Consiliul
Județean Cluj

weekly magazine in english,
romanian and italian

Cotcodac (monolog cu Cucurigu)

 

Locul: un coteț.
Timpul: în vis.
Personaje: Cocuța.

 

 

În mijlocul spațiului tronează un pat drapat în mătăsuri și văluri aurii. Cocuța, tolănită în așternut, vorbește, gesticulează în propriul ei vis; e îmbrăcată într-un halat clopot, lung, cusut cu pene roșii, galbene, portocalii, maronii, negre; corpul, mersul, vocea sunt cele asemeni unei găini uriașe. Monologul e punctat de pauze, nemișcare deplină.

Cocuța: … Cot-co… dac… zvârrr… brațele lui… de oțel… mă ridică… pe spinarea murgului înaripat… zvârrr!… zvârrr!… hihihi!… zburăm… cale de șapte sori… spre palatul de diamant… aterizăm în grajd… mă azvârle… în fân… mă însămânțează!… hihihi!… mă leagă cu lanțuri… mă târăște… până la lift… urcăm șaizeci și nouă… de etaje… mă sărută… și dispare… vreau să deschid ușa… e blocată… nu mai am aer… amețesc… mă sufoc… nu… nu-mi place visul cu Bibilica răpită de Spânul roșu!… vreau altul!… altul!… altul!..

… oh… așa… oh-ah… dulceața… buzelor lui… fierbinți… oh… mă înfioară… așa… da… mai tare… mai încet… da… ah-ah-ah… mai repede… ce?!… ce se întâmplă?… unde sunt?… aur… pereți din aur… se apropie de mine… de ce?… mă vor strivi… cot-co-co-dac!… dac!… ce caut aici?… cine m-a închis în cușca asta?… nu… nu-mi amintesc… scrisoarea?… care scrisoare?… de la amantul meu… de ce-mi scrie ce scrie?… nu vreau să știu… sunt bolnavă… rău… cuvintele lui îmi bubuie în creier: „Pufușorul meu, trebuie să ai curaj. Despărțirea noastră este grea, dar fatalmente inevitabilă.”… nu mai pot… vreau să ies… mă izbesc de metalul rece… lumina… orbitoare… pleoapele mi se zbat nervos… încremenesc… într-o privire uluită… în fața ochilor mei… se aprinde un ecran… o viperă, cu voce aprigă, îmi citește gândurile: „Tu, bărbat cinstit, zgâlțâit de soarta mea, ești ros, oscior cu oscior, de vina de a-mi spulbera cariera de casnică!”… ce?… cum?… de ce?… imaginea dispare… din pereți… țâșnesc mingi de aur… mă lovesc… alerg… mă înghiontesc… în cerc… amețitor… mă pocnesc… peste chipul… schimonosit… de ură… și… iar… vocea… a mea?… da: „Departe de tine, iubitule, această cruntă mârșăvie! Cum ai putea tu, cel care îmi săruți, cu sfioșenie, portretul, să-mi atingi gingașul plisc cu țepii unui trandafir? Fie el și domestic și roșiatic și revărsând un miros îmbătător. Mă implori, în genunchi, să nu-mi părăsesc soțul, să nu intru în mocirla lumii, să nu ajung prada ușoară a unui destin la fel de necruțător ca cel al fagului tău, fala grădinii moștenite de la prețioasa ta mamă și care, pe nedrept, și, vai, prea devreme, a fost retezat de un fulger chiorât de mânie. Te-ai topi pe degetele de la picioare să mă vezi trântită în praful metropolei, pătată, scuipată, și, cine știe, chiar schilodită de Tesla vecinului de la colț. Fuga noastră ar fi o impardonabilă eroare de calcul. Soțul meu ne-ar prinde, în mai puțin de cincizeci de secunde, cu drona. Pe mine m-ar încătușa de cuptorul matrimonial. Pe tine te-ar expedia la Polul Nord și tu, cu plămânii tăi delicați, te-ai prăpădi de groaza de-a răci. Mai bine, să lăsăm rațiunea să vibreze în conștiințele noastre împreunate. Și ce urlă rațiunea? Să ne oprim! Să ne sugrumăm apetitul sexual! Să exersăm abstinența! Să scoatem din dulap conveniențele! Să le apretăm, călcăm, parfumăm, purtăm cu demnitate”!… au!… mă doare!… curg pereții!… vaporii de aur îmi pătrund în gâtlej… ah… ah… ah-ah-ah… nu-mai-pot-nu-mai-pot-nu-mai-pot… de ce?… ce-am făcut?… cu ce-am greșit?… de ce eu?… de ce mie?… mor… mă prăbușesc… apă… adâncă… neagră… nu… nu știu să înot… ajutor!… ajutor!… nu vreau să mor…

Vorbește într-un ritm foarte alert, într-o stare de nervozitate aproape isterică.

… gata!… am decis… de data asta nu mai mor!… uite!… zbor!… printre aștri argintii… bâz-bâz-bâz… muște-gânduri… mă-nțeapă… cum să pier cu fața plânsă?… cu fardul scurs?… cu penele pleoștite?… ah, tu cruzime cât de crudă ești!… dar nu mă las!… simt cum fierbe ura în mine… voi să lupt… heeeei-eheeeei!… unde ești tu, Cucurigu?… odinioară adorat… în curând spintecat… vreau un zâmbet rujat… merci… orice e posibil în vis… de-asta e vis… ah!… să nu uit!… cocoș ordinar!… mi-ai ucis viitorul!… pană trecătoare!… giugiuleala ta?… un sirop de secară!… bine!… deci, nu mai sunt oușorul tău moale!… bine!… ești în stare de orice!… legământul nostru?… pentru tine?!… vax!… în cioc te doare că eu mă vlăguiesc… ia stai!… nițică suferință nu strică… poate mă scap de cele două grame în plus… sigur am dat jos un gram de nervi… așa e… visul nu minte… niciodată… ce îndrăzneală!… să-mi dea papucii… un derbedeu… pentru care am riscat… poziția mea… socială!… onoarea mea!… eu sunt o puică respectabilă!… dintr-o familie de bonton… toată aleea știe asta!… ce brută!… când mă gândesc… cum i-am povestit… în amănunt… relația mea conjugală… mă cutremur… mi-am descărcat… inima… în fața unui laș… nerecunoscător… sigur… am greșit… i-am spus… mult… prea multe… ar fi în stare… să mă șantajeze!… mai știi?… nu poți să știi… niciodată… cot-co-cot-co-dac!… mi-e o frică… nu-i nimic!… dacă atentează… la imaginea mea… publică… îl lichidez… ia să văd!… ia-ia-iai!… unde am pus cuțitul… de înjunghiat porci?… pe altă planetă?… într-o altă viață?… aha… stai… un pic… mă reped… până pe Marte… și fur pulbere otrăvită… pentru afemeiați… uiuiuiuiuiuiui!… psiholoagele… socioloagele… filoloagele… cosmoloagele… vrăjitoarele… pălesc… în fața unei amante abandonate!…

… ohohoh… așa, da!… talpa-iadului… ridică-te… fum… pucioasă… uite dâmbul!… nimeni primprejur… aburi țâșnesc din ceaun… clocotește-învârtește… omor-mor… mori!… așa:…

Execută un mic ritual hilar cu mișcări de dans macabru.

… craiule…
… îți sugerez…
… să te întorci…
… la mine… la mine… la mine…
… în-toarce-te… în-toarce-te…
… așa…
… îți sugerez…
… să fugim împreună…
… fu-gim… fu-gim…
… îți sugerez…
… să ne ascundem în castelul de granit…
… gra-nit… gra-nit…
… îți sugerez…
… să ne lipim trupurile…
… li-pim… li-pim… li-pim-pim…
… îți sugerez…
… să facem sex…
… sex… sex…

… am sugerat destul!… dar dacă tu ești încăpățânat… și nu vrei… în ruptul capului… să mai fii amantul meu… atunci:…

… îți sugerez…
… să-ți învelești inima…
… în puful meu…
… să-mi aduni bilețelele d-amor…
… să le legi…
… cu un șnur roșu…
… să le stropești…
… cu lacrimile tale…
… de păsăroi infidel…
… și să le dai foc-foc-foc!…
… îți sugerez…
… să strângi cenușa…
… s-o arunci în râu…
… în noapte cu lună plină…
… așa…
… și…
… dacă nu vei face exact…
… ce ți-am sugerat…
… o să-ți iau…
… și răvășelele…
… și mănușile…
… și cravașa…
… și eșarfa…
… și tabachera…
… o să le pun într-un pachet…
… pe care am să-l expediez…
… redacției ziarului Mături-Fluturi…
… așa…

… unde sunt?… într-alt vis?… al meu?… al altuia?… nu știu… și, ce?… nu contează… iată-mă!… femeia fatală!… cu ochi de foc și trup de șarpe… râvnită de regimente întregi de generali!… covorul roșu se întinde la picioarele mele… salve de tun atacă cerul!… plouă cu pene… sunetele fanfarei stârnesc un vânt năprasnic!… fac un pas spre avion și gândul că mi-am uitat geamantanul mă paralizează… cum să plec fără peruca blondă… borcănașele cu cremă… flacoanele cu parfum… fardurile… rujurile… ciorăpeii mei?!… pilotul… un tinerel ce poartă eticheta sexi… îmi trage cu ochiul… îmi face semn… cu mâna… mă așteaptă cu cămașa… deschisă la gât… mulțimea mă aclamă… în extaz!… reporteri, fotografi imortalizează acest moment istoric… sunt pe cale să intru în rândul nemuritoarelor adorate!… de ce mi-am uitat ciorăpeii?… privesc în jur… cu spaimă… soldații aplaudă frenetic!… nu!… nu pot să mă mișc… mă rog fierbinte… să se dezlănțuie furtuna… să mă ducă acasă… mi-e atât de rușine… mă prăbușesc la pământ… mă aud țipând: nu suport pescărușii!…

… ah!… tremură… carnea pe mine!… sunt atât de surexcitată!… am niște palpitații!… trebuie… să mă calmez… să-mi număr… ouăle… un ou… două ouă… trei ouă… patru ouă… cot-co-co-co-dac… țțțțțț… mi-am spart ouțul!… ghinion!… nu văd nimic… pitită… în pavilionul amantului… repet… minute în șir… cum să-i șoptesc:… „Te iubesc, Cucurigu”… aștept… respir greu… groază… în suflet… dacă nu vine?… dacă s-a plictisit de mine?… aștept… aștept… soarele apune… într-un ocean… de sânge… degetele-mi frământă… amintiri… pianul… pozele… poeziile… broderiile… iluziile… Chopin… de ce nu vine?… e de rău… stelele spun… minciuni… îmi pun… cununa… din frunze… de stejar… alerg… repede… mă împiedic… un loc străin… fruntea încinsă… vreau să-mi răcoresc… în șuvoiul izvorului… în întunecimea lacului… în umedul ierbii… în imaculatul-negrului-hău-de-mare… în maculatul-galbenului-cer-de-ninsoare… de ce vrea soarele să mă-nspăimânte?… de ce coboară cerul?… uite-l!… se apropie de mine!… de ce?… pentru a mă pedepsi?… da… ieri nu va mai fi azi… nicicând… am pus iubirea noastră… într-un plic… acolo e locul ei… surâsul meu dulce… rictus amar… dâră a ratării… se răsfrânge… pe buze ofilite… ceasuri pustiite… îmi măsoară oboseala… îngropată în vis… mâna tandră… a tatălui… îmi mângâie… încetișor… părul… pentru ce am venit… pe lume… tată?… care e rostul meu?… niciunul?… mă desprind de fereastra lumii… voi pleca… într-un vis din O mie și una de nopți…

Se trezește brusc. Privește în jurul ei cu tristețe nesfârșită. Înghite o pastilă. Adoarme. Se aude un murmur suav de copil: „A fost odată, în vechimea vremii și-n trecutul vârstelor, o prințesă frumoasă…”.

Leave a reply

© 2018 Tribuna
design: mvg