Abia astăzi

Abia astăzi pot mai bine vedea
Partea cealaltă a lucrurilor
Cum se adâncesc tot mai mul
În uitare
Cum deasupra lor zboară un fel de trecut
Ce la face agere
Abia astăzi pot zări
Chipul tău de zeiţă a serii
Am lăsat bagajul, conduita, drepturile de autor
Şi-am alergat sub arborii
Tatălui meu
Semne ce pot dovedi începutul
O rouă purtătoare de avânt
Asemenea lacrimei umane
Unde stă ascuns duhul putreziciunii
Şi pândeşte fiecare eroare
Aici mă simt aproape fericit
Să-i găsesc împrejurimii păcatele
Agoniseala de secole
Averea
Surplusul de inocenţă cu care ne-a înzestrat
Apoi culmile hazardului
Netrezirea
Şi tot ce poate defăima un spirit tânăr
Să-l facă hoinar
Aici sunt legile strânse-n mănunchi
Globulele verzi ale câmpului
Altarul vegetal la care zilnic mă-nchin.

Cum să iau sufletul

Cum să iau sufletul tău în palmele mele
Să te trec râul
Să privim locul uscat care alungă ploaia
Şi apele scad
Să vedem până departe printre ore
Locul acela unde ne strecurăm noi pe pământ
Ca nişte hiene flămânde
Suntem singurii care ne afundăm
De mai multe ori în apa aceluiaşi râu
Tot mai puţină
Ce vor face în viitor filosofii cu apa
O vor pune din nou la temelia lumii
Sau vor renunţa în favoarea altor principii
Ajungem la capătul orelor
La înfrumuseţarea câmpiei pe care
Picioarele noastre tremură
Asemenea viţei de vie când
Se apropie culegătorii
Ni-s straiele albe de lumină
Ne topim într-un cotlon
De unde se vede evul mediu
Antichitatea şi toate rudele noastre flămânde
Nu bate câmpii nu bate câmpii
Îmi spune de-alături odrasla
Nu-i spune doamnei că te-ai însurat
În adâncuri viitorul
Cu inversele lui cărări
Tot sare coarda
Las-o să trăiască cu imaginea mea, îi spun

Ajungem în sfârşit la grote
Acolo unde se fabrică viermi de mătase
Unde părul cade cu zgomot de pe ulcioare.

Voi începe

Voi începe de-acum să fiu
Eroul unor brazde
Poate vremea ar fi să mă culc
Într-un ram înflorit
În lungul lui să mă strecor
Ca un inel
Sub coaja tânără
Iar copilul ce-ar veni cu vitele la păscut
Şi-ar vrea să cioplească un fluier
Din ramul unde eu am mas
Şi-ar trece cuţitaşul printr-un mugur
Dospit acolo şi din el
Lume minusculă să-nflorească
Pitice uliţi cu pitici în alb
De-abia zăriţi la microscoape
Să unduie-n peregrinări spre locuri
Unde destinele se încropesc
O parte mai suavă să rămână
Pe loc, acolo, unde pistilul
O abureală vioaie aşteaptă
Unde se-nscriu mici stropi de rouă
În ceruri şi trezesc culori
Cu care-ncepe viitorul.

Exod

Lucrurile o luau repede din loc
Nu numai acul busolei ci şi
Paşii omului, petalele florilor, frunzele arborilor
Toate, toate au început exodul spre nord
Încă de dimineaţă s-a zvonit prin librării
Că puiul de pasăre ivit doar de-o zi
Cu micuţul lui cioc a început să oprească
Această avalanşă
Stând în mijlocul curţii natale puiuţul surprindea
Deosebit de atent cohorta de sunete, pregătirea
Plecarea spre acel loc îndepărtat
Elanul sever al unor lucruri
Care se ştiu de când lumea aici
Vor să-şi schimbe locul
Originea, identitatea, buna creştere
Asta nu putea şti
Nu putea afla
Când totul s-a dus, când terenul era gol şi fierbinte
A rămas puiul singur gânditor
Şi se-ntreba ce-a fost întâi
el sau găina.

Cum ningea…

Cum ningea înaintea erei noastre
Cum nisipul săpa în clepsidre
Astfel încât
Să-ţi vezi prin deschizătura timpului chipul
Cum dacă o clipă visai
Te trezeai în înalte ceruri
Şi orele rădeau de pe tine un strat de pământ
Deveneai subţire ca să te poţi strecura
De la un pol la altul altundeva
m-am infiltrat cu greu afară din clepsidră
un bob de nisip – atâta tot
am întins o mână să văd dacă plouă
să văd cum e pe pământ când bat clopotele
(dacă guvernul mai ridică salariile)
Tinereţea e tot aşa de neştiutoare ca oriunde
Înscrisă pe a ta retină
Simbolici paşi ai făcut apoi
Spre lada de gunoi.

Pe-o coală albă

Cu un pai uscat te joci pe-o hârtie
Te faci că faci un cerc apoi o brazdă
Unde să se adune duhuri
Te fereşti de lumină căci ea
Nu moare niciodată
Plin de somn iei paiul cu mâna
Îl treci prin laboratoare, îl colorezi cu substanţe
Îl pui între degete subţire şi tandru
Ca pe-un inel
Ar încerca el să scape
Dar fiii lui din holde
Nu-l mai primesc înapoi
A fost luat special pentru operaţia aceasta
Să facă semne pe o coală albă
Pentru cei de după.

Etcetera

Hai să trăim oricum
Tu-mi dai o palmă, eu întorc şi celălalt obraz
Tu îţi ridici o vilă, eu rămân în extaz
Cu opt urmaşi dezbrăcaţi după mine
Bat la porţile străinătăţii, în fine
Tu sub oblăduirea legilor de tine ticluite
O duci mai bine ca mine, nepreţuite
Căci te-ai înconjurat cu imunităţi şi avere
Dar la nevoie patria tot pe mine mă cere
Să-i apăr armura cu care tu te-nveleşti
Să-i curăţ locurile ei îngereşti
Tu-mi dai o palmă de aude tot satul
Eu mă plâng mitropolitului Înaltul
Care ca şi tine face cruce pe pielea mea
Adusă la sapă de lemn, etcetera.

Resemnare

Deoarece vârsta nu-i de ajuns
Să pui mâna pe un izvor, pe un munte
Mai caută ceva să adaugi în plus
Poate o moştenire albă
Întotdeauna îţi lipseşte ceva
Pentru a nu urca mai sus
Leagă-ţi un bolovan de picior
Să poată trupul sta locului
Şi mai ales gândul
Să poată sta
În locul lui predestinat
Nu mai căuta atâtea taine
Locul e pustiu
Mai bine
Cercetează trecutul frunzei
Nervurile cum lucrează singure
Parcă ar vrea să vieţuiască etern
Momentan nu mai am ce visa
M-am retras înfrânt
După o polemică ce am avut-o
Cu duhul sfânt.