Culorile norocului

dacă nu o să rămâi patetic
şi o să dai bine cu capul
vei avea noroc
mi-a spus tata în gară

când trenul a pornit
mi-a strigat
să nu mă întorc prea curând

nu m-am mai întors niciodată
fiindcă am tot aşteptat să vină chiar el
ca un recuperator după datorie

seara
ciorile zboară din centrul oraşului
spre pădurea de la margine
sunt câteva mii
şi se înmulțesc de la an la an
zâmbesc când stau sub aripile lor
şi când aştept
cu ochii închişi
să pice
norocul

Fir dus

vezi că ți s-a descusut pijamaua
îmi spui
iar eu încep să mă pipăi precipitat
ca într-un coșmar
cu șerpi și arahnide

Duminica lucrătoare

mașina de spălat vase
și mașina de spălate rufe
lucrează și duminica
și iau asupra lor
păcatul și necurățenia noastră

în scaunul de fier

noaptea
visez uneori chelnerițe
sute și sute
toate severe
încruntate
cu buzele țuguiate
frumoase
dar ale dracului
aprige
de parcă n-aș fi clientul lor
de parcă n-aș avea o lețcaie în buzunar

mă visez la o masă rotundă
de tablă
m-au fixat cu privirea
și vin spre mine hotărâte

mă fac mic
în scaunul de fier forjat
tot mai mic
iar ele vin și vin
sute și sute
în fuste negre și cămăși albe
strâmte
vin
și nu ajung
nu ajung
nu ajung
dar vin
vin

mă trezesc
chiricit
cu genunchii la gură
ca un fetus ce știe
că dacă s-ar naște
ar avea o mamă
ruptă pe din două

Binefacerile întunericului

stai pe întuneric
tot mai rar găsești un loc
în care să nu intre lumina defel
să nu fie umbre
să nu se vadă la un centimetru
să fie perfect

n-aștepți nimic
și totuși din când în când
întorci capul
ca orice curios

zâmbești
în fond eşti un om vesel
sigur pe tine
pe micile ticuri
pe puținele lucruri pe care le-ai învățat prin repetiție
n-ai frici spaime terori

zâmbești din nou
prin manșeta cămășii
fosforul de la ceas
îți răspunde

Locul în care ești

Dumnezeu stă tot timpul
cu mâna întinsă

din locul în care ești
nu-ți dai seama
dacă cere ceva
ori dacă dă ceva

Vântul cel bun

mă roagă fiu-meu
să-i spun o poveste
apoi mă ia cu mâna dreaptă
pe după umeri
ca pe un prieten

câteodată
e suficient să ai o singură aripă
ca să zbori

Scurte călătorii

am dus până acum
pe umeri
câteva sicrie
unele goale
altele pline
unele ușoare
altele grele
unele înainte
altele înapoi

O posesiune periculoasă

scriitorii poartă cu ei
carnețele caiete agende
au prin buzunarele de la pantaloni
cocoloaşe de hârtie scrisă
în cele de la cămăși
coli împăturite şi răsîmpăturite
în buzunarele de la haine
au petece de şervețele şi colțuri rupte în grabă
pe care sunt mâzgălite
tot felul de înscrisuri ciudate

scriitorii au tot timpul hârtie asupra lor
şi niciunuia nu-i pasă
că hârtia se aprinde uşor
şi arde repede
(din volumul Tehnici de camuflaj,
în curs de apariție la editura Tracus Arte)