Despre o Chină în ciclicitatea așezărilor, pe care, din păcate, o întâlnim în aceste zile pe buzele tuturor din alte rațiuni decât cele ce țin de fundamentele ei culturale, ne vorbește Constantin Lupeanu într-o lucrare recent apărută în limba română, Toți oamenii sunt frați 1. Anterior prezentei ediții, unele fragmente au fost publicate sporadic în Contemporanul. Ideea europeană. Constantin Lupeanu, renumit sinolog, distins în 2016 cu Premiul pentru Merite Speciale la cea de-a zecea ediție a Târgului de Carte din Beijing, este cel mai cunoscut traducător din limba chineză, oferind cititorilor români, prin experiența propriilor lecturi și interpretări, peste 30 de lucrări, majoritatea canonice. Cu un remarcabil simț al ierarhiilor, conștient de valoarea lucrărilor traduse și a muncii sale de întemeiere, Constantin Lupeanu selectează (în încercarea de a oferi cititorului român un tablou complex al literaturii chineze, intrarea prin intermediul celei clasice) și își asumă alegerile: „După seria de romane istorice, sau a celor cu întâmplări și personaje supranaturale, Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară este primul roman realist, inspirat din viața cotidiană și plăsmuire absolut originală a unui autentic scriitor. Acest roman, împreună cu mai vechile și celebrele: Cele trei regate, Mlaștina osândiților și Însemnarea călătoriei spre vest au fost supranumite cele patru romane uluitoare ale literaturii chineze din toate timpurile. Consemnăm că trei dintre acestea au fost traduse în limba română și publicate sub semnătura: Mira și Constantin Lupeanu!” (p. 218).
Doar acest prim roman menționat, datând din secolul al XVI-lea, numără în ediția românească din 1985, 1.230 de pagini. Dacă mai adăugăm trei din cele patru volume ale Osândiților mlaștinilor, roman de secol XV, publicat între 1987-1989, totalizând 1.360 de pagini și cele două volume ale Însemnării călătoriei spre vest din secolul XV, publicate în 2008, cuprinse pe parcursul celor 1.048 de pagini, cunoscutul sinolog a oferit publicului român aproape patru mii de pagini numai din literatura clasică a perioadei dinastiei Ming. Am amintit de literatura acestei dinastii care a guvernat China aproape 300 de ani din două rațiuni: pe de o parte pentru că meritul cărturarilor Ming este acela de a se fi aplecat asupra „literaturii populare, preluând tradițiile orale și punând bazele prozei literare, ale romanului chinez” (p.216), așadar dând seama de trăinicia culturii, de rădăcinile ei, pe de altă parte pentru că vorbind despre traduceri aducem în discuție începuturile unei „dinastii” Lupeanu, o bună parte dintre acestea fiind semnate împreună cu soția lui, Mira, „o poetă sensibilă, delicată, al cărei talent, ținut sub control, cu grație asiatică, se dezlănțuia din când în când frenetic” (Alex Ștefănescu)2, iar altele fiind oferite ulterior de tânărul sinolog Adrian Daniel Lupeanu, fiul celor doi. Constantin Lupeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978, a tradus romane clasice și contemporane, dar și poezie, teatru și filozofie chinezească (spre exemplu, Lao Zi și Confucius, textele fundamentale ale taoismului și confucianismului, publicată în 1997 la Editura Qilinul de Jad sau Integrala Zhuang Zi. Simbolurile Integrității Infinite, texte filosofice taoiste, publicată la Editura Litera în 2011).
Absolvent al celei de-a doua grupe a secției de limba chineză de la Universitatea din București, diplomat cu o carieră remarcabilă în Orientul Îndepărtat, deschisă de primul pas pe teritoriul chinezesc în 24 mai 1968, însărcinat inițial cu sectoarele presă și cultură ale Ambasadei României la Beijing, fost ambasador sau șef de misiune în Thailanda, Singapore, Myanmar și Vietnam, fost ministru consilier și adjunct al șefului misiunii diplomatice între 1997-2000, cu o recent încheiată misiune de director al Institutului Cultural Român de la Beijing, ale cărui formalități de înregistrare le-a și făcut în 20143, Constantin Lupeanu oferă prin intermediul cărții Toți oamenii sunt frați o perspectivă diacronică asupra a peste cincizeci de ani de diplomație românească în această zonă a lumii și asupra a tot atâtor ani de transformare radicală a Chinei, începând cu cea a Beijingului. Pentru cei care au avut șansa întâlnirii cu verticalele Chinei, mărturia lui Constantin Lupeanu are aura unor nostalgice notații despre ritmul continuu al vieții: „Când am aterizat în Capitala de Nord care este Beijing, orașul parcă nu se vedea. Exista o civilizație pe orizontală. […] Beijingul mi s-a înfățișat sub forma tuturor străzilor asfaltate îngrijit, curate, și a zidurilor mai înalte decât statul de om. Pe atunci, casele abia se ghiceau în spatele zidurilor semețe, cenușii. Îmi plăceau străzile tăiate în unghi drept pe cele patru laturi ale Palatului imperial, pitit și el după ziduri reci și anunțat abia prin turnurile de pază din colțurile patrulaterului. În schimb, străzile mi se păreau supra-populate la orice oră a zilei de pedeștri și de biciclete de nenumărat. Iar pe măsură ce cunoșteam urbea aceasta cu totul altfel decât cele din Europa, între clădirile pitice răsărea câte un templu, o grădină, un palat din alte vremuri, un vestigiu istoric, care te cucereau și iertai monotonia întinsă pe kilometri.” (p.403).
Evocarea acestei Chine în schimbare, împletită ca reprezentare peste schimbările firești ale omului care le-a trăit în ritmul propriei deveniri și înțelepțiri și sub amprenta culturală a înțelegerii diversității și unității în diversitate – cartea 9, „Obiceiuri vechi și noi”, se deschide cu exemplara sinteză de înțelepciune chinezească, „La zece li vântul bate altfel, la o sută de li sunt alte obiceiuri” (p.230) – constituie substanța lucrării Toți oamenii sunt frați. Or, despre China nu se poate vorbi decât în termenii trăiniciei rădăcinilor culturale (o cultură cu „rădăcini adânci și tulpină trainică”, pentru a folosi formula din versetul LIX al Cărții despre Tao și virtuțile sale a învățatului Lao Zi) și în cei ai deschiderii spre schimbare și traducere interioară, a parcurgerii după modelul „șenilei” din filosofia lui Constantin Noica4, ilustrând însuși spiritul analitic în dinamica științelor spiritului, care presupun „distribuție fără împărțire” (într-un sens deloc îndepărtat de învățăturile taoiste). În același spirit, așadar, China lui Constantin Lupeanu se relevă a fi similară în parcurs altor culturi statornice. Nu întâmplător, lucrarea evidențiază, printre altele, similitudinile dintre culturile antice Cucuteni și Yangshao, datând din mileniile precreștine. Cu siguranță, dialogul cultural dintre cele două culturi aduse față în față la expoziția din Beijing este unul important pentru cultura română, dar Constantin Lupeanu, inițiatorul acestuia, este cel care a avut revelația înfățișării: „Există mai multe dovezi privind asemănarea până la identitate: stilul de viață; organizarea localităților și locuințelor; obiecte de cult; manufactura și mai cu seamă ceramica de forme asemănătoare, de aceleași culori și simboluri; schimburi comerciale – cereale. Expoziția pe care o vernisăm astăzi dovedește toate acestea și ea va fi întregită de comunicările specialiștilor celor două țări.” (pp.299-230)5.
Lucrarea Toți oamenii sunt frați e o mărturie despre munca întemeietoare a autorului ei, care se retrage discret în spatele faptelor firești din dialogul cultural dintre România și Republica Populară Chineză, subliniind rareori propria-i prezență, de regulă cu scopul angajării altora în amplul proces de dialog cultural, cum ar fi această întrebare ce încheie întrevederea Cucuteni – Yangshao: „Eu am organizat prima înfățișare, cine urmează?”
În același spirit se înscrie întregul demers al lucrării, de punere împreună a ceea ce se relevă a fi asemănare, în ciuda diferențelor atât de vizibile și nemotivat angajate în dialogul public. În fond, numele cărții surprinde esența. Toți oamenii sunt frați e crezul lui Confucius, exprimat în Analecte, iar după șlefuirea în mileniile de așezare înțeleaptă asupra înțelesurilor, dă sens egalei raportări la culturi, la oameni, la „omenia desăvârșită” menționată în versetul al XXXVIII-lea al Cărții despre Tao.

 

 

Note
1 Constantin Lupeanu. (2019). Toți oamenii sunt frați. București: Editura Rawex Coms. 424p. Ediția în limba chineză a fost publicată la China Publishing Group/ China Translation Press, în traducerea lui Dong Xixiao.
2 Alex Ștefănescu. (2006). A fost odată o poetă. România literară. nr.43.
3 Institutul funcționează în baza unui acord între guvernele României și Republicii Populare Chineze din 25 noiembrie 2013, iar sediul din Chaoyangmen, Galaxy Soho a fost inaugurat în 14 iulie 2015.
4 Constantin Noica. (1986). Scrisori despre logica lui Hermes. București: Cartea Românească. 230p.
5 Fragment din discursul lui Constantin Lupeanu la vernisajul expoziției organizate în mai 2017 la Institutul Cultural Român din Beijing de președintele institutului, „Întâlnire peste milenii – Culturile Cucuteni și Yangshao”. La deschiderea expoziției, secțiunile ei, în oglindă, au fost prezentate de directorul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, Lăcrămioara Stratulat, secondată de prof.dr. Camelia-Magda Lazarovici, de la Institutul de Arheologie din Iași, respectiv de prof. Li Xinwei, director executiv al Centrului pentru Arheologia Lumii din Beijing.