Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Jurnal de spital (IV)

 

 

Nodul din gât

 

Stă sufletul meu pe gânduri:
să plece, să nu plece…
Bine faci, doar nu eşti cloşcă
să stai pe ouă!
Da, zice el, dar te las singur,
mă duc singur, până azi
nici n-am ştiut că suntem doi,
se vede locul pe unde ne-am dezlipit,
sângerează, îmi era bine cu tine
nu te lăsam să te surpi,
acum o să mori, o să te faci
una cu lutul, de parcă n-ai fi fost.
Nu-mi pasă, apuc să-i spun,
pe când îşi lua haina din cui,
strecurându-şi în buzunar
o poză a noastră din tinerețe
unde stăteam amândoi
lângă un arbore scorburos
mâncat de furnici.
Nu-mi pasă! Dar el se grăbea,
ştia că peste puțin va veni Salvarea
şi lui nu i-au plăcut niciodată doctorii,
nici popii…
Apoi se strecură spre urechea mea,
sparse timpanul şi dus a fost!
Nu l-au mai învoit să se întoarcă
la priveghi, când ai mei
au dat de pomană unui orb
călimara în care ne îmbăiam
împreună.

 

 

Şoaptă

 

I
Dumnezeu a făcut lumea
şi-a dat-o pe mâna zeilor.
Zeii au vândut-o oamenilor,
iar oamenii au dat-o
uitării.

II
Azi e o zi ca oricare alta,
atât doar că nu seamănă
cu niciuna!
Bucurați-vă la moartea mea!
Plângeți doar cei
care v-ați câştigat dreptul!

 

 

Vom face altul încă pe-atât

 

Trece o oră lungă după ce s-a spart barajul.
Apa îşi dă seama ce prostie a făptuit
şi vrea să se întoarcă, dar nu mai poate.
Artisto! strig eu la ea, dar ea fuge
speriată, în jos, tot mai departe, se ascunde,
se prăvale, oloagă. Cea rămasă
dedesubtul spărturii s-a liniştit,
nu mai vrea să evadeze,
se retrage în celule şi iarăşi începe să facă.
în temnița ei, ceea ce ştie cel mai bine:
să se evapore într-o tăcere de vid.

 

 

Mult după aceea

 

Să arunci trupuri ucise în mare,
ce sacrilegiu, ce arătare!
Cine le-mpinse chiar după moarte
nu poate fi foarte departe.
Să-l căutăm cu lumânarea
şi să-l aducem să-l vadă marea,
să îl înghită încă de viu
să-i fie valul apei sicriu.
Să-l bată marea cu buzduganul
pe cel ce-şi zise Ahmed sultanul
şi-i luă viața lui Brâncoveanu!
Atâta vreme cât va fi mare
să nu-l slăbească a ei strânsoare.

 

 

Dacă n-a făcut-o moartea, atunci cine?…

 

Nu vă înghesuiți, strigă moartea, nu dați buzna,
de data asta nu vă iau viețile,
vă aduc tigăi şi umbrele la preț redus!
Dar noi, nu şi nu, dăm unul în altul
ca piatra în piatră, ne strivim!
Ura, ura! țipă copiii.
Spre tigăi! țipă bărbații.
Spre umbrele! urlă femeile.
Spargeți uşa! ne îndeamnă rândunelele
de la streaşina casei.
Potoliți-vă, strigă moartea, altfel plec,
nu-mi iau nici o răspundere
pentru soarta voastră!
Dar noi nu şi nu!
Înainte, înainte! cântă unul cu steag alb.
Ființă de cuvânt, moartea pleacă.
La sfârşitul numărătorii, părintele tribului
cu bucurie ne anunță: numai trei morți
şi trei răniți! Toate tigăile au fost cumpărate!
O parte dintre umbrele s-au deschis singure.

 

 

Stâlpişori

 

I
Asta voi face… Mâine va fi soare
şi mă voi ridica din tranşee,
mă voi târî până voi da piept
cu duşmanul. Cum ne vom vedea,
cum vom cădea unul în brațele celuilalt
şi ne va zgudui plânsul.
Plăcută moarte e împăcarea.

II
N-am intrat demult într-o moară de apă.
Nici în una de uscat!
Nici în una de vânt!
Numai în una de vorbe!
Când am trecut pragul aceleia
tăcerea a început a curge
ca o făină neputincioasă.

 

 

Ce ființe am întâlnit la Saalbach

 

Oameni, trei cai,
doi călăriți, doi necălăriți,
o vacă în uşa grajdului,
33 de câini mari şi mici,
de ceață, de câlți,
urâți, somnoroşi, ageri,
trei pisici sau poate
aceeaşi de trei ori,
două țestoase în infernul acvariului…
Păsări nu! Doar două cuiburi pustii!
unul în poala ta şi unul
între sânii bătrânei cameriste
Ingrid.
Zăpezi.

 

 

Nu vă încredeți în măgăruş

 

Se dedică bunilor cunoscători

Mai e puțin şi Transilvania
s-ar putea umple de ruguri,
mai e puțin şi-n Muntenia
se va da drumul la țepe,
mai e puțin şi bănățenilor
le va creşte un ou în frunte,
mai e puțin şi-n Basarabia
se va striga: fericiți suntem
că nu ne-am unit cu ăştia!
Mai e puțin şi pe Valea Timocului
se va juca numai sârba,
mai e puțin şi busola
va arăta nodul gordian,
mai e puțin şi Cloşca îşi va lua
puii de aur şi se vor reîntoarce în pământ!
Mai e puțin şi pe Matei Basarab
îl va mânca Vasile Lupu!
Mai e puțin şi Coloana se va împacheta
singură, în mari lăzi de lemn
şi se va expedia la o adresă necunoscută,
mai e puțin şi gândacii de Colorado
vor defila pe sub Arcul de Triumf,
mai e puțin şi magiunul de Topoloveni
va cere azil politic la Sofia,
mai e puțin şi diavolul
se va întoarce la locul faptei,
mai e puțin până ce Sfântul Gheorghe
va pierde procesul cu Balaurul,
mai e puțin până când Lupa Romana
va alăpta ursuleți panda
din cele opt țâțe ale sale,
mai e puțin şi prințul moştenitor
va înfia Bălțata românească,
mai e puțin şi va trece pe cer
paralaxa, Cluj-Koloşvar-Klausenburg.
Mai e puțin şi Dumnezeu
va fi sechestrat pe internet!
Mai e puțin şi totul va fi bine!
Dar mai e mult până atunci!

 

P.S. Acest text este un supliment alimentar!

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg