Născut în anul 1948 în Reutlingen, Wolfgang Nieblich a crescut la Stuttgart (Republica Federală Germania), de unde s-a mutat cu mama sa în 1954, la Jena (RDG). După ce a studiat matematica timp de patru semestre la Universitatea din Jena, în 1968 a fost exmatriculat din motive politice și s-a decis pentru un studiu de pictură și grafică la Berlin-Weißensee. Și-a finanțat studiile cu texte pentru muzica jazz. În anul 1975 refuză să presteze serviciul militar, părăsind RDG-ul pentru a se stabili definitiv în Occident. Timp de doi ani a ilustrat atlase anatomice și articole din reviste medicale. După aceea a fost exclusiv pictor, sculptor, scenograf și autor liber profesionist. (1)

 

 

Artistul, întrebat odată ce face toată ziua în afară de a bea vin roșu și de a dormi până târziu, a răspuns: „Pe lângă activitățile mele de pictor, grafician, sculptor, scenograf, colecționar, fotograf, constructor de modele, editor, autor, povestitor, compozitor, legător de cărți, arhitect, ilustrator, designer de mobilier, designer de bijuterii, organizator de expoziții, inventator, gânditor, lăcătuș, desenator, programator, informatician, designer de modă, scriitor, operator, administrator al editurii PalmArtPress, antologator și caricaturist, nu fac de fapt nimic.”
Martin Walser a spus într-un interviu: Dacă cineva mă vizitează, trebuie să se aștepte să apară în următorul meu roman. Asta nu diferă în cazul artiștilor vizuali: experiențele și trăirile personale răzbesc în lucrările lor, iar Wolfgang Nieblich nu ascunde aceast fapt ci îl cultivă. Acest lucru este evident, mai ales în obiectele care aparțin „bibliotecii sale infinite”. O serie începută încă din 1986, cu obiecte de carte de aceleași dimensiuni; toate au puțin peste 60 de centimetri înălțime, cam 50 de centimetri lățime și 5 centimetri în adâncime.
„Turnul scriitorului”, compus din creioane colorate ascuțite, la fel și „Subiect de compunere”, cu mica tăbliță pe care creta scârțâia atât de enervant, plasată central și răspândind acum o atmosferă nostalgică, sau lucrarea „Cărți cu cuvinte” (materialul folosit provine dintr-o ediție a scurtului schimb epistolar dintre Frederick cel Mare și Voltaire) elogiază meșteșugul scrisului, pe când „Micul abecedar al lucrurilor” stabilește legătura dintre realitatea păstrată în cărți și realitatea prezentă în viața de zi cu zi – prin obiecte banale, înstrăinate în compoziție și, prin urmare, foarte pregnante și actuale.
În tematica artistului nu lipsește nici perspectiva critică asupra lumii noastre. Bunăoară în obiecte precum „Money, Money” sau „Vițelul de aur” ca trimitere la zeii nemărturisiți ai oamenilor de astăzi. Sau în două obiecte care citează elemente religioase prin părțile integrate în ele, corelate însă cu probleme din zilele noastre. În loc de „Dumnezeu să te protejeze” stă scris acolo „Dumnezeu nu protejează”, iar prezervativele aranjate ca niște casete în acest obiect precizează la ce se face aluzie.
Obiectele impresionează prin echilibrul lor tridimensional, care este asigurat de corpul cărților, dar din aceste înscenări străfulgeră mici săgeți critice. Sunt aluzii cu tâlc, pline de umor, dar pe un fundal serios.
Cărți, litere, alfabet, scris – sunt tentat să întreb dacă aceste lucrări nu sunt un cântec de lebădă, un cântec de lebădă pentru o epocă care se apropie de sfârșit, da, care s-ar putea să se fi terminat deja, lucru pe care profesorii de limba germană și alți dinozauri ai acestei profesii încă nu l-au sesizat. Gutenberg, așa cum spunea un cercetător american în mass-media în urmă cu jumătate de secol, Gutenberg a fost înlocuit de Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir, iar noi ne aflăm de mult în era post-alfabetică. Cititorii ar fi, așadar, o specie pe cale de dispariție. Căutând in internet dupa cuvantul „citi”, computerul îmi propune automat cuvântul „city”, care probabil se potrivește mai bine în panorama modemurilor decât cititorul arhaic.
O parte din argumentele modernității pot fi parate cu simpla sugestie că lumea contemporană a semnelor trebuie și ea deslușită și că mulți dintre așa numiții „analfabeți funcționali” au dezvoltat deseori o rutină incredibilă în descifrarea noilor semne, a noilor consemnări. Pe de alta parte, se pune intrebarea daca enorma capacitate de stocare nu indică alte organe de difuzare decât cartea? Acesta este un argument pentru persoanele private care stau în fața rafturilor lor de cărti supraaglomerate, dar și pentru directorii de biblioteci care trebuie să planifice în mod constant extinderi de spațiu, dar care nu primesc fonduri de investiții.
Nu există nicio îndoială: atât în comunicarea instituțională a literaturii, cât și în utilizarea sa individuală, unele lucruri se vor schimba iar altele s-au schimbat deja. Dar: deocamdată se poate constata pur și simplu că numărul cititorilor din bibliotecile publice nu a scăzut deși comerțul de carte este unul dintre sectoarele care din păcate au devenit tot mai rare, în care există fuziuni și confuzii, dar care nu au trecut printr-o criză catastrofală. Și acest lucru este de fapt destul de ușor de explicat: cărțile pot fi accesate și utilizate fără nicio muncă tehnică pregătitoare, nici măcar nu aveți nevoie de antenă. O carte poate fi păstrată, poate fi folosită de mai multe ori; ritmul subiectiv al citirii rămâne. Și cartea – lucru deosebit de important – poate fi simțită faptic. Așa cum cibersexul nu poate concura nici in viitor cu iubirea ca experiență vitală, nici noile forme de transmitere a informațiilor nu vor depăși mediul persistent al cărții.
Aici se închide cercul. Calitatea mediului carte are, de asemenea, legătură cu potența sa senzuală, pe care o întâlnim aici într-o formă accentuată și deosebit de atractivă. Lucrările sunt, de asemenea, o paralelă la cealaltă trăsătură a cărții, prin faptul că deschid perspective noi, neașteptate, asupra realității. Am putea spune că nu numai că antrenează simțul realității, ci deschid posibilității ușile către – libertatea imaginației … Pentru mulți, lumea cărților va rămâne un loc de retragere, lumea cărților din bibliotecă, precum cea a lui Wolfgang Nieblich, care ne-a dăruit aceste fascinante scene de carte.

 

 

Notă
1 Extras de pe coperta volumului Wolfgang Nieblich – Mauersplitter. Eine deutsch-deutsche Künstlerbiografie, o monografie aflată în curs de apariție la Editura PalmArtPress din Berlin.

 

 

Traducerea din limba germană de
Tünde Lassel