Născut în 1947 la Cluj, într-o familie evreiască, Zvi Goldstein emigrează în Israel împreună cu familia, în 1958. Din 1966 în 1969 studiază în cadrul Academiei de Artă şi Design Bezalel din Ierusalim, iar din 1969 în 1972, la Academia de Belle Arte di Brera, Milano. Până în 1978, realizează călătorii de studiu în Europa şi SUA. Din 1981, Zvi Goldstein ocupă funcția de lector şi, mai târziu, profesor la Academia Bezalel din Ierusalim şi Tel Aviv. Din anii ’70, Zvi Golstein şi-a dezvoltat demersul artistic urmând tradiția artei conceptuale, prin îmbinarea de texte, fotografie, video, înregistrări audio, obiecte şi prin realizarea de performance-uri şi instalații, cu aluzii directe la fenomenele socio-istorice şi politice la care a fost martor.
Zvi Goldstein a realizat numeroase expoziții personale în Israel, Germania, Franța, Olanda, Canada, Belgia, Slovenia; a participat la expoziții de grup în Italia, Austria, Germania, Australia, Turcia, Brazilia, Elveția, China, Olanda, Israel. Lucrările sale se află în colecții publice din Israel, Germania, Franța, Elveția, SUA. A primit numeroase premii şi burse pentru activitatea sa artistică: Premiul Sandberg al Muzeului din Israel, 1984; Bursa Mies van der Rohe, Krefeld, Germania, 1985; Premiul Aaron Levi al Muzeului din Israel, 1984; Premiul Ministerului Educației din Israel; Bursa D.A.A.D. Berliner, Berlin, Germania, 1990; Bursa pentru Pace Lennon-Ono, New York, 2002.
Din luna iunie până în luna septembrie 2016, S.M.A.K. – Muzeul Național de Artă Contemporană din Ghent (Belgia), îi dedică o amplă expoziție artistului de origine română Zvi Goldstein.

O dată cu întoarcerea sa în Israel, în 1978, Zvi Goldstein a dus o laborioasă muncă de direcționare a conceptelor artei contemporane către domenii împinse, din punct de vedere istoric, la periferia lumii occidentale. Tânăr student la Milano, la începutul anilor ’70, Zvi Goldstein a jucat un rol activ pe scena artei conceptuale europene, pentru ca, în 1978, total nemulțumit de direcția modernistă şi post-modernistă pe care o luase arta europeană, să părăsească Italia şi să plece la Ierusalim. În această zonă situată între Europa şi la periferia dintre Estul Mijlociu şi Africa şi-a clădit Golstein un adevărat habitat artistic şi intelectual.
Simultan cu această schimbare geografică, Goldstein a dezvoltat o strategie artistică aplicabilă țărilor din Lumea a treia, combinând obiecte şi texte în cadrul unor instalații care fac aluzie la Constructivismul rusesc. Din acest moment, în lucrările lui Goldstein găsim tendințe ale artei contemporane vestice încorporate în contexte preluate din lumea care a devenit noua lui casă. Lucrările sale se bazează pe un studiu asiduu al tradițiilor premoderne din Asia Mică, Estul Mijlociu şi Africa (regiuni pe care artistul le-a vizitat în mod regulat), făcând asocieri între comunitățile monastice şi societăți aflate la limita influențelor modernității.
Expoziția Distanță şi diferențe reflectă demersul artistic unic al lui Zvi Goldstein, incorporând o multitudine de concept preluate din climă, botanică, etnografie sau escatologie, ca metafore ale unor medii culturale periferice denumite de artistul însuşi Societăți de urgență. Expoziția este deschisă de o hartă-diagramă concepută de artist în 1978 sub forma unei Metodologii, diagramă care fixează cele şase direcții pe care se va baza întreaga sa operă: Construcții seriale (1978-2013), Construcții ale Găurii Negre (1990-1999), Lumi perfecte, Lumi posibile (1954-2012), Anomalii (1986-1987), E.T.N.O. (1979-2014), Botanologie (1986-2010). Opera lui Golstein se defineşte prin aceste şase serii ca un întreg izolat, o istorie distinctă existând într-o lume autarhică, iar artistul realizează o auto-periodizare a demersului său plastic prin apelul la formulări şi interpretări exterioare operei.
În deschiderea expoziției, demersul artistic al lui Zvi Goldstein este explicat prin textele lui scrise la Ierusalim în 10 iulie 1989:

EXISTĂ O ALTĂ LUME A TREIA

(împotriva primitivismului)

Modernitatea ta nu este mai puțin pitorească decât primitivismul meu.
De fapt, Celălalt nu trebuie neapărat să fie indian, african sau libanez, ci poate fi şi american, german sau britanic. Toți suntem, în acelaşi timp, subiecți şi martori „exotici”, în sensul curiozității şi al fascinației. Această perspectivă introspectivă exprimă revolta metaforei împotriva propriului sens, revolta Lumii a Treia – ca obiect al dorinței – împotriva semnificației sale primitive.
În timp ce discursul asupra modernității a fost acaparat de cultura vestică, Lumea a treia nu şi-a arogat niciodată prin copy-right propria imagine culturală împotriva exploatării şi a unei false interpretări a sensurilor ei. Conflictul dintre arhaism şi culturile locale contaminate de un modernism derivat nu a fost perceput în Lumea a treia ca un proiect habermasian incomplet, ci mai degrabă ca o posibilitate futuristă transformantă/ transferată geografic şi cultural.

Textele care însoțesc exponatele sunt concepute ca făcând parte din operă şi subliniază concepția teoretică şi ideologică a orizontului său plastic. Instalația Room 205 – The Voices (2011) a fost realizată în urma publicării poemului Room 205 (Koln, 2010). Room 205 recreează un minut de delir al artistului, în camera 205 dintr-un hotel din Tel Aviv, între ora 9:25 şi 9:26. Această senzație este reprezentată printr-o incintă cubică, reconstruind atmosfera unei peşteri pe ai cărei pereți sunt încastrate difuzoare care emit 62 de pasaje din poem, menite să introducă privitorul într-o lume halucinantă şi ireală.
Anterior acestui poem, Zvi Goldstein a publicat On Paper (Koln, 2004), o culegere de reflecții pe teme diverse – autobiografie, filosofie, război, teoria artei – care traduc stilul său de viață situat la confluența dintre diferite culturi. În deschiderea volumului On Paper, autorul relatează episodul interogării sale de către agenții serviciului secret din Ciad care îl acuzaseră de spionaj în timpul primei sale vizite în Africa. Răspunsul său la interogatoriul agenților defineşte credo-ul său artistic, în încercarea sa de a-i face pe agenți să-l elibereze Goldstein formulând un adevărat manifest artistic:
În opera mea, nu fac distincție între diferitele categorii ale modernismului: fantezie şi teorie / concept şi estetică / context şi ontologie / biografie şi ideologie / între a mă situa, geografic, în centru sau la periferie.
Lucrările lui Zvi Goldstein nu sunt nici ready-made, nici sculpturi, ci formulări unice ale concepției sale despre lume. Obiectul în jurul căruia sunt construite este „rupt” din mediul său inițial şi folosit pentru a recompune un univers artistic şi intelectual singular. Zvi Goldstein aduce arta contemporană pe un teren mai puțin familiar, lucrările sale revelând natura hibridă a lumii, inconsistența fluidă a lucrurilor, o infinitate de identități. Publicul este, astfel, confruntat cu situații în care spațiul şi timpul nu par a fi determinate.