Consiliul
Județean Cluj
Dominația prin mașinalizare – digitalizarea

„Mașina ca învățătoare .- Mașina, prin ea însăși, ne învață în ce fel se coagulează mulțimile de oameni, în acel tip de acțiuni în care fiecare n-are de făcut decît un singur lucru: el servește drept model al organizației de partid și al purtării războaielor. În schimb, ea nu ne învață în ce fel individul poate fi stăpîn al lui însuși: din cei mulți ea face o mașină și din fiecare ins izolat o unealtă în vederea unui singur scop. Efectul ei cel mai general e că ne învață folosul centralizării” (Fr. Nietzsche, Călătorul și umbra sa, 1880)”.
Am deschis, în mai multe rînduri, discuția despre caracterul manipulatoriu și pervers care se află ascuns în chiar esența mașinismului care este produs de gîndirea calculatoare.
Heidegger, atunci cînd lansează dezbaterea asupra acestei gîndiri care tinde să substituie ființarea și să anihileze ființa, vorbește de malignitatea gîndirii calculatoare care stă în spatele esenței tehnicii. Problema pusă de Heidegger în mai multe rînduri lăsa auditoriul vremii în perplexitate cu atît mai mult cu cît tehnica eră văzută ca o genuină salvare a omului și umanității, mai ales în contextul nu demult apusului război. Heidegger părea că militează pentru un soi de gîndire retrogradă în care progresul umanității cu aspirațiile ei cosmice, realizate sau nu, erau profund negate, privite cu scepticism și respinse în și din perspectiva valorilor umane cele mai profunde.
Nu putea exista o asemenea abordare decît din interiorul gîndirii metafizice occidentale care, de la Republica lui Platon la Christ și Revoluțiile pentru libertățile individuale de la 1789 și 1848, făcea loc Declarației universale a drepturilor omului (1948) și a filosofiei drepturilor individuale în dauna celor colective, respectiv de la gîndirea statuată ferm în chiar interiorul imaginativului poietic rațional european, singurul format în sensul eleutheriei și a autodeterminării. Acest fapt este lesne explicabil prin sensul pe care timpul îl dobîndește în gîndirea europeană încă începînd cu primele aproximări preplatonice, spre deosebire de culturile altor continente care privesc timpul ca o succesiune de ere(China) sau ca pe un„blockchain” de evenimente în care nu mai există posibilitatea revizuirii(India). Prin urmare, diferențierea care se face în însăși interiorul imaginativului poietic rațional aprioric ține de specificitatea perceperii timpului care este elementul fondator al culturilor și civilizațiilor. Astfel, cultura europeană prin capacitatea de a jongla cu succesiunea timpului pe care îl privește ca pe un progres în continuă evaluare și reevaluare dezvoltă, pentru prima dată în istorie, imaginativul poietic rațional aprioric de tip științific, imaginativ care îi este propriu europeanului și numai lui.
Problema pe care o sesizează Nietzsche și apoi Heidegger este aceea că gîndirea rațională de tip științific al cărei prim și general fundament de cunoaștere constă în metafizică sub toate formele pe care aceasta le dezvoltă în istoria filosofiei cade, prin implementarea din ce in ce mai articulată și sistematică a tehnicii planetare avînd ca fundament gîndirea calculatoare, în exact ceea ce este opusul ființei și ființării de tip european, respectiv în colectivismul propice gîndirilor de tip asiatic cu care gîndirea diferențiată sau mai degrabă gîndirea diferenței(Heidegger) care aparține imaginativului poietic rațional aprioric european se află în pericol.
Heidegger pune pe seama gîndirii calculatoare întregul pericol care derivă din tehnică și mașinism, acest pericol mergînd pînă la dizolvarea esenței gîndirii diferențiate de tip european.
Gîndirea calculatoare, prin însăși esența ei, care scoate în mod expres din ecuație individul, cu toate implicațiile pe care acest fapt le presupune, face posibilă o cucerire și înstăpînire asupra ființării pe care o face vulnerabilă, o duce la disponibilitatea sa și la controlul prin forță. Esența ei cea mai esențială este voința de putere. Acest fapt implică suprimarea libertăților și a fundamentului spiritului și gîndirii europene așa cu apare ea încă în Republica lui Platon(vede supra). Gîndirea calculatoare are în esența ei această tendință malefică de suprimare a individului și de implementare a unei palete de „valori” pe care le poate modifica în voie, în funcție de interesele care o mișcă și de dorința de a duce ființarea încotro cere interesul celui care manipulează acest tip de gîndire. În zilele noastre ea se manifestă plenar în manipularea ființării de către „studii” pretins științifice, de către media fake-news și de către forța care stă în spatele rețelelor sociale, ale ideologiilor progresiste, ale monezilor virtuale de tip blockchain și ale metaversurilor create în scopul înstăpînirii lumii virtuale și ale valorilor ei în dauna celei reale și ale valorilor acesteia.
De la înventatorul său, Satoshi Nakamoto, blockchain-ul tinde să devină o unitate de timp-informație comercială, statistică, de tehnologie, psihologică, servicii publice, politice, etc., care este una de tip „non-reversibil” și „non-fungibil”, nereevaluabil, de sorginte orientală, asemănîndu-se oarecum atît cu mentalitatea de tip indian cît și cu cea de tip chinez prin ambiția substituirii printr-o muncă titanică a ființării și a ființei ființării genuine cu algoritmii matematici criptografici ce se doresc a fi substituenți ai realității. În mintea tulburată a unor indivizi „vizionari” cu o cultură și o cunoaștere a istoriei spiritului care nu trece de genunchiul broaștei, acesta nu doar că poate fi viitorul omenirii ci trebuie să fie, întrucît chiar omenirea, natura, pămîntul în ansamblul lui, nu este decît un imens joc video în care civilizații superioare joacă jocul (Elon Musk). Penibilitatea acestor idei nu poate fi comentată fără a te acoperi de ridicol și denotă o lipsă de cultură cît o „catedrală goală de spirit”. În mintea acestor indivizi( mulți dintre ei bolnavi cunoscuți și recunoscuți de sindromul Asperger) digitalizarea trebuie să fie primul motor al lumii, mașinismul și gîndirea calculatoare trebuie promovate, însă nici un studiu serios, nici o analiză sau metaanaliză a consecințelor acestei digitalizări și a folosirii lipsite de etică a inteligenței artificiale nu au fost făcute. În spate stă doar lăcomia și setea de putere specifice regimurilor colective de tip nazist și comunist. Nietzsche și Heidegger au sesizat, în esență, această dezvoltare malignă a tehnicii planetare care își găsește astăzi expresia în „peștera informațională” și în construcția și exploatarea economică, socială, psihologică, juridică,culturală și de forță a metaversurilor.
Publicațiile care se ocupă asiduu cu studiul acestor universuri și lumi virtuale precum Ledgere fondată în anul 2015 lansează studii de ingineriei socială și filosofică(?), studii psihologice, juridice, de „etică”, economice,etc., care încearcă să lanseze modele imaginative ale unei societăți digitalizate care este preocupată de absolut orice în afară de om, de individ. În esența acestei gîndiri calculatoare omul nu își găsește locul ci doar controlul, norma, legarea de automatism și lipsa totală a afectivității care este forma esențială a cunoașterii(Kant, Heidegger) și în afara căreia intelectul uman ar fi unul de o precizie atomică(Kant) dar lipsit de suflet și viață(sine mens sine anima). Societatea care este propusă este o societate a funcționalității, utilității și a Impersonalului dominator, impersonal care se impune în „viața” juridică, socială, economică (contracte, codexuri, legi speciale, principii de drept) care se aplică automat și cu caracter general dar care sunt lipsite de esența dreptății care izvorăște din actele de viață și de specificitatea lor, în însăși valoarea care structurează ființa ființării și care este de ordinul adevărului, binelui, frumosului, etc., noțiuni care sunt înlocuite cu dictatura funcționalității și utilității. Omul este subjugat și supus unor norme de egalizare, îndoctrinare și idiotizare care să îl aducă la nivel de unealtă sau mijloc de producție. Mașinismul și tehnologia informației nu au nevoie de creativitate ci de muncă, nu este nevoie de individualitate ci de comunitate. Aceasta este voința de putere care se ascunde în spatele tuturor formelor de digitalizare de care este cuprinsă societatea actuală. Și nu numai atît, voința de putere a mașinismului și gîndirii calculatoare tinde sa excludă orice manifestare a spiritului așa cum îl cunoaștem încă din zorii filosofiei grecești. Gîndirea calculatoare tinde să elimine din ființa ființării chiar noțiunea de sensibilitate și afectivitate care stau la baza ființării numite om și la însăși baza cunoașterii, așa cum apărea ea încă la Platon dar și la Kant, Hegel sau Heidegger.
Construcția metaversurilor, a cipurilor intracraniene pe care încercă să le implementeze societatea Neuralink în scopuri, nu-i așa, umanitare și de sănătate publică arată o manifestare a puterii și voinței de putere specifice gîndirii calculatoare care își dovedește malignitatea prin chiar încercarea de deturnare și destabilizare a ființei umane a cărei esență este legată de imaginativul poietic rațional aprioric și de crearea unor lumi posibile raționale reale și nu imaginare. Metaversul și gîndirea calculatoare nu sunt producte ale unui imaginativ poietic rațional aprioric al cărui scop să fie ființarea și ființa ci urmăresc doar utilitatea, puterea și dominația. Aceste lumi digitale nu au ca scop decît forța și dominația. De aici își fac loc toate elucubrațiile gîndirii care au ca scop propaganda și falsele doctrine așa cum vedem că este această doctrină a „verdelui” și „sexului” sub diferitele ei forme și pacte. Este o iluzie și o prostie a crede că epoca energiei fosile ale cărei beneficii pentru ființarea umană sunt incalculabile – de la speranța de viață la libertatea de mișcare, democratizare și depășirea subnutriției la democratizarea culturii și învățămîntului, la gratuitatea lor – este generatoare de extincție. Pămîntul nu poate fi salvat de om și nici clima lui nu poate fi influențată. Încălziri și răciri ale climei au existat întotdeauna pe pămînt, ele sunt ciclice și nu sunt influențate de activitatea umană. Viziunile unor indivizi cu o gîndire deviantă care vor să impună cu forța gîndirea calculatoare și realitatea virtuală în folosul și pentru voința proprie de putere trebuie combătute în spiritul gîndirii diferenței(Heidegger), a drepturilor umane fundamentale și prin re-venirea și promovarea educației clasice și a umanismului autentice specifice ființării numite om.
Gîndirea calculatoare prin intermediul tehnicii informatice tinde să modeleze omul, după ce în prealabil acesta a fost supus unei educații precare și voit deviante în ultimii 30 de ani, astfel încît totul să ducă la simplificarea care înseamnă satisfacerea nevoilor primare dar și suprimarea totală a libertăților, creativității, moralității și solidarității, la unicul element care face posibil acest lucru: puterea, exercitată sub toate formele sale și despărțirea brutală de gîndirea blîndă, gîndirea diferenței(Heidegger) care face posibilă revelarea esenței umane și valorizarea libertății, adevărului și binelui.
Dominarea dată de gîndirea calculatoare și aneantizarea metafizicii va duce spre anularea culturii și a sensului istoriei spiritului. Rescrierea lumii și a culturii prin intermediul blockchain–
urilor de toate tipurile și implementarea comodității lumii virtuale prin metaversuri va duce spre anihilarea individului și ființei, la mutilarea ființării și la profilarea unui tip de om mai degrabă asemănător animalibus. Astfel, istoria spiritului va putea fi modificată discreționar sau anihilată cîtă vreme cartea scrisă, ca materialitate, va dispărea.
Acest lucru pare că se va întîmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat(parte dintre ele deja se întîmplă) dacă statele nu vor reveni la educația clasică și la valorile autentice. Altfel, un om și o istorie a spiritului cum „numai cei asemănători zeilor” au putut-o face vor dispărea în neantul peșterii informaționale.