Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Scrisori de la autori contemporani (II) – Al. Rosetti

Ştiam din studenție că Al. Rosetti este un foarte mare lingvist, autorul monumentalei Istorii a limbii române, tipărită în numeroase ediții. Dincolo de această lucrare, mă fascina calitatea sa de editor, de director al Fundației Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, cea mai prestigioasă editură din România epocii interbelice (pe care a condus-o până în 1947), poziție în care i-a tipărit lui G. Călinescu, în 1941, monumentala sa lucrare, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, pe care autorul i-a scris o dedicație pe care am citat-o de o mie de ori şi încă o voi mai cita: „Domnului Al. Rosetti, iubit complice la această carte, G. Călinescu”.
În anii ’70 îi apăruseră mai multe cărți: Note din Grecia. Diverse. Cartea albă, Editura Minerva, Bucureşti, 1970 (colecția BPT), Corespondența lui G. Călinescu cu Al. Rosetti (1935-1951), Editura Eminescu, Bucureşti, 1977, care mă fascinase, sau Scrisori către Al. Rosetti: 1916-1968. Ediție îngrijită, cu prefață, note şi indice de Al. Rosetti. Postfață de Vasile Nicolescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1979, pe care am şi recenzat-o în Viata românească (nr. 7, iulie 1980).
În toamna anului 1979, student fiind, i-am adreat savantului o scrisoare, prin care îl invitam să țină o conferință, în cadrul ciclului de conferințe, organizate sub genericul „Mărturia unei generații”, inițiat de mine la facultate, la care mai participaseră Liviu Rusu, Edgar Papu, Iorgu Iordan, Ion Zamfirescu, iar mai târziu Al. Paleologu, Ştefan Aug. Doinaş, Nicoale Balotă, Constantin Ciopraga, Bartolomeu Anania şi alții. Aşa a început dialogul nostru epistolar.
Scrisorile concise, formulele de adresare, preferințele culinare, plăcerea de a vizita obiective turistice trădează vița nobilă a lingvistului.
Din multele caracterizări care i s-au făcut (există o carte, Al. Rosetti în evocări. Ediție îngrijită de Andriana Fianu, Editura Minerva, Bucureşti, 1995), reproduc o scurtă caracterizare datorată lui G. I. Tohăneanu, mai puțin cunoscută: „…Am avut, într-adevăr, norocul să mă rânduiesc, pentru câțiva ani numai, printre tinerii din preajma luminată de personalitatea covârşitoare a profesorului Al. Rosetti, pe care l-aş numi – în cel mai nobil înțeles al cuvântului – «boierul» incontestabil al lingvisticii româneşti. Discipol şi continuator al lui Ovid Densusianu; ctitor al foneticii experimetale româneşti; intelectual de trainică formație umanistă şi cărturar subtil; estet rafinat şi pricepător cu nesaț al Frumosului, în toate întruchipările lui: de la cartea nevremelinică, de la cununile de stânci ale Bucegilor, până la măruntele, amăgitoarele desfătări ale vieții de toate zilele; iubitor împătimit al munților şi al codrilor țării, pe care i-a cutreierat, cu stăpânită emoție şi cu juvenilă ardoare, până în anii târzii, depinzând de tinerii săi colaboratori, care-l însoțeau în săptămânalele expediții alpine, să învețe de la Carpați sentimentul atât de prețios al statorniciei, dar şi dorul, înfiripat pe înaltul Plai Mioritic; cel mai de seamă editor român al veacului, dăruind culturii noastre, în răstimpul ei de maximă înflorire dintre cele două războaie, zeci şi zeci de cărți nemuritoare, înveşmântate în straie de sărbătoare, în frunte cu Istoria literaturii române de la origini până în prezent, din 1941, semnată de George Călinescu – iată chintesența, iată lumea «boieriei» acestui incomparabil dascăl umanist al nostru, al tuturora” (I. Funeriu, G. I. Tohăneanu. Optimus Magister, Editura Universității de Vest, Timişoara, 2017, p. 22).

 

*
1. „Am refuzat întotdeaunasă dau conferințe publice”
Buc., 14 martie ‘79

 

 

Dragă Ilie Radu-Nandra,

Scrisoarea D-tale din 25 febr. m-a mişcat! (Nu prea sânt obişnuit cu laudele!). Venind de la un grup de tineri, e cu atât mai prețioasă!1
În ceea ce mă priveşte, am refuzat întotdeauna să dau conferințe publice.
În ipoteza că m-aş putea deplasa la Cluj, la invitația D-voastră, întâlnirea ar trebui anunțată cu discreție, şi ar avea loc nu într-un amfiteatru solemn, ci într-o sală de seminar2, în jurul unei mese.
Deci, un cadru intim.
Aş putea trata două mici subiecte, care să exemplifice necesitatea aplicării unei juste metode3.
Aş sosi dimineața, cu primul avion, şi aş pleca în aceeaşi zi, pe la ora 18, ca să ajung acasă în jurul orei 20.
Întâlnirea ar putea avea loc între orele 11-13.
În timpul rămas liber, aş vizita câteva monumente şi muzee (Catedrla Sf. Mihai, Bis. Franciscană, Muzeul de Pictură şi cel Etnografic. Dacă mai rămâne timp, Grădin Botanică4.
Dejun simplu, la un restaurant, care ar putea oferi un autentic gulaş unguresc!5
Nu vizite la autorități, nu saluturi, discursuri etc.!
Data călătoriei: începutul lunii iunie6.
(Pentru moment, totul e în stare de proiect, şi depinde de diverşi factori!)
Bune salutări şi urări de sănătate şi noroc!

ss Al. Rosetti

 

 

Note şi comentarii
1. Invitația era adresată în numele studenților clujeni filologi.
2. Invitatului i s-a respectat această dorință, conferința având loc într-o sală de seminar a Facultății de Filologie.
3. Tema abordată a fost „Metodele de cercetare în lingvistică”.
4. L-am însoțit pe Al. Rosetti în vizita la toate aceste obiective.
5. După obiectivele vizitate, acad. Al. Rosetti a fost preluat de profesorul Sergiu Pavel Dan, de la Facultatea de Filologie, fiul lui Pavel Dan, care s-a simțit oarecum obligat să îl conducă la un restaurant şi apoi la aeroport, fiindcă Rosetti îi acordase văduvei lui Pavel Dan un ajutor financiar.
6. Întâlnirea cu acad. Al. Rosetti a avut loc miercuri, 6 iunie 1979.

 

2. „În privința cheltuielilor de transport şi dejunul, ele mă privesc personal”
Buc., 10 apr. ‘79

 

Draga tinere Radu-Nandra,

Am primit rândurile D-tale din 30 martie.
Totul e deci în regulă. Programul vizitei mele e acceptat de cele 2 părți.
Intenționez să sosesc cu avionul în ziua de miercuri, 6 iunie, ora 8,20, şi să plec, în aceeaşi zi, la ora 19,30.
Sper să nu intervină niciun eveniment neprevăzut, care să modifice programul nostru!
În privința cheltuielilor de transport şi dejunul1, ele mă privesc personal, şi nu accept să fie suportate de Asociația studențeacă!2
Te voi preveni prin telegramă de sosire.
Cu cele mai bune urări de sănătate şi noroc,

ss Al. Rosetti

 

 

Note şi comentarii
1. Dejun are aici sensul de masă de amiază; prânz.
2. Propusesem ca toate costurile privind transportul şi masa de prânz să fie suportate de Asociațai Studenților Comunişti din facultate.

 

3. „Îți mulțumesc pentru bunele rânduri din 26 februarie”
Buc., 1 martie ‘80

 

 

Draga Radu-Nandra,

Îți mulțumesc pentru bunele rânduri din 26 februarie.
Clădirile de pe coperta volumului reprezintă Fundația p[entru] Literatură şi Artă (str. Orlando) şi Universitatea din Bucureşti, fațada spre bulevard1.
Te-ai mutat la Timişoara? De ce?2
Cu salutări alese,
ss Al. Rosetti

 

 

Note şi comentarii
1. E vorba de coperțile 1 şi 4 ale volumului Scrisori către Al. Rosetti (1916-1968). Ediție îngrijită, cu prefață, note şi indice de Al. Rosetti. Postfață de Vasile Nicolescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1979, pe care eu îl recenzasem în Viața românească, nr. 7, iul. 1979, şi probabil că îl întrebasem ce reprezintă cele două fotografii.
2. La repartiția care avusese loc în vara anului 1979, fusesem repartizat la două şcoli generale din Timişoara, unde mi-am şi făcut stagiul de trei ani, obligatoriu.

 

4. „Timişoara e un oraş minunat, care nu seamănă cu niciun altul din țară”
Bucureşti, 15 martie ‘80

 

 

Dragă Radu-Nandra,

Am primit scrisoarea D-tale din 7 a.c.
Ai avut noroc de o repartiție bună! Timişoara e un oraş minunat, care nu seamănă cu niciun altul din țară.
La Universitate, caută-l pe Tohăneanu, cercetător serios, care a dat câteva lucrări interesante.
În privința deplasării la care mă îmbii1, nu e prevăzută în planul meu. (Am oroare de ieşire în public şi de expuneri orale!).
Îți urez sănătate, succes şi noroc!

ss Al. Rosetti

 

 

P.S. Văd că îți exersezi critica în Viața rom[ânească] (nr. 1)!2

 

 

Note şi comentarii
1. Îl invitasem să facă o vizită la Timişoara, să participle la o întâlnire cu studenții timişoreni, în condiții asemănătoare celor de la Cluj, unde fusese cu un an în urmă.
2. Se referă la articolul meu, Un pas înainte, doi paşi înapoi, publicat în Viața românească, nr. 1, 1980, p. 56-57. În acelaşi număr din Viața românească şi la aceeaşi rubrică („Miscellanea”), a apărut şi un articol al lui Liviu Călin (Al. Rosetti, laureat al Premiului Herder, p. 52) şi probabil de aceea a fost observat şi articolul meu.

(Episodul următor: Scrisori de la Iorgu Iordan)

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg