Două portrete aproape necunoscute publicului larg, realizate de Peter Paul Rubens (Siegen, 1577 – Antwerp, 1640), au fost oferite spre vânzare la cele mai mari case de licitație, Christie’s și Sotheby’s, cu ocazia vânzărilor de „Mari Maeștri” din iulie 2018: Portretul Clarei Serena, fiica artistului și Portretul unui nobil venețian. Deși Rubens a fost un portretist desăvărșit, acesta nu a realizat prea multe portrete; Ben van Beneden, specialist în opera lui Rubens estimează că, din cele aproape 1500 de lucrări realizate de Rubens în timpul vieții, 90-100 au fost portrete. În catalogul operei complete ale lui Rubens publicat de Michael Jaffé în 1989, acesta listează 1403 lucrări, neluând în considerare copiile realizate în atelierul artistului de la Antwerp.
Cele două portrete nou apărute pe piața licitațiilor au fost deosebit de dragi artistului. Portretul unui nobil venețian a fost estimat la 3-4 milioane de lire sterline, lucrarea fiind adjudecată cu aproape 5,5 milioane de lire sterline în licitația din 4 iulie 2018 de la Sotheby’s Londra. Conform notei de proveniență a lucrării, aceasta s-a aflat în proprietatea lui Rubens până la moartea lui, în 1640, lucru neobișnuit pentru un portret care ar trebui să se afle în colecția celui care l-a comandat. Nu se cunoaște persoana reprezentată în lucrare și se presupune că Rubens a realizat-o pentru propria lui plăcere, fără să fi avut vreun model real. De altfel, în tratarea personajului, Rubens este tributar portretelor realizate de Tițian sau Tintoretto. „Fie că este considerată un portret sau un studiu de cap, lucrarea este rară prin maniera concentrată, energică și directă în care a fost realizată.” – a declarat George Gordon, co-președinte a Departamentului de Vechi Maeștri (pictură și desen) de la Sotheby’s.
Estimat la 3-5 milioane de lire sterline, Portretul Clarei Serena, fiica artistului nu a fost adjudecat în licitația din 5 iulie 2018 de la Christie’s Londra (cele 60 de loturi oferite spre vânzare au adus casei peste 31 de milioane de lire sterline). În istoricul provenienței lucrării aflăm că lucrarea a fost achiziționată în 2013 de la Sotheby’s, New York, la prețul de 626.500 de dolari, fiind atribuită atunci unui ucenic al lui Rubens. Cercetările întreprinse de atunci au dus la concluzia că portretul a fost realizat chiar de artist, cu puțin timp înainte ca fiica lui să moară, în toamna anului 1623, la numai 12 ani. Primul proprietar al lucrării a fost Jan Brant, socrul lui Rubens și bunicul Clarei Serena.

Pictor, umanist și diplomat la cele mai importante curți europene, Peter Paul Rubens a fost, alături de Jan Breugel cel Bătrân (1568-1625), unul dintre liderii marcanți ai vieții artistice flamande în primele decenii ale sec. al XVII-lea. Rubens era specializat în pictarea de altare, portrete, peisaje și scene istorice, în timp ce Breugel pictează scene mitologice, istorice și de gen, peisaje și marine, naturi statice, scene campestre și momente din viața satelor. Urcarea pe tron a Arhiducelui Albert și a Arhiducesei Isabela, în 1598, a însemnat pentru Țările de Jos o perioadă de pace și prosperitate, ducând la un reviriment al vieții comerciale și artistice din Antwerp. Instalându-și Curtea la Bruxelles, ei au instituit o politică de mecenat care a fost copiată de alte curți regale europene. Numeroasele comenzi artistice venite din partea Arhiducilor au contribuit la dezvoltarea barocului flamand și la renumele pictorilor de Curte.
Atelierul lui Rubens de la Antwerp era renumit pe întregul continent european, aici fiind produse în masă picturi care urmau să fie exportate în Italia sau Spania. Este o epocă de prosperitate când, în Țările de Jos, cererea de tablouri era atât de mare încât, adesea, tablourile erau achitate înainte de a fi realizate. Unul dintre cei mai înflăcărați colecționari spanioli de artă flamandă din epocă, după Regele Filip al IV-lea al Spaniei (1605-1665), a fost Marchizul de Leganés (1580-1655). Acesta cumpăra în mod frecvent picturile lui Rubens (21 de lucrări) și mijlocește comenzile lui Filip al IV-lea către Rubens. Faptul că o seamă de lucrări sunt menționate pentru prima dată în colecția Regelui denotă că au fost efectuate la comandă, fiind realizate în atelierul lui Rubens de la Antwerp.
Rubens, cu care s-a întâlnit în 1625, îl considera pe Marchizul de Lesagnés drept „unul dintre cei mai mari cunoscători ai timpului nostru” (Crawford Volk, 1980: 256). Dovedind un gust rafinat pentru arta flamandă, Marchizul de Leganés a jucat un rol extrem de important în exportul și aprecierea artei flamande la Curtea de la Sevilla.
Un alt colecționar care a deținut lucrări de Peter Paul Rubens a fost Harmen Becker din Amsterdam. Acesta era cămătar (geldschieter), dezvoltator imobiliar și armator implicat în comerțul naval din sec. al XVII-lea. Harmen Becker „un adevărt bancher al pictorilor, împrumutându-le bani în schimbul tablourilor care urmau să fie realizare de artiștii debitori.” (Hook, 2017: 31) Folosirea lucrărilor de artă ca girant pentru împrumuturi era o practică frecventă în epocă. Sigur că Harmen Becker nu împrumuta orice artist, ci numai pe cei pe a căror cotă putea conta, asigurându-se că valoarea lucrărilor lor rămâne constantă. Se formează primele premisele ale ideii de „investiție în artă”.
Astfel, la moartea lui Becker, în 1678, inventarul colecției lui arată că acesta deținea cea mai importantă colecție de artă olandeză din vremea sa, formată din 231 de lucrări: peisaje, scene cu animale, scene de gen, naturi moarte, scene religioase. Printre artiștii din colecția Becker se numărau Rembrandt van Rijn, Jan Lievens cel Bătrân, Jan Lievens cel Tânăr, Philips Koninck, Frederick de Moucheron, reprezentanți ai Școlii franceze (Claude Lorrain) și vechi maeștri germani (Albrecht Dürer, Hans Holbein). (North, 1997: 119-128) În colecția Becker s-au găsit trei lucrări de Rubens, probabil achiziționate direct de la artist: prin atelierul pe care îl deținea și având numeroase comenzi de la diferite curți europene, Rubens nu avea nevoie să apeleze la împrumuturile lui Becker pentru a-și susține afacerea.
Fiind un artist extrem de popular, încă din timpul vieții stilul său a fost preluat și copiat: Guillam Forchondt cel Bătrân și pictorii din atelierul său situat la Antwerp au realizat cópii și pastișe după lucrări de Rubens, Jan Bruegel, Antoon van Dyck sau David Teniers cel Tânăr, în sec. al XVII-lea pe piața de artă internațională existând o cerere sporită a lucrărilor acestor maeștri. În prezent, Catedrala Notre Dame din Antwerp găzduiește numeroase opere ale lui Peter Paul Rubens.

Bibliografie:
Michael, North, Art and Commerce in the Dutch Golden Age, New Haven & London, Yale University Press, 1997
Philip Hook, Escrocii galeriilor de artă, Baroque Books & Arts, Bucureşti, 2017.
Mary Crawford Volk, „New Light on a Seventeenth-Century Collector: The Marquis of Leganés”, în The Art Bulletin, Vol. 62, Nº 2. (iunie 1980).
Stefan De Vries, Le commerce d’art entre les Flandres et l’Espagne. 1648-1713, Mémoire de Master 1: Histoire de l’Art, Université Paris Sorbonne-Paris IV, UFR Histoire de l’Art et Archéologie, 2007.