Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Anamaria Daiana Matieș – de la penel la microfon sau modalități de transmitere a emoției

Anamaria Daiana Matieș – de la penel la microfon sau modalități de transmitere a emoției

„Noi, pictorii, privim cu ochii, dar lucrăm cu sufletul”, spunea Ștefan Luchian, o definiție a actului plastic care se potrivește mănușă pentru Anamaria Daiana Matieș, grafician, pictor, jurnalist, promotor cultural care trăiește la Stuttgart, în Germania. Paleta largă de zone culturale (am omis în enumerarea anterioară poezia) în care se manifestă artista îi conferă acesteia și o expertiză la fel de amplă în redarea expresivității umane, de la scene petrecute în mijloace de transport în comun, la portrete diverse sau chiar secvențe din spectacole de teatru sau de operă. Toate creionând o lume care transmite, prin fiecare imagine, senzația de real, de actualitate.
Născută la țărmul Mării Negre, artista poartă mereu în suflet chipul orașului natal de altădată, transpus pe pânze într-un dramatism cromatic specific ei, aș spune, precum în „Orașul vechi” sau „Constanța, cartierul vechi, unde religiile se armonizează de sute de ani”. A urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care le-a absolvit în 1987, studiind tot aici, în orașul de pe Bega, trei ani de grafică (1984-1987) și apoi alți trei ani de pictură (1990-1993) la Constanța. A participat, de-a lungul timpului, la numeroase expoziții de grup în România și Germania. A expus individual în mai multe orașe din Germania, dar și acasă, la Constanța, unde a obținut și un premiu în 1995. Timișoara, orașul studenției sale, i-a conferit în 1987 un premiu pentru grafică. În prezent, lucrările artistei se află în colecții private din Germania, Elveția, S.U.A. și România.
Din 2006, Anamaria Daiana Matieș este producător la Freies Radio für Stuttgart și redactor-șef al Zig-Zag-de România, una dintre cele cincizeci de redacții active din cadrul Radioului Liber pentru Stuttgart. În 2014, alături de alți inimoși redactori de la radio cărora, după cum spunea artista în textul de prezentare de pe site-ul web, „spațiul redacțional în multitudinea acțiunilor extra radio nu le mai era suficient”, a pus bazele EU Reflect e.V. für Interkulturellen Dialog, Stuttgart, al cărei președinte a fost până în 2019. Obiectivele asociației, prin evenimentele culturale organizate începând cu anul înființării sale, vizează atât păstrarea identității românilor care trăiesc în Germania, cât, mai ales, construirea dialogului intercultural și promovarea valorilor noastre naționale în context occidental.
Întorcându-mă la arta Daianei Matieș, consider că lucrările sale au o consistentă doză de seducție, privitorul putând alege dintr-o suită de ipostaze și teme exact imaginea în care se regăsește cu sensibilitatea și idealul său. Pentru că artista nu uită că în pictură „sentimentul colorează, nu pensula” (afirmație atribuită lui Grigorescu), jonglează în portretele sale cu stările și emoțiile personajelor pe care reușește, cu ajutorul mimicii, al intensității privirii, al liniilor fine, să le redea pe chipurile acestora. Prin plenitudinea formelor, prin gravitatea unor armonii cromatice mai sumbre uneori, alteori traversate de o lumină stranie, pânzele și desenele artistei reușesc să genereze senzații și emoții vizuale.
În unele lucrări cu natură moartă, trecând peste obiectele redate cu o oarecare poezie a desenului și peste interesantele relații dintre ele, ochiul celui care privește se adâncește în umbrele și penumbrele tabloului, în climatul fondului acestor imagini putându-se ghici o altă lume, al cărei ecou dă lucrărilor ceva straniu și misterios (a se vedea „Vase de Alpaca”). Ulcioarele de pământ, de diferite dimensiuni și forme, din pânza intitulată „Obiecte”, alături de scenele reprezentând fragmente de joc din seria de lucrări „Dans”, sau „Călușar” sunt în fapt metafore picturale pentru ceea ce se poate numi specific românesc. Într-o cromatică sobră (în cazul lucrărilor din seria „Dans”), sau cu accente de roșu sângeriu pe alb (în „Hora”), particularități cunoscute ale costumelor populare tradiționale românești, pe un fond luminos, în cazul primelor, întunecat spre negru în al doilea caz, artista reușește nu doar să transmită un mesaj identitar ci mult mai mult de atât, înnobilând prin artă o lume la ale cărei rădăcini modernitatea face apel tot mai frecvent.
Universul pictural al Daianei Matieș nu se limitează însă la arhaic, unele lucrări poartă spectatorul în cealaltă extremă a civilizației, prin lucrări precum „Manhattan”, unde registrul cromatic uni (de un vișiniu violent aș spune) vorbește despre ritmul infernal al lumii în care trăim, sau „În metrou”, „În autobuz…” – adevărate scene de gen ale societății occidentale contemporane. Se observă de asemenea, în schițe precum „Deschidere”, „Gânduri” sau „Repetiție”, faptul că artista stăpânește foarte bine desenul și reușește să realizeze lucrări de sine stătătoare doar cu creionul pe hârtie, pentru ca mai apoi, prin dualismul formei și al culorii orizontul creativ să capete noi dimensiuni spre încântarea privitorului.
Cu toate prezențele din trecut pe simezele românești, Anamaria Daiana Matieș este, încă, o pictoriță puțin cunoscută mediului artistic de la noi. Expozițiile sale personale au fost mult mai numeroase în Germania. Am convingerea că prin intermediul acestui număr al Tribunei iubitorii de artă din România o vor (re)descoperi. Oricum, parafrazându-i încheierea intervențiilor de la radio, promitem să fim pe recepție și să rămânem curioși.

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg