Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Un eveniment teatral de rezonanță națională

Un eveniment teatral  de rezonanță națională

Istoria s-a pogorât literalmente peste Insulița Jiului din această vară extrem de capricioasă, aducând vraja artei sub forma unor pilduitoare și seducătoare evocări misterioase. La două secole de la revoluția lui Tudor Vladimirescu și de la moartea acestuia, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu și autoritățile locale s-au întrecut pe sine implementând un proiect grandios, îndrăzneț, costisitor, fără precedent în zonă, întru cinstirea eroului gorjean intrat în legendă. Un mai măreț omagiu artistic nu se putea aduce eroului în „Anul Tudor Vladimirescu” decât această montare monumentală, ambițioasă, aparținând regizorului Gvriil Pinte, pe muzica originală a lui Andi Dumitrescu. Produsul acestei colaborări este opera rock înscrisă sub forma unei spețe judiciare – Cazul Tudor Vladimirescu. Au fost multe luni de pregătiri intense, au fost mutate din Parcul Insulița aparatele prevăzute pentru joaca micilor târgujieni, s-au adus subansambluri masive, schelării metalice, gradene, corturi și decorurui, s-a instalat aici „tabăra pandurilor lui Tudor” pentru ca insula iluziilor teatrale să prindă viață odată cu lăsarea întunericului (reprezentațiile încep la ora 21 și țin 3 ore de magie). Valoarea spectacolului a fost în măsură să răsplătească toate eforturile făcute (și nu au fost puține, se înțelege).
Pornind de la un proiect conceput inițial ca spectacol omagial de mare amploare, încredințat de directorul teatrului, actorul Cosmin Brehuță, regizorului Gavriil Pinte, realizatorii au izbutit să depășească structura unui spectacol ocazional, îmbinând specificitatea teatrului popular cu cel stilizat artistic. S-a orientat bine Cosmin Brehuță când a ales un regizor cu asemenea „antecedente” în proiecții teatrale de largă anvergură și n-a greșit. Gavriil Pinte s-a remarcat, cu ani în urmă, prin producții fastuoase, radical novatoare, precum În inima nopții, Ispita Cioran, Cei ce nu uită, fiind un regizor recompensat cu patru premii UNITER. Rezultatul înregistrat la Târgu Jiu întrece mult așteptările. Este mai mult decât o reușită în domeniul teatrului muzical, atât de gustat de tinerii de azi. Este o operă muzical dramatică de mare forță expresivă, ce încorporează istoria tragică a eroului în stilul muzicii folk-rock, susținut de-a lungul reprezentației de trupa Bucium, formată din Andi Dumitrescu, Corina Gheorghe, Mihai Balabaș, Augustin Comoroșu. Prin concepție și interpretare, spectacolul atinge nivelul performativ al produsului de excelență, asamblat impecabil, fără fisuri sau redundanțe, în ciuda duratei. Superlativele sunt meritate pe deplin. Mi-ar plăcea să văd acest spectacol reluat peste mulți ani, recunoscându-i-se astfel durabilitatea, valoarea artistică intrinsecă, extrasă din conjunctură.
Scenariul conceput de Gavriil Pinte, însoțit de poemele lui Lucian Vasilescu, a primit avizul istoricului Gheorghe Gorun, astfel încât personalitatea controversată a lui Tudor din Vladimiri să fie prezentată corect, cât mai corect cu putință. Este pus în evidență mai ales omul, nu imaginea lui idealizată. Dar privit cu admirație de oamenii din popor, el devine curând un simbol al doleanțelor mulțimilor. Asta e evident din mimică și gestică. Și au ce admira femeile din grupul vocal format din Cornelia Diaconu, Rodica Gugu Negrescu, Adelina Puzdrea, Luminița Șorop, Simona Urs, Lulu Trăsnea deoarece Mihai Rădulea, în rolul lui Tudor, e un tânăr chipeș, suplu, cu plete negre prelungi ca pana corbului, cu ochi melancolici și spirit dârz, intransigent. Ca militant pentru cauza națională sunt detaliate două componente prioritare ale dezideratelor novatoare în epocă, dificil de înfăptuit: înlocuirea domnitorilor fanarioți cu domni pământeni și instrucția militară. Alianțele încheiate, inclusiv cu Eteria, aveau ca obiectiv împlinirea acestor deziderate și pentru realizarea lor Tudor are de înfruntat conflicte, rivalități, chiar atentate. Se spune la un moment dat că a scăpat din 12 atentate, ceea ce „înseamnă că viața îl iubește”, glosează scenaristul. În locul lui Tudor este ucis un alt tânăr, țăran dunărean (Vlad Fiu), insinuat ca motiv literar al dublului. Dar cea mai cumplită confruntare este cu generalul ciung Alexandru Ipsilanti, interpretat de Cosmin Brehuță în registrul unei durități cazone fără limite, fără pic de compasiune. De fapt, spectacolul începe cu procesul intentat lui Tudor pentru trădare de către eteriști, proces reluat secvențial, spre a spori tensiunea conflictului.
Regizorul folosește, ca în montarea după Shakespeare de la Oradea În inima nopții (2018), niște ingenioase vagonete pe șine (aduse în spațiul de joc din laterale și din fundal), simetrie clasică pusă în serviciul viziunilor sale insolite, nonconformiste, de mare efect vizual în economia secvențelor. Pe vagonete sunt aduse diferite elemente de recuzită, personaje necesare construirii scenei, uneori se joacă întreaga scenă sau se modelează alegorii sugestive, cum este cea cu steagul revoluției. Butaforiile puse la dispoziție și costumele Roxanei Ionescu uimesc de-a dreptul. De pildă, eleganța imperială radiind pe rochiile de mătase, largi, fastuoase, purtate de interprete la un moment dat introduc dintr-odată în perimetrul de joc atmosfera saloanelor vieneze când Tudor e la Viena. Sub îndrumarea coregrafei Mălina Andrei, dansul, mișcarea scenică adaptată momentului acțiunii aduc în prim-plan evoluția echipei teatrului împreună cu membrii Ansamblului Artistic și Profesionist „Doina Gorjului”. E contribuția a peste 60 de artiști interpreți, mânuiți în așa fel de regizor ca niciunul să nu pară a avea un rol secundar în derularea evenimentelor. Fiecare interpret participă prin expresivitatea feței și a mișcărilor la destinul eroului central. În fiecare personaj din anturajul pandurului trăiește ființa și flacăra izbăvitoare a cutezătorului Tudor. Episodice, dar bine conturate în importanța rolului istoric jucat, sunt Împăratul austriac (Dan Calotă), Regele Prusiei (Dan Dobroiu), Țarul Rusiei (Tedi Popescu) și Pașa (Vlad Fiu), îmbrăcați în costume strălucitoare, după cerința epocii. Roluri mai importante primesc Adrian Șerban (Procurorul) și Ion Alexandrescu (Preotul, căci „oastea e creștină”). Actorii întruchipează atât personaje din planul real cât și apariții fantomatice încorporate într-un ansamblu unitar ca viziune regizorală. Lunecările spre grotesc și parodic sunt menținute sub control sever. Printre personajele simbolice se găsesc cele trei ipostazieri ale Revoluției (Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache) stafii ale predictibilității colective avertizând, întrebând, profețind, îndemnând, condamnând. Ele par niște erinii voluntare, menite să-i pedepsească pe dușmanii cauzei. Când se decide declanșarea răscoalei, Tudor dă mâna (la propriu) cu Revoluția. Pactul este făcut, nu mai există cale de întoarcere. E momentul marcat de poeticitatea textului prin cuvintele „Îmbrac cămașa morții pentru țară”, pentru ca ecoul corului să augmenteze profetic: „A îmbrăcat cămașa morții peste cămașa vieții”. Ingenioase transpuneri în simbol sunt secvențele în care Tudor joacă șah cu Revoluția sau sfecle roșii sunt date prin mașini de măcinat carne spre a simboliza carnagiul sau aceleași legume sunt strivite sub „tăișul” cizmelor. Armata pandurilor face recrutări. Pentru dotarea oștirii, pentru fabricarea armelor și ascuțirea săbiilor sunt aduse scule și tocile, ținte pentru antrenamente cazone. Atmosfera se precipită. Tudor se arată neînfricat, activ, înflăcărat. I se alătură alți revoluționari. Poenaru tipărește și răspândește Proclamația de la Padeș vizualizată prin pagini de ziar care trebuie să zboare ca niște zmeie rotindu-se pe deasupra mulțimii spre a răspândi programul revoluției.
Firul biografic are în vedere dotarea excepțională a eroului despre care se spune, tot poetic unduind slova, că „a învățat să scrie pe frunze de nuc”. Desăvârșindu-și instrucția, Tudor accede la funcții în administrație și observă neajunsurile celor sărmani, intrând în conflict cu autoritățile. Spre a-l umili pe rebel, guvernatorul Olteniei (Eugen Titu) îi siluiește logodnica, simbol al purității absolute în interpretarea Oanei Marinescu. Duhul ei și al tânărului ucis în locul lui Tudor vor rătăci până în final, se vor amesteca printre siluetele personajelor cu statut de cariatide ce susțin deasupra capului timpul evocat. Impresia generală de epopee națională cu rădăcini în teatrul antichității grecești persistă pe tot parcursul reprezentației. Coronamentul sonic, echivalent cu arborescența unui falnic stejar, potențează libretul în grandoare clasică și complexă arhitectură stilistică. E un elocvent exemplu de libertate prin artă, după cum spune Constantin Tsatsos: „Frumosul creează libertate”. Muzica impresionantă a lui Andi Dumitrescu și eclerajul plin de surprize miraculoase al lui Adrian Buliga, cum este epifania acvatică din final spre care sunt duși de mână spectatorii pe malul insulei, învelesc în solemnă dăltuire în timp destinul tragic al celui ce a fost Tudor Vladimirescu. Un personaj important al istoriei naționale, un personaj la fel de important al operei rock, izvodită, iată, recent, de Gavriil Pinte și Andi Dumitrescu, operă ce duce mai departe renumele eroului!

 

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg