Poetul sard, devenit ligur prin adopțiune, este destul de cunoscut publicului românesc întrucât a publicat cinci volume de versuri şi proză, a colaborat la mai multe reviste româneşti şi a fost prezent la câteva ediții ale Festivalului „Lucian Blaga”, autor din versurile căruia a tradus şi căruia i-a dedicat trei studii cuprinse într-un volum de critică literară intitulat Saggi di letteratura italiana e straniera, (apărut în 2007), unde punea accentul pe legăturile poeziei blagine cu divinitatea şi alte două studii în care se compară opera lui Blaga cu cele ale lui Salvatore Quasimodo şi Eugenio Montale.

Timpul

Timpul are culoarea nopții
pe oglinda de mare
răsfrânge
în solzi colorați de sticlă
tremurători
racursiul fără sfârşit
al unei coline adormite.

Beți

Ne spălăm adesea mâinile
cu vin
să ne acoperim petele
de sângele
vărsat
rănind un prieten.
Plini de tăria alcoolului
amintim numai
intenționat
că poate am băut prea mult.

O pană

În seara asta vântul mi-a adus
o pană de la o pasăre deosebită
ciudată diafană.
Dacă o las în aer liniştit
fixând bolta cerească
ascunsă-n aer
dispare ca în vis.

Ultima parte

Lăsați ca ultima parte
a drumului meu
să fie străbătută pe vârful picioarelor
într-o urcare solitară
cu soarele în față, să ardă
ultimele dorințe.
Să urce pe culmea cea dură
țintind către vârf
şi cu numărătoarea paşilor să numere
greşeli, păcate şi nerealizări.
Şi să respire mai adânc
deschizând plămânii larg
aşa încât să fie numai aer
şi să dispară în neant
la prima suflare de vânt neaşteptată.

Ținta neştiută

Ancorat de surprizele neaşteptate
pe care le cunosc aşa de bine,
nu am surprins vreo noutate
pe buzele celor ce sunt pe stradă
deschise-ntr-un salut obişnuit.
Însă în cearcănele sale negre
care mă țintuiau sever
încă mai revedeam paşii zadarnici
pe care îi făcusem
când alergând, când lunecând.
Iar la răscruce, unde odată m-am pierdut,
am mai continuat să caut
fuga într-o întoarcere absurdă.
Şi iarăşi am greşit ținta
rămasă mie neştiută.

În româneşte de Ştefan Damian