Prezent la Galeria de artă contemporană IAGA din Cluj, controversatul artist vizual şi creator de performance, profet al unei arte încărcată cu o copleşitoare forță expresivă ce vizează totalitatea – antrenând surse variate şi nonconformiste prin care construieşte un univers al consistențelor plastice şi teatrale –, artistul vienez Hermann Nitsch aduce în acest spațiu o parte importantă din creația sa vizuală. Format în anturajul anilor ‘60 şi ‘70, artistul urmăreşte pe parcursul creației sale o dimensiune complexă, sacrală şi senzorială, atingând culminația în Teatrul de orgii și mistere (Orgien Mysterien Theater). Vernisajul expoziției, dominat de prezența calmă şi demiurgică a artistului elvețian, a fost susținut de rafinate comentarii referitoare la această artă densă din punct de vedere simbolic, cu referiri la spectacolul deopotrivă vizual şi teatral pe care culoarea, compoziția, grafica ce poartă amprenta lui Nitsch au ca scop expresia şi “eficacitatea” vieții, autenticitatea plastică, purtătoare a unui limbaj artistic inedit, provocator, amintind de experimentele excentrice din perioada de climax a acționismului vienez.
Lucrările lui Hermann Nitsch – expuse în galeria IAGA – oferă formule variate de construcție de imagine plastică, de la excelența şi precizia execuției grafice, până la tehnica aplicației pastei şi culorii. Sunt evidente rezonanțe ale expresionismului şi tachismului, densitatea simbolică şi încărcătura de sens ale mixajului şi aplicării pastei de culoare, contaminările şi schimbările de roluri ale materialelor expresive, între teatralitate şi creație plastică, strategii care vor fi aduse în performance.
Lucrările şi poetica artistului vienez au fost introduse de comentariile de excepție ale analiştilor de artă contemporană, de viziunea esențialistă oferită de Beatrice Benedetti (Box Gallery din Verona) şi lect. univ. dr. Georgeta Olimpia Bera (Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca), care au propus o abordare analitică, ce îmbină – într-un echilibru perfect – atât latura tehnică cât şi cea filosofică, expunând leitmotivele sau ideile “obsesive” ale creației, pulsul vital al substanței artei lui Nitsch prin care este conturată o artisticitate inedită. A fost invocat liantul dintre creația performativă şi plastică, formula complexă ce fixează amprenta recognoscibilă a “acționismului vienez” (ce cuprinde nume ca Otto Muehl, Rudolf Schwarzkogler, Günter Brus) şi unicitatea vizual-performativă cu teme ca mutilări corporale, nuditate, expuneri sacrificale, acțiuni extreme ale actanților ca băutul sângelui, folosirea materialului carnal.
Numele lui Hermann Nitsch este mereu asociat cu expunerile nonconformiste ale corpului într-un corpus ritualic proiectat către universalitate, ca un dialog fluid între trecut şi prezent, între creştinism şi dionisism, având ca numitor comun sacrificiul. Imaginea – dominată de roşu şi sânge – şi situația urmăresc şocul şi experiența reală a audienței, impun coduri contrastante de la sacru la parodic, căutând în permanență wagnerianul Gesamtkunstwerk, filtrat prin cruzime post-artaudiană. În acest context Nitsch subliniază – prin prezența sa silențioasă în performance (şi “alături” de performance) – atitudinea parodică și detaşată a artei contemporane. Spectacolul creat de Nitsch are în centru corpul, pus în situațiile extreme ale sacrificiului şi ale agresiunii cromatice. Acesta este conjugat cu interpretări ale miturilor, ale simbolurilor, vizând latura parodică. Artistul urmăreşte totodată un simbolism universal, datorat triadei mit-sacrificiu-Gesamtkunstwerk, bazându-se pe agresiuni senzoriale, vizuale, sonore, situaționale, ca variante ale unui teatru al sângelui şi cruzimii, al “sacrificiului” actantului. Urmăreşte întâlnirea directă a audienței cu aceste componente ce vizează reconstituirea autentică a sacrificiului, accesarea sensibilității acestuia până la o formulă violentă catarctică, prin stimularea de legături mentale care sunt create între surse şi sensuri. Materialele prioritare ale acestei arte sunt culoarea şi sângele, puncte din care este construită textura interdisciplinară a performance-ului, efectul monumental al manifestărilor, procesiunea, ce devin strategii de manevrare a “poziției” audienței între absorbția sa în acest corpus total, detaşare sau ironie.
Expoziția Celebrând viața oferă un bogat material artistic şi documentar prin prezentarea de fragmente din Teatrul de orgii și mistere, prin valoarea aprecierilor critice dar mai ales datorită impactului direct al audienței cu opera artistului. Concluzia comentariilor de la vernisajul din 29 aprilie este centrată în jurul ideii fundamentale aduse de lucrările lui Nitsch, formula mixtă, impură, cromatică, impulsionarea audienței de a decodifica şi relaționa sursele ce compun opera artistului, de a-şi evalua propria experiență, spirituală şi în egală măsură intelectuală.