Selecție făcută de Serena Piccoli și Giorgia Monti

 

NINA NASILLI

Poetă, pictor. Nina Nasilli trăieşte şi lucrează la Padova, unde a deschis laboratorul-studio „Atelier Interno 7”. A obţinut recunoaşteri naţionale şi internaţionale, printre care Premiul ciceronian „Città di Arpino 2013” şi Premiul Internaţional de poezie „Città di Marineo 2016”. Colaborează cu editura Book Editore, unde conduce Colecţia de artă „parolatracciaparola” şi Biblioteca del Vernacolo „foglie e radici”. Are la activ diverse ediţii de artă şi diferite publicaţii, printre care cele mai recente sunt: al buio dei nodi anfratti (Book Editore, 2016) şi Tàşighe! (în dialectul venet, Book Editore, II^a ed. 2018).

 

NINA NASILLI

(din al buio dei nodi anfratti, Book Editore 2016)

 

astăzi cerul nu stă în picioare

cerul nu stă azi în picioare

şi tu încerci să înşeli

stânca răsturnată ce te urmăreşte

deviind în fugă

pasul

pe un plan care nu se înclină

nu e în spatele prăpastiei

ci înalt

Măgarul care şlefuieşte

piatra în jur

sapă o brazdă

de pământ bătut

(şi aici, şi în orice început al Portugaliei):

este o grosime în folosire

şi morala

e împinsă la stele

în proporţie perfectă

cu acel grad

de umilinţă care îndoaie

îndoaie genunchiul

mirosind a iarbă şi fân

sau cupă amară

 

NINA NASILLI

Poetessa, pittrice, Nina Nasilli vive e lavora a Padova, dove ha avviato il laboratorio-studio „Atelier Interno 7”. Ha ricevuto riconoscimenti nazionali e internazionali, tra cui il Premio ciceroniano „Città di Arpino 2013” e il Premio Internazionale di Poesia „Città di Marineo 2016”. Collabora con la casa editrice Book Editore, per la quale dirige la Collana d’arte „parolatracciaparola” e la Biblioteca del Vernacolo „foglie e radici”. Ha al suo attivo diverse edizioni d’arte e varie pubblicazioni, tra cui le piú recenti sono: al buio dei nodi anfratti (Book Editore, 2016) e Tàşighe! (in dialetto veneto, Book Editore, II^a ed. 2018).

 

NINA NASILLI

(da al buio dei nodi anfratti, Book Editore 2016)

 

il cielo oggi non sta in piedi

il cielo oggi non sta in piedi

e tu provi ad ingannare

la rupe capovolta che ti insegue

scartando di corsa

il passo

su un piano che non inclina

non è dietro il baratro

ma alto

l’asino che mola

intorno la pietra

scava un solco

di terra battuta

(e qui, e in ogni limitar di Portogallo):

c’è spessore nell’uso

e morale

è spinta alle stelle

in proporzione perfetta

a quel grado

d’humiltà che piega

piega il ginocchio

profumato d’erba e fieno

o calice amaro

 

 

CLERY CELESTE

Din 2015 face parte din redacţia Atelier Poesia secţia on-line, din 2018 este directorul ei editorial. A câştigat numeroase premii: „Tropea Onde Mediterranee”; „Agostino Venanzio Reali”; „E. Cantone”; „Pro Loco Fiume Veneto”; „Biennale internazionale dei Giovani artisti dell’Europa e del Mediterraneo”. Finalistă la Premio Rimini (2014) şi la premiul Galbiate (2016). În 2018 este finalistă la premiul „Cetonaverde poesia”. La traccia delle vene (LietoColle editore – Pordenonelegge, 2014) este prima sa operă (din 2015) premiul Elena Violani Landi, premiul pentru tineri „Maconi”, menţiune specială la premiul „Carducci”, premiul „Solstizio”).

 

Să te nasc sau mai bine să-ţi expun

Să te nasc sau mai bine să îţi expun

craniul la aer

câteva fire de păr negru şi un lichid

care coboară unde poate.

Mă întreb dacă sunt gata să mor

cu aceste oase care se îndoaie

în faţă contra naturii.

De ce trebuie să îţi fac loc

nu te cunosc.

 

 

CLERY CELESTE

Dal 2015 fa parte della redazione di Atelier Poesia sezione on-line, dal 2018 ne è la direttrice editoriale. Vincitrice di numerosi premi: “Tropea Onde Mediterranee”; “Agostino Venanzio Reali”; “E. Cantone”; “Pro Loco Fiume Veneto”; “Biennale internazionale dei Giovani artisti dell’Europa e del Mediterraneo”. Finalista nel Premio Rimini (2014) e al premio Galbiate (2016). Nel 2018 è finalista per il premio Cetonaverde poesia. La traccia delle vene (LietoColle editore – Pordenonelegge, 2014) è la sua opera prima (nel 2015 premio Elena Violani Landi, premio giovani Maconi, menzione speciale premio Carducci, premio Solstizio).

 

Darti alla luce o meglio esporti

Darti alla luce o meglio esporti

il cranio all’aria

pochi peli neri e un liquido

che scende dove può.

Mi chiedo se sto per morire

con queste ossa che si piegano

in avanti contro natura.

Perché devo farti posto io

non ti conosco.

 

 

LUCIANO NANNI

s-a născut la Bologna în 1937. Din 1971 locuieşte la Padova unde desfăşoară şi activitate de promovare culturală. Texte experimentale de-ale sale au apărut în reviste internaţionale. Opera sa în proză (1954-2017) a fost publicată în unsprezece volume.

 

1361 Zâmbete de viaţă

Lucrurile se risipesc,

eu am devenit umil,

mozaicurile tăcute

sunt pline de gânduri.

Abandonat cu apa care urcă,

murdar de resturi,

plin de un verde secret

care roade fortificaţiile la bază.

Este o apă matură, gânditoare;

ici-colo se strecoară porumbei.

Pe faţă a rămas un ram,

un palid argint;

iar ploaia care aluneca în întuneric

mi-a adus zâmbetul ei.

 

LUCIANO NANNI

è nato a Bologna nel 1937. Dal 1971 risiede a Padova dove svolge anche attività di promozione culturale. Suoi testi sperimentali sono apparsi su riviste internazionali. La sua produzione di narrativa (1954-2017) è uscita in undici volumi.

 

 

1361 Sorrisi di vita

Le cose si disperdono,

io mi sono fatto umile,

i mosaici silenziosi

sono carichi di pensieri.

Abbandonato con l’acqua che sale,

sporco di rifiuti,

pieno di un verde segreto

che rode alle basi le fortificazioni.

È un’acqua matura, pensosa;

qua e là vi filtrano colombi.

Nel volto rimase un ramo,

un pallido argento;

e la pioggia che scivolava nel buio

mi portò il suo sorriso.

În româneşte de Ştefan Damian