În luna ianuarie, în care s-a comemorat un an de la masacrul din redacţia revistei Charlie Hebdo, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca s-a deschis o expoziţie cu o selecţie din desenele satirice premiate la competiţia internaţională World Press Cartoon care se organizează anual în Portugalia.
Statutul graficii satirice în lumea occidentală a cunoscut în ultimul deceniu o interogare critică venită nu numai din zona statelor islamice, unde puterea religioasă este de cele mai multe ori sinonimă cu cea politică, dar şi din partea comunităţilor musulmane care trăiesc în statele occidentale. Poate părea un eufemism crud cuvântul „interogare” folosit anterior dacă ne amintim care au fost reacţiile în anul 2005 în Danemarca, şi apoi în lume, după publicarea în cel mai popular cotidian local, Jyllands-Posten, a unor desene care-l înfăţişau pe profetul Mahomed. Teatralele manifestaţii de protest în toată lumea islamică şi boicotul economic la care a fost supusă Danemarca de unele state arabe l-au determinat pe primul ministru Rasmussen să califice atunci incidentul ca fiind cea mai gravă situaţie internaţională după al Doilea Război Mondial în care s-a aflat Danemarca. Această reactivitate subită este, probabil, consecinţa globalizării conexiunilor prin internet, care permit accesul instantaneu la ceea ce se publică peste tot în lume, spre deosebire de anii în care genul de grafică umoristică se adresa doar unor comunităţi limitate geografic. De altfel, statutul desenelor satirice a fost întotdeauna problematic, un exemplu ilustru în istoria artei fiind condamnarea lui Honoré Daumier la şase luni de închisoare pentru caricaturile care-l aveau ca subiect pe regele Louis-Philippe I al Franţei. Asaltul cu arme de război asupra redactorilor revistei Charlie Hebdo, executaţi pentru ofensa adusă aceluiaşi profet prin publicarea unor desene care încercau să stârnească râsul, ne îndreptăţeşte să credem că, la fel ca în romanul Numele trandafirului, unde accesul la o carte despre râs şi comedie declanşează o serie de asasinate, râsul şi ironia pot avea uneori un efect mortal în contextul în care libertatea rămâne o problemă chestionabilă.
Fără nicio legătură cu evenimentele din Danemarca, tot din anul 2005 datează prima ediţie a salonului World Press Cartoon care îşi propune să reconstituie parcursul de întâmplări semnificative ale anului precedent, aşa cum se reflectă în desenele satirice sau umoristice selectate din presa mondială. În această expoziţie itinerantă, ce reflectă stiluri şi tehnici grafice din cele mai surprinzătoare, prezentată anterior la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, sunt expuse desenele premiate la ediţiile precedente ale salonului provenind din Albania, Australia, Brazilia, Bulgaria, Canada, China, Croaţia, Cuba, Ecuador, Franţa, Germania, Grecia, India, Iran, Madagascar, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Spania, Suedia. Din România participă cu un desen graficianul Pavel Constantin care proiectează asupra viitorului o perspectivă sumbră, făcând aluzie la ineficienţa conferinţelor internaţionale asupra protejării mediului. În jurul unei mese rotunde, gen ONU, personajele politice apar desenate ca nişte monştri, rezultat al influenţelor ambientale nocive, inclusiv cele datorate manipulărilor genetice. Tema poluării revine în desenele semnate Ares din Cuba, David Parkins din Marea Britanie, Yayo din Canada, Zhang Wei din China, Jarbas din Brazilia. Desenul polonezului Pawel Kuczynski intitulat „Made in China” face aluzie nu numai la omniprezenţa acestei mărci dar şi la substituirea unor „servicii” cu caracter cultural tradiţional. Altă serie de desene au ca subiect sărăcia în lume, cum sunt cele semnate de Agim Sulaj din Albania, Toshow din Serbia, Zlatovsky din Rusia sau Zarco Luetic din Croaţia.
Expoziţia, prezentată la Cluj-Napoca prin intermediul Ambasadei Portugaliei la Bucureşti, a Institutului Camões şi prin implicarea doamnei Veronica Manole, profesoară de limba portugheză la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, demonstrează că în pofida riscurilor pe care această activitate le implică, graficienii din toată lumea continuă să facă o cronică a timpului prezent, mizând pe faptul că zâmbetul nostru va fi un semn de solidaritate şi de conştiinţă mai trează şi mai activă.