Ce poate fi mai potrivit în perioada Pascală decât genialul Jesus of Nazareth (1977) al lui Franco Zeffirelli cu scenariul de Zeffirelli, Anthony Burgess și Suso Cecchi d’Amico. Robert Powell în Isus are o interpretare de excepție recunoscută de toți criticii și întreg publicul, la fel fiind opinia despre ceilalți actori, în frunte cu o întreagă pleiadă de Oscaruri: Anne Bancroft / Maria Magdalena, Ernest Borgnine / Centurionul, Peter Ustinov / Irod, Claudia Cardinale / Adultera, Valentina Cortese / Herodiada, Stacy Keach / Barabas, James Mason / Iosif din Arimathea, Ian McShane / iuda Iscariotul, Laurence Olivier / Nicodimus, Christopher Plummer / Irod Antipas, Anthony Quinn / Caiafa, Rod Steiger / Pontius Pilat, Michael York / Ioan Botezătorul… Această dramatizare e considerată, unanim, cea mai reușită, la mare distanță față de celelalte. Și totuși, cunoscătorii știu că producția a avut multe probleme, începând cu (cine ar fi crezut!) mari dificultăți în a strânge finanțarea necesară, care nu a fost suficientă! Asta în condițiile în care celebrul Zeffirelli avea un scenariu fidel Bisericii Catolice (imens de bogată), care ar fi trebuit să se entuziasmeze pentru un atare proiect. Nu însă și când ea și celelalte s-au transformat în „instituții de forță” care vor să controleze și „ordoneze” totul în jur! Atât de fidel, încât a introdus o lungă scenă cu magi, deși se știe că sunt o invenție patristică, mai întâi Tertulian (între 150 și 160-220 e.n.), apoi Origene (185-224 e.n.) stabilește numărul la trei și-i introduce în Evanghelii! Dar faima regizorului l-a ajutat la compensarea, în parte, a imensului neajuns: toți marii actori au renunțat la gajuri, chiar au contribuit cu bani pentru plata celorlalți actori care trăiesc dependenți de la un film la altul, a figuranților și cheltuielile imense de turnare! Filmările au avut loc în Tunisia, la Monastir și relatez un „incident” anecdotic: tocmai filmau la set când primesc „vizita” (necunoscut pe atunci) robotului R2-D2: George Lucas filma și el, acolo, primul episod din Star Wars. Acționat cu telecomandă, trebuia să dispară, după o scenă, în spatele unei dune de nisip, însă, scăpat de sub control, a ajuns la setul vecin cu Isus! O întâlnire „galactică” între două lumi la mii de ani de prezentul de atunci – două viitoare filme de referință, ceea ce nu știau încă…
Scenariul s-a „îmbogățit” pe parcurs, ca la orice regizor și film de mare anvergură: de exemplu a fost adăugat cărturarul Templului, Zerah, necesar împlinirii tramei, Iuda e redat bine intenționat, dar e înșelat de acesta și, când își dă seama, se sinucide. Cum spuneam, pelicula e cvasi-fidelă Evangheliilor, cu Nicodim și Iosif din Arimateea de partea lui Isus, cu miracolele din care Zeffirelli a ales cele mai reprezentative. O „deviere” cu care sunt de acord e prezentarea lui Iuda ca o victimă naivă a complotiștilor din Sanhedrin. Premiera a fost în 27.3.1977, la televiziunea italiană RAI 1, urmată în Regatul Unit, 3.4.1977, la ITV (e conceput ca serial TV în patru părți de acești producători). A devenit instantaneu un uriaș succes de casă și s-a bucurat de excelente recenzii, cum e cea din influentul ziar american The Washington Post (3.4.1977) cu titlul revelator Zeffirelli’s ‚Jesus’ Is A Miracle of TV. Cităm din articol: „Trecutul și prezentul se întâlnesc semnificativ în prezența atemporală a lui Isus, a cărui poveste și învățături se adresează celei mai profunde părți a minții și inimii noastre. Acest film nu e doar o opera de artă, ci o operă de credință.” Regizorul a scris și o carte revelatoare Franco Zeffirelli’s Jesus – A Spiritual Diary (la renumita editură Harper & Row, San Francisco), unde mărturisește că „Acest film m-a schimbat mult!”. El comentează și limitările suferite (din menționatele cauze financiare), dar evidențiează rolul artistului în (citat) recuperarea dimensiunilor unui adevăr pur și necesar și (recunoaște că – C.E.) a contribuit, neașteptat, la o reînnoire spirituală personală. Cu amărăciune, concluzionează: Suntem înconjurați de Iude, iar ei sunt condamnați a se spânzura, mai devreme ori mai târziu, de copacul propriei mândrii. Exemplare originale se găsesc la prețuri între 130-230$! Nu e necesar să redau cunoscuta desfășurare, voi comenta anumite aspecte esențiale…
Tuturor atuurilor se adaugă geniala și emoționant-răscolitoarea muzică a lui Maurice Jarr, nu altul decât tatăl lui Jean-Michel Jarre, mama fiind Francette Pejot, membră al Rezistenței Franceze și supraviețuitoare a unui lagăr de concentrare. De fapt e o unică „temă muzicală” variată pe diferite instrumente până la o orchestră întreagă în momentele culminante: un flaut la învierea fiicei lui Iair ajungând până la registrul jos al contrabasului ce pătrunde până în „măduvă” la învierea lui Lazăr din morți! Olivia Hussey e o inspirată alegere – după ce jucase Julieta în altă capodoperă zeffirelliană: Romeo and Julia/, 1968, la 17 ani, aleasă din 500 de candidate! – ca Maria, mama lui Isus, la numai 28 de ani. Autenticitatea abordării provine și din acribica documentare la locuințe, îmbrăcăminte, uneltele meșteșugarilor, bărcile pescarilor etc., iar harul regizorului combinat cu cel al marilor actori, cărora le-a lăsat libertate în conceperea și empatizarea rolului, au dus la turnarea multor scene inspirate „în direct”, cum mărturisește Zeffirelli în memoriile menționate, cu multă economie de duble pentru bugetul insuficient avut la dispoziție. Intenția regizoral-scenaristică e decisiv pe linia lui Isus: luminarea maselor, o problemă la fel de actuală și acum, ceea ce îi dă prospețime spiritual-socială permanentă. Iată unul din multele dialoguri revelatoare, Isus cu Andrei, la începutul periplului, la Capernaum – Andrei: Ceilalți pescari n-au școală, doar eu am făcut ceva… Am învățat că doi cu doi e patru… Dar nu totdeauna! (ce subtil – C. E.) Că nașterea e începutul morții. Dar trebuie să fie mult mai mult în viață decât nașterea și moartea. Cei mai mulți oameni par a exista ca să li se spună ce să facă. Noi vrem ca Legea să fie vie și de la Tine am învățat că Legea e Vie! În aceeași scenă, fratele său, Simon (mai târziu Petru) dă definiția societății abuzate din toate timpurile: Numai vorbe, vorbe… Alt om sfânt care ne promite o viață mai bună în zilele astea când mulți mor de foame! Schimbați „om sfânt” cu „politician” și avem exact zilele noastre…Dar Ioan, deja discipolul lui Isus, știe: Înainte să se schimbe împărățiile, trebuie să se schimbe oamenii! La fel, comentariul Mariei Magdalena trădează puterea și abuzul cumplit al patriarhatului: Un bărbat iartă totdeauna un bărbat! Dar unei femei, asta e altă poveste… În ciuda revoluției egalitare feministe, nu s-a schimbat prea mult nici azi! Isus se profilează ca primul OM adevărat în istorie: Cel care a deschis Era Umanității! Însă rezistența puterii, reprezentată de un grup de preoți ai Templului în jurul Marelui Preot Caiafa, nu cedează niciodată benevol, totdeauna legați direct și de multă avuție. Orbul vindecat îi demască la reproșul acestora adus lui Isus: Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, că voi închideți ochii oamenilor! Iar când preoții din „clica” lui Caiafa, speriați că vor pierde puterea și bogățiile, afirmă că ar fi reprezentanții poporului, preotul Nicodim îi contrazice: Putem zice sincer că noi reprezentăm adevăratele gânduri și aspirații ale poporului lui Israel?! Cuvintele lui Isus ajung la inimile lor… Nu prin ritualuri și formule vechi se face asta. Vă pasă vouă de poporul lui Israel, cât nouă de gloata de la Roma! Vi se pare cunoscut? Desigur!
Acest film e o capodoperă și pentru că este și va rămâne mereu actual: parcă avem „personaje”, situații și replici „rupte” din realitatea cu care ne confruntăm și azi, zi de zi. Nu ne rămâne decât să-l „interiorizăm” cât mai mult și să acționăm… Dar mai întâi trebuie să ne schimbăm noi înșine, înainte de a schimba „împărățiile” de care ne plângem!