Pedagog, traducător poliglot și culturolog, cu un doctorat în filologie dedicat intertextualității în lirica basarabeană, Igor Ursenco este autorul a douăsprezece volume aparținând mai multor genuri artistice. Dincolo de activitatea de scriitor, a fost și figurant în două secvențe din pelicula britano-spaniolă „One of the Hollywood Ten” (2000), cu participarea starurilor americane Jeff Goldblum și Greta Scacchi; precum și finalist, în calitate de cantautor cu versuri și melodie proprii, la Festivalul de muzică folk „Galbenă Gutuie” (Prima ediție, Chișinău, 1990). A locuit, în cea mai mare parte a timpului, în România (Baia Mare și București), dar și Marea Britanie (Oxford și Cambridge), cu șederi sporadice pe teritoriul Spaniei (Madrid și Barcelona) sau Irlandei (Dublin).

 

 

Profiler Terestru

 

Sunt agonistul
ce proiectează asimetria Emisferelor
Cerebrale pe cele ale Terrei în timp

ce-și pune la îndoială propria
Biografie. Un măcelar dacă eram,

puteam afla Secretul
Nemuririi încrustat abil în ghiulul
Interlopilor de Cartier. Ori descopeream,

ca lunetist, în perucile Judecătorilor
pudră mai abundentă decît

în corsetele damelor de companie. Pînă
va veni Iluminarea Generală, supraviețuiesc
și eu cum pot

în budoarul
Adevărului Personal. Iată de ce scriu,

adică hrană mă las
unui roi de albine să-și depună nectarul
amar ca fierea direct în creieru-mi.

Eu însumi,
cu excepția Artei, consum

alimente disociate și înghit
Caractere integre
exclusiv. Bunăoară, îmi întrețin sațietatea

cu hieroglife pe post de gustare, Sau fac
boț hărțile prediluviene

și le înghit așa, nemestecate. De aceea plumbul
îl inspir doar pentru a expira stronțiul

la schimb. Urmele de sutură șerpuiesc
precum sîrma ghimpată între țările Lumii Noi. Pe
burta mea palidă ca un glob dezumflat

urcă
și coboară neîncetat

un mușuroi uriaș. Înarmate pînă în dinți
cu metafore și grenade de asomare, termitele

nucleare cară pe spatele lor gîrbovit
galaxia de stele evadate din curtea gravitației.
Cei cu suficientă înțelepciune

le pot vedea
cum se sting
și se reaprind
alternativ. Uite așa îmi inițiez erotic
Cititorii
în Teoria Morții și a Stilului meu Poetic

 

 

Ce nu trebuie să conțină un
Curriculum Vitae

 

Nici studiile vaste. Nici
experiența profesională adunată

cu migală multă. Nici aptitudinile personale
măcar, pentru care ți-ai irosit jumătate

din viață. Doar capacitatea de aşteptare
indefinită. Și, neapărat

grijuliu ataşate, pozele în color
ale duşmanilor personali. Privirea

lor fixează exact ceea ce-i mai făcea lipsă
Sufletului tău

pentru a fi complet
împlinit. Restul e cochetărie

futilă cu agenții de recrutare
şi cei ai nemuririi

 

 

Fast Food ‒ Quick Life`

 

Ataci Metafora frontal
cu gîndul la Frumusețea Ideală și, imediat,
te trezești cum un Bestiar Fabulos îi ține la distanță

intrarea în Marea ei Ilegalitate
Estetică. Pentru că, odată dezlănțuită în ritual, ea
poate îngrășa

Imaginația Artistului
pînă la dimensiunile unui porc îndopat
periodic să atingă

cîteva zeci de puduri. Voi îngurgita și eu
pluguri cu lame ruginite din abundență
să deszăpezească

osînza de pe ochii cu celulită
ai acestui
Poem Obez de Fericire.

Cu totul alta e Istoria literară a lui Nicolae
Labiș. El nici c-a murit împins fiind
pe șinele de tramvai. Creierul său înfometat,

iar nu stomacul, pur și simplu
a refuzat să înfulece inima și rinichii
căprioarei grațioase ca o adolescentă.

Da-va Domnul într-o zi nesperată, mă voi întîlni
în Grădinile nebătătorite ale Raiului cu Poetul ieșean
care îmi va parcurge acest poem în plină figură,

ba chiar în plină desfășurare: mă va despuia
de gînduri, apoi
de Suflet,

apoi de restul
rețetelor din diagrama
măcelarului meseriaș: antricot, rasol ori cotlet.

Și ca să-mi fie cît mai norocoasă karma
de porc sacrificat
în Numele Poeziei, grăbiți-vă de-mi mîncați, fierbinți,

ceafa și ficații pe un grătar baban
înainte ca Sufletul să-mi ajungă la Dumnezeul
meu Porcos. Venitul, ba nu,

venit-a, fraților, Vremea
din Urmă, adicătelea să puneți pe picioare solide
un business de catering
cu specific creștinesc. Specialitatea casei
poate fi, de bună seamă, fleica de mangaliță mișto

apreciată de tot românul verde. No, bine:
Vinul, Pâinea și Oțetul fie
din partea lui Labiș, a Domnului și a mea personal

Poem non-invaziv
Arunci în mașina de spălat hainele

purtate peste zi în devălmășie
cu metaforele înfiripate pe lama răzorului. Te prinzi
imediat la gîndul că în aceeași apă

cu detergent și înălbitor parfumat
pot fi tăvălite cadavrele descompuse
ale Ideilor pe care, deocamdată, nu le-au revendicat

Poeții Lumii: ele trag prea greu la cîntar
în fața conștiinței și a vecinilor de la scara blocului. Doar Rimele
rămîn statornic fragmente
tăioase cărora puțin le-a lipsit să se transforme
în Valută Universală.

Nu uiți, după ce te-ai golit de gîndurile impudice,
să te speli regulat pe mîini
de sîngele
biografiei nescrise revărsat în Stix. Căci, iată,
actele-mi de vechime pe Terra:

vîrsta de aur cu cerebelul rebel,
vîrsta de argint cu inimă posedată,
vîrsta de aramă cu splina macerată în ambrozie,
vîrsta de bronz cu rinichi dospiți din aliaj de stronțiu,
vîrsta de piatră cu plămîni precum foalele țiganilor potcovari.

Majoritatea ne împotmolim
cînd vine vorba de vîrsta calciului
refugiat în pulsațiile carbonizate ale Codului Morse. Normal că
Monologul meu cu Dumnezeul Meu-Creatorul Meu
Specialiştii în Credinţă îl acceptă

doar ca pe o Molitvă frivolă din meniul atractiv
al zilei. La fel, prietenii din copilăria tot mai îndepărtată
sunt primii pregătiți
să mă suspecteze că aș fi purtătorul bolii incurabile
a Maieuticii chiar în momentul cînd Divinitatea e dispusă

subit să Dialogheze. Nu cunosc plăcere mai mare
decît să mă bag, noapte de noapte,
sub plapumă gol-

goluț precum Adevărul. Doar
asta îmi dă curaj
să mă ridic din pat în toate Zilele

și Viețile următoare