1. Cel care torturează broaște

Scena întâi
Carne: Ce sunt eu pentru tine?
Cel care torturează broaște: Carne.

Scena a doua
Simt că acționezi.
Nu ai altă cale să îți cureți sufletul?
Cel care torturează broaște: Aceasta este calea mea.

Scena a treia
Carne: Nu poți să mă ajungi.
Cel care torturează broaște: Așa îmi dai ghes, suflete.
Unde ești, mai precis?

Scena a patra
Carne: De fiecare dată că mă vei ucide
eu voi renaște.
Cel care torturează broaște: Lucrul acesta-i prevăzut.

Scena a cincea
Carne: Cum de mă ții în viață?
Cel care torturează broaște: Văd că începi să înțelegi
măreția acestui lucru.

Scena a șasea
Carne: N-o să mă mai întorc niciodată.
Cel care torturează broaște: Spuneți mereu așa.

Scena a șaptea
Cel care torturează broaște: Eu sunt modernitatea.
Carne: La modernitée c’est finie.

2. Fii atentă

Fii atentă
Acesta este un lucru
care îți murdărește
mâinile
Fii atentă este ca aurul negru
pe față
ca un gaz incolor
în plămâni
Este un lucru murdar
care înnoroiește memoria
un lucru care te învață
să vezi scheletul
în aripile unui înger

După nimic nu va mai fi ca înainte
și totuși totul
va fi exact așa
ca înainte

Este un lucru ca
blana unui șoarece
ca fixarea unui cadavru
în mod nepotrivit
Știi bine
ce atracție este
Fii atentă
Nu te lăsa atrasă
Nu va exista fântână
în care să te poți spăla

3. Distinsă doamnă de la B&B

Distinsă doamnă de la B&B
Vă rog să îmi dați
o cameră cu vederea la mare
ca să văd insula de mâine
O să eliberez aripile negre
ale unei nopți luminoase unde
tot ceea ce este acum
trebuie să fie arătat

Uite, întind cearceaful meu negru

4. Doamnă

Ca să vorbim despre treaba
aceasta
doamnă
am nevoie de o zonă
de margine
Întocmai ca aceasta
de o cameră ca aceasta
Un punct de debarcare
sau de plecare

Când pleacă vaporul?
Trebuie să încarc două lăzi
Una în care să mă întind
Cealaltă, de schimb

5. Către care insulă

Cu distanța aceasta eu
Numai așa distantă eu voi putea lăsa libere
Aripile negre ale nopții fără zori

Cu lumini rare de faruri sau case
din arhipelag nu ai putea să știi
unde vapoare în radă
nu distingi

Către care insulă
merg acum
când ceva cântă în mine
Și sunt iar

Această putere înăuntru
ce crește
din insulă în insulă trecând
navigând de-a lungul coastei

Nu sunt frântă de tot

Cu distanța aceasta eu
Numai așa distantă voi putea lăsa libere
Aripile negre ale nopții
cu lumini rare de vapoare sau case
nu ai putea să spui

6. Acesta este drumul meu

Admite cu măsură
carne
și păr și oase
și ochi

Eu îmi smulg din pleoape
un cordon lung care
se răsucește pe pământ
Apă neagră băltește sub masă

Vin infermierii în grabă
Miss B. și-a pierdut măsura

Nu, mă gândesc eu întinsă
Cu ochii închiși
Am găsit-o
Aștept de atâta vreme
Poți să mă eliberezi acum?

7. Apă neagră

Apă neagră
Apă neagră îmi iese din gură
Apă neagră din ochi
O fântână de apă neagră

Tot ceea ce
este alcun
Trebuie
să fie arătat

Uite, întind cearceaful meu negru

Ecoul gălăgiei unui postav
Îl sfâșii

Uite, întind cearceaful meu negru

(îmi amintesc dintr-odată de mine
urmând cu un steag negru
începutul unui cortegiu)

Din vol. Mestreniente (“Mestrenimic”)
Traducere din limba italianăde
Ștefan Damian