Consiliul
Județean Cluj
Polifonii vizuale în trei la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Trei stiluri, concepte și viziuni se întâlnesc și crează o simfonie vizuală echilibrată și aproape perfectă într-un spațiu unde timpul parcă se oprește. Combinația bidimensionalului cu tridimensionalul, a miticului și a fantasticului, ne oferă un rezultat final complex și greu de interpretat. Polifoniile vizuale sunt rezultatul expresiei și a creației artistice a doi sculptori și a unui artist textilist contemporan. Expoziția ne introduce într-o lume a fantasticului și a misterului unde parcă, sub cerul senin, Calea Lactee își revarsă lumina asupra formelor bine definite și așezate aproape cu perfecțiune pe soclurile sălii de expoziție.
Universurile artistice ale lui Károly Zöld Gyöngyi, Kolozsi Tibor și Gergely Zoltán se întâlnesc și oferă o simfonie vizuală care parcă, prin complementaritatea celor trei creatori, este întruchiparea trecutului, prezentului și a viitorului.
Seria de lucrări a lui Károly Zöld Gyöngyi, intitulată „Constelația”, este în sine o privire spre trecut și spre o creație artistică care, prin jocul de culori și nuanțe, oferă o viziune de ansamblu complexă și profundă asupra modului de lucru și de gândire al artistei. Prin inserarea unui element al tehnicii moderne, a diodei emițătoare de lumini, suprafața textilă devine o reflexie și o imagine în oglindă a unui șir de stele de pe cerul întunecat al nopții. Sub acest paladiu al unui trecut îndepărtat se odihnesc sculpturile celor doi artiști clujeni. Figurile mitologice renasc și intră în lumina estompată a constelației, oferindu-le nu numai o aură misterioasă, ci și punând în evidență eternitatea creației. Pe de altă parte, formele fine, prelucrate cu grijă și suprafețele netede ale lucrărilor lui Gergely Zoltán par să intre într-un joc al complementarității cu formele tridimensionale din bronz și cu imaginile personajelor mitologice.
În acest univers al celor trei artiști, regăsim multe idei, concepte, viziuni și structuri, însă elementul central al echilibrului și al dorinței de a oferi o lucrare artistică de excelență pare să unească cele trei minți într-un dans fascinant executat cu măiestrie în spațiul expozițional. Această complementaritate nu este o pură coincidență, trecutul comun și educația artistică a școlii de la Cluj, în oarecare măsură, a permis ca un astfel de proiect expozițional să devină unul de succes, unde complexitatea sau stilurile diferite de abordare ale creației artistice nu reprezintă un impediment, ele aflându-se sub același paladiu al excelenței în artă.
Creațiile textile se încadrează într-un curent îndrăzneț și spectaculos deopotrivă din perspectivă tehnică și din perspectivă vizuală. Permutațiile de nuanțe par să ofere imaginea unui joc al culorilor, care este specific lui Károly Zöld Gyöngyi și care s-a format încă din primii ani ai creației. Desigur, această observație nu este una absolută, ci reflectă, în oarecare măsură, o percepție subiectivă asupra unei evoluții și a unui rezultat al procesului de creație artistică materializat în seria de lucrări „Constelația”.
Pe de altă parte, nici lucrările lui Kolozsi sau Gergely nu pot fi catalogate ca fiind creații simple, lipsite de o personalitate sau de un mesaj. De multe ori cei doi artiști, prin formele minimaliste, reușesc să creeze o structură complexă, care înglobează nu numai o formă fizică a unei creații, ci și o narațiune care de multe ori excede limitele impuse de materie. Acest lucru se poate observa și în cazul sculpturilor de for public, acestea excelând nu numai prin estetică, ci și prin faptul că, inserate într-un spațiu, reușesc să se contopească cu acesta, oferind un echilibru vizual și narativ de excepție. Lucrările lui Kolozsi Tibor, de multe ori, par să sugereze nu numai dorința artistului de a crea ceva care să aparțină unui loc, ci și dorința spiritului artistic de a se impune în acel loc.
Acest element se poate regăsi și la Gergely Zoltán, care prin sculpturile de for public reușește să ofere nu numai o creație artistică fină, ci în mare măsură pliază spațiul în jurul acestor lucrări. Un exemplu elocvent îl reprezintă statuia episcopului Márton Áron din Alba Iulia care, în sine, oferă o imagine iconică a unui echilibru, unde înaltul prelat pozează într-o ipostază care ne sugerează o prezență permanentă în lumea noastră, o integrare tridimensională și narativă în viața spațiului.
Desigur, cei trei creatori, aflați în deplină maturitate artistică, oferă prin această expoziție nu doar un complex de idei, sau o polifonie vizuală în trei, ci ne sugerează că, prin această complementaritate a lucrărilor, ei se află în ton nu numai cu lumea artistică clujeană, ci și cu o lume în care creația artistică poate să devină o punte de comunicare nu numai între artiști și public, ci și între universurile nevăzute și intangibile ale spiritelor artistice.