lui Dumnezeu. „La acest punct de cumpănă, libertatea se piede”, scrie Părintele Arsenie Boca: „Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu e retragerea Duhului Sfânt si cufundarea conștiinței în întunericul orgoliului luciferic” (Scrieri inedite, Deva, 2019, p. 27).
Sfântul Părinte face și justa remarcă după care filosofia vede persoana omenească doar în cadrul naturii decăzute. Persoana nu are în filosofie perspectiva transcendenței, încă nu e văzută în lumina învierii” notează Părintele Arsenie (Scrieri inedite, Deva, 2019, p. 21).
Perfect conștient că și după moarte există viață, marele istoric al religiilor Mircea Eliade scrisese că unica transcendență accesibilă tuturor oameniler este moartea.
Sfântul Arsenie Boca și-a continuat gândul pe ideea din Corintieni II, 5, 21 cu care își începuse meditația despre Învierea Domnului: Din moarte, adică din sfârșitul naturii decăzute a omului, Iisus a „îndreptat trăsătura pătimitoare a firii prin nestricăciunea voinței sale libere, făcând – din sfârșitul trăsăturii pătimitoare -, începutul prefacerii spre nestricăciunea cea după fire” (ibid.).
„În ultimii ani de viață, -spunea preotul Nicolae Boboaia-, părintele Arsenie era complet detașat. Îți vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plânge, nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o răspundere serioasă, apostolească, o autoritate spirituală extraordinară. Cuvântul lui îți pătrundea până în inimă și simțeai că-ți cunoaște sufletul. Puterea lui duhovnicească era dincolo de cuvânt” („Formula AS”, București, Anul IX, nr.389, noiembrie 1999, p.21).
Rândurile despre Înviere, Părintele Arsenie Boca le încheie cu un citat din Sfântul Nicolae al Sârbilor, născut în 1880, despre oamenii mari, care „au foc”, pentru că s-au silit să socotească moartea proprie ca ceva ce-a fost, prin lepădarea totală de sine.
Redăm ideile din fragmentul ales de Părinte din volumul Cugetări despre bine și rău de Nicolae Velimirovici apărut în 1939:
Nu poți deveni om mare, până ce nu te socotești mort, până nu ajungi să-ți vezi moartea în trecut, adică fără prezentul și viitorul pe care ea îl are la necredincioși. „Moartea care necontenit te amenință să-ți ia trupul, nu-ți va părea mai de temut decât vântul care te amenință să-ți ia pălăria. Precum capul continuă să existe și fără pălărie, așa vei cunoaște că sufletul poate să existe și fără trup” (Nicolae Velimirovici, Cugetări despre bine și rău, 1939, p. 29).
În opinia preotului Nicolae Boboaia, „Părintele Arsenie Boca este un sfânt, iar dacă alții recunosc sau nu lucrul acesta, e treaba lor. Căci adesea între oameni, sfinții nu sînt cunoscuți. Chiar și Mântuitorul s-a arătat oamenilor și aceștia nu L-au văzut și nu L-au cunoscut. Viața sfinților este tainică. Departe de ei gândul de a-și afirma în vreun fel sfințenia, căci ei se smeresc” (ibidem).
Însăși credința este un dar al Duhului Sfânt, scria ieromonahul Arsenie Boca. Și unde acest dar nu este, nu este nici afirmarea existenței sufletului indepentent de trup și de moartea acestuia, mai notează Sfântul Părintele Arsenie.
În creșterea lor spre desăvârșire, oamenii sunt călăuziți de „mâna nevăzută a Mântuitorului” care îi îndrumă prin preoți, „ucenicii Săi văzuți, trimişi de Iisus în fiecare rând de oameni” (Părintele Arsenie Boca Cărarea împărăției).
Iată cât de sintetic exprima starețul de la Sâmbăta ideea călăuzirii: „Fiul (a doua față a lui Dumnezeu) s-a făcut om desăvârşit –afară de păcat – şi ne-a arătat cărarea. Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate …mergând cu noi, cu fiecare dintre noi, în toate zilele noastre. Căci Dumnezeu însuşi şi cu sfinții săi îi întovărăşeşte nevăzut pe oameni” (Cărarea împărăției).
După Sfântul Arsenie Boca, porțile Bisericii lui Hristos rămân mereu deschise şi primitoare pentru cei care se întorc din „povârnirea pierzării într-o cale nouă, calea mântuirii”. Aici legendarul predicator de la Mănăstirea Brâncovenilor – despre care filosoful Lucian Blaga spusese că „poartă căciula mitului” -, face o paralelă între corabia Bisericii plutind peste apele pierzării şi arca lui Noe închisă pe dinafară de Dumnezeu.
Aici, pornind de la premiza că Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică Sobornicească şi Apostolicească pe care o conduce nevăzut El însuşi, „nu vreun înlocuitor al său”, ieromonahul Arsenie Boca distinge corabia salvării celei adevărate de sutele de ambarcațiuni plutitoare pe care le constituie feluritele secte „nesigure în adevăr, dar sigure în înşelăciune”.
Asemenea distincție s-a estompat complet în ziua de azi, când miile de secte creștine s-au văzut înglobate mărinimos odată cu noul ecumenism promovat cu asiduitate.
Dincolo de imaginea celor care încearcă să se agațe de indiferent ce ambarcațiune pentru a nu fi duşi la voia întâmplării de valuri, ar fi puhoaiele de oameni care nu încearcă să se salveze. Ei alcătuiesc „turma oamenilor necredincioşi, gura satului” sau, cum preciza cel supranumit Sfântul Ardealului „gura vecinilor care orice ticăloşie îți iartă, dar nu te iartă nicidecum dacă le-o iei un pas înainte şi te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase, ba că te mândreşti, ba şi alte ponoase îți mai aduc” (Părintele Arsenie Boca, Lupta mântuirii, în vol. Fericirea de a cunoaşte calea, 2010).
Sfântul Ardealului a fost scos abuziv din preoție în primăvara anului 1959 si reprimit post mortem.
Flacăra credinței pe care o avea în inimă, flacără cu care aprindea credința în cei care l-au cunoscut, a atras dușmănia feroce a securisto-comuniștilor atei care l-au tot închis, fără verdictul niciunui proces:
Prima oară în iulie 1945, apoi în toamna lui 1946, pe urmă în vara anului 1947, apoi cam patru luni din vremea Sfintelor Paşti 1948 până în august 1948.
Pe urmă, păzitorii dictaturii ideologice, impusă de ocupantul stalinist, l-au închis vreo paisprezece luni în diferite închisori şi la Canalul Dunarea – Marea Neagră, supranumit „Canalul morții”, din ianuarie 1951până spre sfârşitul lunii martie 1952, apoi l-au arestat de Rusalii în 1953 și după doi ani l-au arestat iarăși, între 20 sept. 1955 şi 7 aprilie 1956, pe urmă în mai 1959, când căzuse de pe o scară şi avea două coaste rupte, iar după amnistierea deținuților politici l-au rearestat prin anii șaizeci, când trebuia să fie sfințită Biserica de la Bogata Olteană.
Dușmanii credinței strămoșești l-au arestat de câte ori au vrut, fără să dea seamă la nimeni pentru perseverenta și criminala lor inventare de vinovății nicicând probate.
Părintele Arsenie Boca a prevăzut prigoana şi martirajul pe care avea să le îndure din partea mercenarilor ocupantului sovietic, precum și ostilitatea urmașilor acestor mercenari, ostilitate pe care nu o va stinge nici moartea sa martirică din 28 noiembrie 1989.
Încă de când inițiase renaşterea duhovnicească de la Mănăstirea Martirilor Brâncoveni, Sfântul Părinte spusese într-una din predicile sale că în toate vremurile, mereu au fost împrejurări în care „a spune adevărul şi a propăvădui îndreptarea îți pot pune viața în primejdie de moarte”. Drept exemplu i-au venit atunci în minte zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale lui Irod.
Și chiar acest sfânt este cel care începe cu povestea vieții sale „predicile vii” pictate de Părintele Arsenie Boca pe pereții Bisericii de la Drăgănescu după ce îi fusese cu desăvârşire interzis să vorbească oamenilor.
Drept încheiere, redăm fragmentul în care Părintele Pantelimon Munteanu de la Mănăstirea Ghighiu a vorbit despre moartea martirică a Sfântului Arsenie Boca:
“În 1989 Părintele Arsenie spunea celor apropiați: ‘nu mă mai vedeți în curând că aştia mă termină’. (..). Ultimele momente şi le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieți asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ținut acolo cam o săptămână si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu. Părintele Arsenie avea însă un cățel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi cățelul. Când am văzut cățelul, mi-am dat seama că este acolo. În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. /…/ Nu mi-e frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteți fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preț să ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe față, pentru că mulți îl ştiu, dar nu îl spun” (Părintele Pantelimon Munteanu, 2007).
După difuzarea pe internet a acestui pasaj, bătrânul părinte Pantelimon (n.1925) a fost mutat de la M-rea Ghighiu, iar internetul a fost „curățat” de respectivul pasaj.
Fiindcă există în zilele noastre o meserie bine plătită pentru dezinformarea pe calea internetului. Prin intermediul acestei bănoase îndeletniciri, se șterg unele surse de informare, după comanda plătitorilor, ca de exemplu textele despre Părintele Arsenie Boca scrise de Isabela Vasiliu-Scraba și publicate în diferite reviste din țară și de peste hotare, sau se îngreunează la maximum accesarea lor, punând ștampila de „site periculos”.
În schimb se promovează asiduu așa zisele „surse de încredere”, cum ar fi, de pildă, cartea Tatianei Niculescu, cea care a romanțat în 2018 viziunea securisto-comunistă despre Părintele Arsenie Boca, spre tergiversarea canonizării acestui mare sfânt.
Dintr-un bun obicei, îndată ce-am găsit pe internet spusele Părintelui Pantelimon, le-am transcris într-un caiet, din care am putut să le citez în textul Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu, publicat în rev. „Arges” din Pitești în oct. 2010.
Pe preotul Simion Todoran, căruia Maica Zamfira i-a anunțat telefonic moartea Părintelui pe 28 noiembrie, faimosul duhovnic îl văzuse în ziua de 27 oct. 1989 când i-a spus că este „ultima dată când ne vedem”(S. Tudoran în vol. Mărturii din Tara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, 2004, p.113).
Locuind la Sinaia, Părintele Arsenie Boca – pensionat pe 1 iunie 1967- se dusese probabil pe 21 sau pe 22 noiembrie 1989 la Bucureşti să-si ridice pensia.
Într-una din cele peste 30000 de file din dosarele de urmărire securistă a marelui duhovnic este consemnată intenția sa de a-şi muta pensia la Sinaia.
După relatarea preotului Nicolae Baboia din Porumbacu de Sus, Părintele Arsenie Boca s-ar fi întors de la București cu o masină care a fost somată de doi securisti să oprească. Soferul n-a vrut, dar Sfântul Părinte i-a zis că-i rămân cei doi copii pe drumuri fiindcă securiştii îl vor împuşca dacă nu opreşte.
Din maşina oprită, Părintele Arsenie Boca a fost scos cu brutalitate și trecut în mașina bătăușilor securisto-comuniști care l-au schingiuit cu sălbăticie în pădure, fiind transportat aproape mort și lăsat în așezământul de la Sinaia în grija maicilor de acolo, amenințate cu moartea, dacă vor spune ceva din cele întâmplate.
Probabil că părintele Pantelimon Munteanu ca și părintele Dometie au presimtit că i s-a întâmplat ceva rău, fiindcă aveau mare evlavie la Părintele Arsenie. De aceea s-au dus la Sinaia unde au rămas cam o săptămână, cât a durat agonia şi maicile înspăimântate nu i-au lăsat să-l vadă pe cel torturat probabil la comanda Elenei Ceaușescu.
Având multe din darurile Sfântului Duh, în Biserica de la Drăgănescu a pictat în altar atât moartea martirică a Sfântului mucenic Ștefan Cel Nou, indicând ziua propriei sale treceri în lumea de dincolo, pe 28 noiembrie, cât și o scenă în care Sfântului Ioan Gură de Aur, în picioare lângă statuia Eudoxiei, predică mulțimii Evanghelia. În dreptul acestei scene stă scris: „Iarăși se tulbură Irodiada…iarăși cere pe tipsie capul lui Ioan” (Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu -„Capela Sixtină” a ortodoxiei românești, Deva, 2005, p.27).
Despre Părintele Arsenie Boca, preotul din Porumbacu de Sus mai spunea că „ar trebui să fie folosit la facultățile de teologie, la seminarii, la mânăstiri, în toată țara. Nu să fie ținut ascuns” (Pr. Nicolae Baboia, în vol. Mărturii din Țara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Făgăraş, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p.26).

 

 

Repere bibliografice minimale

Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeție a Părintelui Arsenie Boca; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/. Extrase au fost publicate separat http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/.  A se vedea înregistrarea preotului Savian Bunescu prezentând pictura Părintelui Arsenie Boca din Biserica Drăgănescu de la minutul 5.44, partea I-a; http://www.petru.jigorea.com/?p=1705  , 45.58 minute și partea a II-a, mai scurtă, de 44.33 minute; http://www.petru.jigorea.com/?p=1790
Isabela Vasiliu-Scraba, Sociologul Anton Golopenția, pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 483/ 2022, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabela-vasiliu-scraba-golopentia2/
Isabela Vasiliu-Scraba, Două personaje ale romanului Noaptea de Sânziene: Călugărul Anisie (/Arsenie Boca) și filozoful Petre Biriș (/Mircea Vulcănescu); https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/
Isabela Vasiliu-Scraba, Dr „Victor Ardelean”, sau pr. Gh. Drăgulin? Ponegrirea picturii Sfântului Arsenie Boca prin cuvinte identice, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabela-vasiliu-scraba-arsenie-dragulin/
Benedict Ghiuș, Taina răscumpărării în imnografia ortodoxă, București, Editura Institutului Biblic si de misiune al B.O.R, 1998
Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns; online, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/
Isabela Vasiliu-Scraba, O enigmatică pictură a Sfântului Arsenie Boca aflată în mijlocul Bucureștiului, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/sfantul-arsenie-boca-elefterie/
Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, duhovnicul inimii, Ed. România Creștină,1998
Rădulescu-Zoner, Poporul Român anti-semit? în rev. Căminul Românesc, an 30, nr.2 (117), iunie 2011
Radu Voiculescu, Vasile Voiculescu. Anii de detenție, Buzău, 1993
Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/; sau fragmentar, http://blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-wikipedia-ro-citita-printre-randuri/
Isabela Vasiliu-Scraba, „Chintesența” trăirismului, rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 484/2022, Partea întâia, și nr.485/ 2022, Partea a doua.
Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre „superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103), iunie 2016, p. 10 https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/
Isabela Vasiliu-Scraba, „Rinocerizarea” criteriului biografic la un istoric dilematic (Andrei Pippidi); extrase au apărut pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.10 (95), octombrie 2015 (anul IX), p.11 și p.18 on-line: https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-rinocerizarea/; fragmentar, http://www.romanianstudies.org/content/2016/02/isabela-vasiliu-scraba-rinocerizarea-criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic-2/
Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu și Nichifor Crainic în culisele Filocaliei românești; on-line https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/; sau http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia . A se vedea și comunicarea din 16 nov. 2017 despre Zorica Lațcu/ Maica Teodosia de la Colocviul de filozofie din Tecuci, https://www.youtube.com/watch?v=Eq1YVyNek60&t=160s
Isabela Vasiliu-Scraba, Centenar ZORICA LAȚCU (/Maica Teodosia), în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 5 (114) mai 2017, p.19 https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-zoricateodosia/
Părintele Arsenie Boca, Geneza picturii, în vol. „Capela Sixtină” a ortodoxiei românești: Biserica de la Drăgănescu, Deva, 2005, p. 16
Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/
Gh. Savin, Mistica și ascetica ortodoxă, București, 2013, p.72
Alexandru Dima, Nichifor Crainic sau sensul teologic al frumosului, în vol. Al. Dima, Gândirea românească în estetică, Sibiu, 1943.
„Manuscriptum”, București, 1995, număr special „Nichifor Crainic”
Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Iași 1994, postfață de îngrijitorii volumului Magda și Petru Ursache, prefață de D. Stăniloae. La propunerea acad. Eugen Simion, în toamna lui1994 Nichifor Crainic este reprimit în Academie, după ce pe 8 mai 1994 Curtea Supremă de Justiție a constatat nevinovăția directorului „Gândirii” condamnat pe nedrept într-un lot de 14 ziariști, hotărând achitarea
Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, pe hârtie fagmente au apărut în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/2013, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5
Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica şi în dubla ei înfățişare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000
Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Țuțea, Cioran, C-tin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000; on-line https://fr.scribd.com/doc/153762785/IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli
Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Scoala trăiristă inițiată de Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.258, pp.4-5; sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-memorialistica2tribuna258/
Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca; http://www.actualitateairl.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3132:ziarul-actualitatea-irl-isabela-vasiliu-scraba-olga-greceanu-i-printele-arsenie-boca&catid=50:religie&Itemid=71; sau în rev. „Clipa”, SUA, februarie 2013 http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx
Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu; extrase în: http://www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-arsenie-boca-si-nae-ionescu-vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/
Isabela Vasiliu-Scraba, De vorbă cu Părintele Arsenie Boca în Pangarul de la M-rea Cheia, în rev. „Cetatea culturală”, Cluj-Napoca, Seria V, anul XVI, Nr. 32 (130), mai 2015, pp. 26-29; on-line https://fr.scribd.com/doc/200767486/IsabelaVasiliuScrabaArsenieBocaPangar; sau https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-arseniebocapangar/ . Extrase cu modificări (nepermise) ale editorului în volumul : Părintele Arsenie Boca. Mângâietorul celor necăjiți. Noi mărturii minunate. Ed. Ortodoxia, București, 2015, pp. 29-31
Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliademantuleasa24/; sau, http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa
Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din țară și visul premonitoriu al lui Eliade, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36, https://fr.scribd.com/doc/234897986/IsabelaVasiliuScrabaReceptareEliade si în „Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf
Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6, sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/8noica-tabor/
Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca; pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/. Iată și un scurt comentariu la acest eseu: „Vă multumesc pentru acest minunat articol, de fapt o analiza atat de pertinentă asupra romanului lui Eliade. Voi citi cu mare bucurie tot ceea ce-mi trimiteti. In vremurile tulburi pe care le traim avem nevoie de astfel de texte, de astfel de idei si sentimente care ne pot zidi sufleteste. Lumina Invierii sa va aduca spor de binecuvantare cereasca.Sarbatori fericite! Pr. Simion Felecan, München”
Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior, pe hârtie fragmente au arărut în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/ , sau https://fr.scribd.com/doc/225083365/IsabelaVasiliuScrabaEliadeDetractori
Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moarte, pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliade-la-25-ani/
Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre neo-platonismul din arta lui Camilian Demetrescu, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliade10-camilian/
Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, Deva, 2006.
Isabela Vasiliu-Scraba, Academicianul Mircea Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă, în rev. „Acolada”, Satu-Mare, nr. 3 (100)/ 2016; sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade/
Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma Arsenie Boca/ Părăian după modelul Noica/ Liicean’ și Eliade/ Culian’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18; on-line în revista canadiană „Alternativa”; http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html; ori https://fr.scribd.com/doc/246393473/IsabelaVasiliu Scraba Boca Paraian Eliade CulianNoicaLiicean