pasajul

cică se face ziuă zice unul dar ziuă nu e dacă nu vezi pe unde
mergi dacă nu vezi încotro dacă nu îţi aduci aminte când ai pornit
la drum şi cum ai ajuns aici la pasajul ăsta pe care trebuie să urci
spre a coborî dincolo şi iarăşi să urci de dincolo spre a coborî aici

cred că cititorul nu are nimic împotriva unei mici digresiuni în care
vreau să vă reamintesc un poem de robert frost cel cu patru premii
pulitzer pentru poezie dar niciun nobel un poem pe care îl recitesc
adesea şi în care se face vorbire despre două drumuri care duceau

într-o pădure galbenă iar poetul (celebru pentru „pentru descrierile
realiste ale vieţii rurale şi arta limbajului colocvial american prin care
examinează teme sociale şi filozofice complexe” cum zice wikipedia
această carte a vieţii care ne adună pe toţi) aşadar poetul întristat

că nu le poate urma pe amândouă o porneşte pe cel mai neumblat
şi asta i-a schimbat viaţa zice frost dacă viaţa se poate schimba sau
nu poate vom vorbi altădată pentru că vreau să mă întorc la pasaj şi
la descrierea realistă a vieţii urbane într-un limbaj colocvial românesc

iar pasajul ăsta pe sub care trec perpendicular trenuri pline cu morţi
pe sub care trec dintr-o parte în alta oamenii străzii oamenii oraşului
oamenii infernului cotidian pasajul ăsta sub care se adună noaptea
boschetarii să se încălzească la focul mic din butoaie pasajul ăsta

un adăpost pentru viaţa subterană peste care trec dintr-o parte în
alta norii şi păsările şi îngerii lui dumnezeu peste care mai trece din
când în când un poet urmat de camioanele lui pline cu versuri urmat
de cititorii săi cu limuzine luxoase şi motociclişti bărboşi pasajul ăsta

o construcţie solidă şi trainică poate mai solidă mai trainică decât
piramidele egiptene are zece piloni gigantici care seamănă perfect
cu cei zece stâlpi ai lumii şi are o istorie lungă mai lungă decât istoria
lumii şi va dăinui cât dăinuie lumea lumea aceasta şi cealaltă lume

 

hotel rwanda

 

„nici între animale nu vezi atâta cruzime”

ce amare sunt fructele dulci după un film ca hotel rwanda
ce irespirabil devine aerul serii după un film ca hotel rwanda
cerul e mai întunecat decât sufletul întunecat stelele mai puţine
mai reci mai departe şi încă mult mai departe dumnezeu

ţară neagră cu oameni negri înconjuraţi de un orizont şi mai negru
ţară neagră cu o sută de zile negre cu un milion de cranii negre
sub soarele negru ţară a morţii negre în cea mai neagră existenţă a ta
ce vei spune lumii nepăsătoare din jur când în jur doar suflete negre

şi albul îşi bea liniştit cafeaua neagră şi îşi vede de interesele lui negre
şi frumuseţea neagră lasă locul urâciunii negre şi omul negru e ucis
de omul negru sub privirea nepăsătoare a omului alb şi bunătatea albă
e o neagră amintire şi neagră puterea din ţările albe ce vei spune lumii

când cei în drept să o spună au dispărut de mult în tăcerea ta neagră
copii şi femei şi bătrâni tutsi şi hutu şi twa ce vei spune lumii când lumea
a devenit o gaură neagră când vezi sângele ei negru şi răutatea regizată
de un singur om ce spui tu după un film ca hotel rwanda care nu-i doar

un film care nu copiază la indigo realitatea ce spui tu când simţi că eşti
încă acolo şi fără să fii nu simţi şi nu spui nimic şi nu te întrebi ce are omul
de împărţit cu omul şi nu te întrebi ce are omul cu sufletul omului ce spui tu
când vezi prostia generală a statului şi a legilor şi legile nu rezolvă nimic

să te gândeşti la cei care au trăit în rwanda să te gândeşti la cei care
au murit în rwanda ei nu mai sunt ca să-ţi spună ce amare sunt fructele
dulci după un film ca hotel rwanda ei nu mai sunt ca să-ţi spună ce greu
ce irespirabil e aerul serii după un film ca hotel rwanda dar tu încă eşti

şi n-ai niciun drept să fii dacă nu te gândeşti la cei care sunt dacă nu
te gândeşti la cei ce au fost dacă nu te gândeşti la cei ce vor fi dacă nu
te gândeşti la propria moarte şi la dreptatea pe care dumnezeu o face
mai devreme sau mai târziu pe pâmânt şi în cer şi chiar mai departe

regatul şi împărăţia

azi am primit de la muzeul galerie din arad
oferta de aur 986/1000 valorând un ducat în 1915
greutate 3,49 de grame diametru 19 mm
cu împăratul franz jozsef la preţul de numai 769 ron
între celelalte oferte am studiat-o prioritar pe asta
în comparaţie cu valoarea regelui mihai
evaluat în 1941 la 349,90 ron iar în 1946 la 329,90 ron
trec peste devalorizarea temporală şi mă gândesc
la devalorizarea politică asta însă nu îl face cu nimic
pe franz jozsef împăratul austriei mai valoros decât regele
mihai al nostru chiar dacă din punct de vedere economic
unul e mai scump decât celălalt mai mult decât dublu
şi apoi cine ar cumpăra un împărat
când nu are bani să cumpere un rege