La începutul verii, Revista Culturală Leviathan, publicație trimestrială a Asociației Culturale Leviathan, și-a lansat cel de-al doilea număr tipărit din 2019. Cu un format elegant, așa cum ne obișnuise și la precedentele ediții, recenta apariție surprinde însă cu un conținut mult mai bogat, o diversitate mai mare de rubrici, o colecție atent selecționată de articole venite de la colaboratori aflați în diferite colțuri ale lumii, într-un format impunător de 152 de pagini.
Programul redacției, de a face din Leviathan o revistă a românilor din toată lumea, apelând și la colaboratori din străinătate, este anunțat chiar în primele pagini, în Editorialul semnat de Pușa Roth (redactor-șef adjunct), sub titlul Timpul, marea provocare: „Am credința că revista trimestrială Leviathan se înscrie în linia publicațiilor de cultură generală, dar cu vocație mondială, ideatic vorbind, pentru că granița națională a culturii este conștient depășită, în sensul că o cultură nu poate exista singură, o cultură națională trebuie să fie universală, trebuie să se înscrie în circuitul valorilor perene ale omenirii. Încercăm și în acest număr să publicăm literatura diasporei, făcând astfel legătura cu marile sau micile comunități românești din lume.” Tot în acest număr, Pușa Roth împreună cu Costin Tuchilă (redactor-șef al publicației) semnează un interesant studiu despre teatrul lui Beaumarchais, într-un articol intitulat Beaumarchais – accente. O privire întoarsă în timp, o atenție binevenită acordată unui autor despre care se vorbește extrem de rar în zilele noastre, Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, „ingeniosul inventator al unui dispozitiv de reglare a pasului ceasornicului, muzicianul amator ajuns în grațiile lui Ludovic al XV-lea, asociat al unui finanțist de temut, agent secret și capelmaistru al intrigilor, traficant de arme, Beaumarchais a ratat de câteva ori în literatura dramatică, dar a avut ingeniozitatea [pe care mulți au apreciat-o cu superlativul geniului comic] de a construi două comedii care desăvârșesc o tradiție” – după cum se spune în text. Cele două comedii sunt, desigur, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro.
Tot o recuperare cultural-istorică încearcă și Rudy Roth (director fondator al revistei și al Asociației Culturale Leviathan) în amplul său material de la rubrica Portret, intitulat Ruthven Todd – eruditul bețiv care cunoștea pe toată lumea. Un apropiat al artiștilor suprarealiști, printre care se regăsesc nume sonore ca André Breton, Salvador Dali, sau Joan Miró, ori al unor la fel de celebri scriitori precum Colin Wilson, William Blake sau Dylan Thomas, Ruthven Todd a fost, scrie Rudy Roth, „jurnalist, poet, romancier, cercetător, ilustrator grafic, tipograf, micolog, un om a cărui ocupație era să cunoască pe toată lumea”.
Rubricilor deja consacrate ale revistei li s-au adăugat câteva noi, astfel că obișnuiții colaboratori ai numerelor precedente, dar și alții noi veniți, semnează la: Editorial; Portret; Studiu; Historia; Memorii, Eseu; Universalia; Jurnal de călătorie; Traditiones; Poesis; Roman; Cronică literară; Note de lectură; Teatru; Cronicar de teatru; Arte vizuale; Interviu; Proză scurtă; Filozofie politică; Lumea copilăriei și Literatură economică.
Prezenta ediție a Leviathan-ului găzduiește și textul conferinței pe care eu am susținut-o în cadrul evenimentului Săptămâna internațională de cultură, Hamilton, Canada, din iulie 2018, eveniment la care Tribuna a fost prezentă, grație invitației făcută de către organizatori, membrii delegației revistei noastre susținând acolo, în cele șase zile ale manifestării, o serie de conferințe. De altfel, cele două publicații, Tribuna și Leviathan, au convenit recent asupra unui parteneriat al cărui obiectiv principal este colaborarea în vederea promovării reciproce. Dorim, așadar, mult succes Leviathan-ului, în toate aparițiile sale viitoare, considerând că o revistă culturală este întotdeauna binevenită și necesară în peisajul publicistic actual.