Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Un proiect longeviv față-verso

Deodată răsare o idee perenă, care schimbă coordonatele și prioritățile. Ca și în cazul spectacolului Față-verso (o poveste de teatru), realizat sub egida Asociației Culturale Top Art N&A, jucat la sala Euphorion de la Teatrul Național din Cluj. Moderator: neobosita și inspirata Narcisa Pintea. Sub aceste coperți se coace un proiect longeviv, necesar și incitant, deoarece poți invita multe personalități care au marcat istoria culturală a Teatrului Național, într-un spectacol-dialog percutant. La început de proiect, Narcisa Pintea, actriță carismatică, l-a invitat pe actorul Petre Băcioiu, asigurând și un intermezzo de calitate: Rareș Munthiu (vioară), Silvana Ghermet (vioară), Mihai Oșvat (violă), Daniel Demian (violoncel).
Am asistat la provocări față-verso, la proiecții și momente muzicale, într-o înlănțuire empatică. Narcisa în roșu, Băcioiu în negru, cu o sinceritate debordantă, în versatilități stilistice de invidiat. Întrebări despre viața profesională, dar și din cea privată, cu suspansul cuvenit și dozat. Am aflat că Petre Băcioiu s-a născut în Pitești, a dat admitere la teatru în București, unde erau cam 50 pe un loc. La început, actor la Satu Mare, între 1973-1976, apoi la Cluj din 1976. A lucrat cu mari regizori: Manea, Dabija, Măniuțiu, Frunză, Tompa, Andrei Șerban, Vlad Mugur, Olimpia Arghir, Mircea Marin. S-a ocupat de elevi la Școala Populară de Artă, ba chiar a regizat spectacole pitorești, precum Capra cu trei iezi… etno-dance și Scufița Roșie. A jucat peste o sută de roluri din dramaturgia română și universală (Shakespeare, Cehov, Gogol, Caragiale, Sorescu etc.). A colaborat cu Opera Națională din Cluj-Napoca. E Doctor al Facultății de Litere. În ciuda aspectului său olimpian, Băcioiu are un umor subtil, infuzat de autoironie ambiguă, mereu provocat și „admonestat” cu premeditare de Narcisa Pintea.
A fost o seară caldă, tonică, cu voci de neignorat. Cultură, viață, amintiri relansatoare – cu franchețea sobră a mărturisirilor. Ca să fiu sincer, am fost puțin sceptic intrând în sală, nu-mi imaginam cum va decurge acel slalom artistic. Imediat am înțeles ce lucruri extraordinare se pot naște din interferențele spirituale, din mariajul cu muzica diafană.
Proiectul a continuat cu actrița Catrinel Dumitrescu. Am ratat acea întâlnire, dar acum, la început de octombrie, am asistat la discuțiile cu Marius Bodochi, amintindu-mi de toate piesele acelor ani, când actorul a jucat la Naționalul din Cluj (Don Juan, Marat-Sade, Cafeneaua, Antigona, Nu sunt Turnul Eiffel, Săptămâna luminată, Regina Mamă). Acum, la București, e distribuit în roluri de anvergură (Gertrude, Cei drepți, Repetiție pentru o lume mai bună, La câțiva oameni distanță de tine), joacă și în filme, e director artistic la Naționalul bucureștean, e mândru de fiul său Alexandru, care trăiește în Olanda. Relatează căsnicia cu Melania Ursu, nu se teme de întrebări incomode, urăște megalomanii, vedetismul gratuit, crede că teatrul e aici și acum, că nu te poți lăuda cu succesele trecute, că trebuie să demonstrezi în spectacolul „din seara aceasta”. Apoi am asistat la surprize: proiecții cu scene din spectacole, urările înregistrate ale actrițelor Ofelia Popii (studenta lui Bodochi) și Catrinel Dumitrescu, dar și cuvântarea live a regizorului Mihai Măniuțiu, care l-a distribuit pe Marius Bodochi în multe roluri memorabile (recent, în Cei drepți la București).
Asemenea întâlniri empatice marchează introspecții, revizuiri, opriri emoționante din goana timpului. Împotriva uitării.

 

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg