Precizez, de la început, că nu am cunoscut-o direct pe Lena Constante, deşi puteam să îi fac o vizită la Bucureşti, cum am vizitat atâtea alte personalități.
În 1992, pregătind nr. 11 din revista Excelsior (număr dedicat lui Mircea Vulcănescu), revistă pe care o editam atunci, la sugestia Doamnei Măriuca Vulcănescu, fiica lui Mircea Vulcănescu, i-am cerut o colaborare şi Doamnei Lena Constante, de al cărei nume, să fiu sincer, nu auzisem.
Lena Constante (1909-2005) a fost artist plastic şi prozatoare. Soția lui Harry Brauner. Studii universitare la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde l-a avut profesor, între alții, pe D. Gusti, de care o va lega o profundă prietenie. A participat, împreună cu Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costa-Foru, Paul Sterian ş.a., la campaniile monografice organizate de D. Gusti, făcând peste 600 de copii după icoane pe sticlă, lucrând apoi covoare cu motive populare stilizate, tapiserii etc. A ilustrat publicațiile Institutului Social Român şi ale Fundației Culturale „Principele Carol”, în cazul Fundației fiind vorba de cărți semnate de Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Victor Ion Popa, Emanoil Bucuța, Mihail Lungianu ş.a. A avut expoziții personale de tapiserie (în 1934, 1935, 1947, 1970 şi 1971) la Bucureşti şi Ankara. În 1950 este arestată în lotul Lucrețiu Pătrăşcanu, pe baza acuzației de „uneltitoare” împotriva regimului „democrat-popular”, făcând 12 ani de închisoare, fiind eliberată în 1962. A publicat câteva cărți pentru copii (Păpuşile harnice, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1972; Păpuşile harnice în grădină, în colab. cu Hary Brauner, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1975; O poveste cu un tată, o mamă şi trei fetițe, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1995; Țăndărică în Țara Basmelor, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, 2003), notorietatea fiindu-i adusă de cărțile despre Gulagul românesc: L’Évasion silencieuse, Paris, 1990, carte distinsă în Franța cu Prix Européen (premiu acordat de Association des Écrivains de Langue Française). Cartea a fost tradusă în româneşte de autoarea însăşi: Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România. Ediție îngrijită, studiu introductiv şi note de Ioana Bot, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, 1995, 2013; Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea Ciuc. În versiunea românească a autoarei, Editura Fundației Culturale Române, Bucureşti, 1993 (ediția a II-a, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1996). În 1999, Fundația Culturală Română i-a acordat Premiul pentru un destin excepțional în
cultura română.
Informații importante despre viața şi creația Lenei Constante găsim în volumul Lena Constante. Biografie, tapiserie, icoane, ilustrații, desene din închisoare. Selecția comentariilor, textele şi interviul (fragmentele) au fost realizate de Dragoş Tudor, în colaborare cu Lena Constante şi Viorica Moisil. Traducere: Ariadna Grădinaru, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2005.