„L’angoisse – reaction inevitable de l’étreinte face à l’inconnu qui l’enserre”
Ferdinand Ouellette

 

 

Lunga izolare ne-a creat reacții psihice dintre cele mai complexe: Temeri, Spaime, Rezonanțe, amplificate de un context mondial general ambiguu. Spaima generată de multitudinea de conflicte sociale, politice și culturale, din păcate, devenite curente și de nivel planetar, ne face să trăim cu imaginea unei lumi profund perturbate, devenită sursă de incertitudini majore.
Paradigma s-a schimbat și generează în mod automat introspecții și reacții dintre cele mai alambicate, uneori dificil de deslușit dar totodată sursă de inspirație pentru mulți artiști. Politicieni, sociologi, scriitori, istorici și filozofi încearcă să aducă soluții acestui marasm mondial care pare să ne învăluie. Încrengătura evenimentelor și a multiplelor interpretări face din păcate ca lumea să fie din ce în ce mai dezbinată creându-ne tuturor un subtil, dar permanent, sentiment de incertitudini.
Am inițiat această expoziție pornind de la „Portretele covidiene” ale Suzanei Fântânariu pe care le-am descoperit pe internet din întâmplare.
Eu tocmai suferisem un traumatism și eram departe de familie, în plină pandemie și proaspăt operată. Descoperirea acelor formidabile desene, în laviu și peniță, măiestria ductului și expresivitatea desenelor m-au marcat profund.
Eu lucram atunci la un ciclu de desene și fotografii-autoportret ca un fel de reacție-manifest la lockdown-ul impus, inspirate într-o oarecare măsură din „Strigătul” lui Munch. Dealtfel, am transformat în compoziții și o parte din radiografiile mele medicale.
Admir de mult „florile” magico-poetice ale pictorului Dorin Crețu care, în afara ineditei tehnici picturale, ne provoacă un sentiment de profundă nostalgie datorată suprapunerilor de laviuri transparente care ne trimit către o formă de reverie. Găsesc că lucrările făcute în ultimii doi ani sunt fascinante iar unele îmi amintesc de formele misterioase lăsate de zațul de cafea în cești atunci când dorim să ni se prezică viitorul de vreun clarvăzător!..
Revenită acasă, în Paris, le-am propus celor doi artiști să expunem laolaltă. Astfel, cu gândul la un posibil numitor comun, în pofida diferențelor noastre stilistice, mi s-a părut interesant să facem împreună o expoziție și aventura noastră a început atunci.
De la Suzana Fântânariu am ales o serie de guașe din formidabilul său ciclu de „anatomii utopice” și am insistat să participe și cu o lucrare mai veche de mari dimensiuni, „Jurnal”, despre care am putea spune că rezumă sumumul trăirilor noastre contemporane.
Eu m-am autoreprezentat în ipostaze pe care le-am dorit ca pe niște secvențe de film cu suprapuneri de imagini și diverse texturi provenind din desenele mele. Din chibrite am creat rame în care am inserat o serie de personaje ghemuite ca simbol al izolării. Am continuat să abordez vechea mea temă cu ochi și seria de mâini „Atingere”. Împreună cu tânărul curator francez Ludwig Otte, și ținând cont de lucrările alese, am căutat să creem un ambient general epurat care să se integreze în mod ideal în spațiul galeriei Macadam.
Ca fundal muzical ne-am bucurat de colaborarea cu pianistul francez de origine română Ingmar Lazar care ne-a pus la dispoziție câteva înregistrări cu interpretări ale sale din sonatele lui Schubert.
Expoziția actuală aduce împreună trei artiști vizuali care au ca numitor comun, căutarea unei forme de expresie artistică a temerilor provocate de către lumea în care trăim. Sper ca asocierea lucrărilor să trimită spectatorul către o corespondență cu similitudini pe plan afectiv și influențe reciproce.