Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Opera de artă în epoca virtuală (II)

Opera de artă  în epoca virtuală (II)

În 1995, Artnet a lansat versiunea online a revistei Artnet (www.artnet.com), fiind prima publicație culturală online și a doua publicație online din lume (după Slate, cumpărată ulterior de Microsoft). Artnet Magazine a dus o muncă de pionierat în dezvoltarea serviciilor și a produselor puse la dispoziția utilizatorilor, case de licitație, galerii și colecționari. În 1989, Hans Neuendorf (fondatorul Artnet) a creat o bază de date cu prețurile obținute la licitații, iar inițiativa lui s-a dovedit salvatoare pentru piața de artă dominată de lacune informaționale; în 1995, a făcut publică baza de date (prin internet), iar acest moment a marcat ieșirea din obscurantism a pieței de artă. Artnet a fost prima platformă digitală care le-a oferit galeriilor posibilitatea de a se manifesta online și de avea o reprezentare globală. Mai mult, colecționarii au acces la informații referitoate la cotele de piață ale artiștilor vânduți prin licitație sau prin galeriile de artă. Totul a fost posibil datorită vizionarului Hans Neuendorf care a reușit – prin perseverență și printr-un spirit don quijotesc – să dea un impuls pieței de artă și să îi faciliteze intrarea în era digitală. Același Hans Neuendorf care în 1965 organiza prima expoziție Pop Art, la Hamburg.1
În deceniile care au urmat, lumea artei a evoluat pe principiul „bulgărului de zăpadă”, iar piața de artă a devenit cu adevărat globală. Ceea ce părea imposibil și chiar controversat, în urmă cu 30 de ani, a devenit palpabil și transparent, marcând o nouă „Renaștere”. Iar acesta e doar începutul industriei de artă! Vor mai trece alți 30 de ani pentru a fi aleși câștigătorii și învinșii din această mega-industrie. Dacă în a doua jumătate a sec. al XX-lea lumea artei era limitată la un grup restrâns de dealeri, „connoisseuri” pasionați și colecționari avizi, industria artei a evoluat într-o rețea globală de corporații profitabile, de miliarde de dolari, conduse de investitori cărora le pasă mai mult de bani decât de arta în sine. Această piață care încurajează și premiază creativitatea și inovația este un amalgam ciudat care are ceva din industria de lux, din sectorul financiar și unde este întreținută o atmosferă asemănătoare cu cea a unui cazinou de înaltă clasă.
Avantajul internetului este că putem avea instantaneu acces la informația legată de un eveniment care se întâmplă la celălalt capăt al lumii. Produsele culturale sunt acum acccesibile oricărei persoane care deține un device și este conectată la internet. Pe monitorul unui calculator, laptop, tabletă sau telefon pot fi vizualizate colecții ale unor muzee sau lucrări, în cele mai mici detalii. Site-ul Muzeului Luvru oferă posibilitatea unor vizite virtuale a diferitelor săli din muzeu. Importanţa pe care o reprezintă Internetul ca mijloc de comunicare al informaţiilor legate de muzeu a dus la iniţierea de către Consiliul Internaţional al Muzeelor care funcţionează pe lângă U.N.E.S.C.O., în colaborare cu Getty Museum Trust la realizarea unui proiect care vizează punerea în funcţiune a unui site oferind informaţii despre toate muzeele membre ale ICOM. şi acţiunile culturale care au loc aici, dar şi informaţii care îi privesc pe specialiştii din muzee.
Site-ul sau paginile de socializare (Facebook, Instagram) ale muzeului/ galeriei/ casei de licitație constituie un instrument util nu numai pentru public, dar şi pentru oamenii de presă care pot găsi aici informaţii legate de un eveniment. În plus, acestea facilitează contactul prin Internet între instituţiile de presă şi administraţia sau diferitele departamente ale muzeului, pentru obţinerea de informaţii suplimentare legate de un eveniment sau de o activitate care se desfăşoară în muzeu. În acest caz se ridică problema lărgirii publicului unei instituții culturale din punct de vedere al comunităţilor socio-culturale care o frecventează, și cunoaşterea acesteia în rândul specialiştilor (din ţară sau din străinătate) care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, ceea ce sporeşte notorietetea instituției şi posibilitatea de a-şi pune în valoare colecţiile pe care le deţine, deschizând noi posibillităţi de colaborare şi de schimb în domeniul artistic.
Cât priveşte publicul larg, accesarea site-ului sau a paginii de socializare a unei instituții culturale poate să reducă sau să elimine ideea de diferenţă culturală pe care o bună parte din publicul potenţial şi-o ridică în fața instituțiilor culturale. Posibilitatea „vizitării” unui muzeu/galerie de artă/casă de licitație pe internet poate deschide apetitul pentru vizitarea efectivă a acestuia/acesteia. Acest fapt va determina publicul să viziteze instutiția culturală cea mai apropiată spaţial, dar, în acelaşi timp, să devină interesat de vizitarea altor instutiții de acest gen în timpul călătoriilor sale. Astfel, departe de a-şi îndepărta publicul prin realizarea unui site, instutiția se află în faţa posibilităţii de a şi-l lărgi. În plus, trebuie luat în calcul şi segmentul de public format din turişti (din ţară sau din străinătate) care apelează fie la ghiduri, fie la Internet pentru a cunoaşte locurile de atracţie turistică pe care le prezintă comunitatea pe care urmează să o viziteze, printre care se numără şi instituţiile culturale.
Pentru aceştia, o importanţă considerabilă o poate avea atât colecţia permanentă (mai ales în cazul în care este vorba de o colecţie permanantă constituită din exponate valoroase (de ex.: secţiunea de pictură nordică a Muzeului de Artă Plastică din Nantes, Franţa sau secţiunea de icoane a Muzeului Naţional de Artă Plastică din Cluj-Napoca), dar şi expoziţiile temporare care au loc într-un muzeu în timpul sejurului lor. Un asemenea instrument facilitează o viitoare vizită în muzeu, posibilul vizitator fiind deja familiarizat cu acesta înainte de a efectua vizita, obţinând în plus informaţii asupra activităţii culturale şi a serviciilor pe care muzeul le pune la dispoziţia publicului.
În 2014, Metropolitan Museum din New York (MET) a pus la dispoziția publicului aplicația „The New Met App” care informează publicul asupra evenimentelor și expozițiilor care au loc în muzeu. Aplicația oferă recomandări cu privire la programmul muzeului, opere care trebuie văzute, activități culturale pentru diferite catagorii de public, orar, locații etc. Aplicația Met este simplu și ușor de accesat și utilizat, fiind disponibilă pe iPhone, iPod Touch și iPad, și putând fi descărcată gratuit de pe App Store-ul muzeului.2 Aplicația a fost realizată de către Departamentul Digital-Media al MET (cu sprijinul Bloomberg Philanthropies) și este un mod simplu de comunicare a activităților și evenimentelor muzeului către un public local și mondial. Una dintre caracteristicile speciale ale aplicației oferă posibilitatea descoperirii colecțiilor din patrimoniul muzeului într-un mod interactiv, prin liste tematice ale lucrărilor: „Grand Spaces and Hidden Nooks” (Spații deschise și unghere ascunse), „Animals: See One, Be One” (Animale: le vezi și intri în pielea lor), „Hidden in Plain Sight” (Ascuns la vedere), „Medieval Love” (Dragoste medievală). Astfel, oriunde s-ar afla, publicul interesat este la curent cu viața de zi cu zi a muzeului. Caracterul novator al acestei aplicațiii a făcut ca New Met App să fie distinsă în 2015 cu premiul Webby Award.
De regulă, galeriile de artă postează pe site-ul lor un portofoliu al artiștilor cu care colaborează, cum este cazul Galeriei Pace. Fundată în 1960 la New York, galeria i-a reprezentat pe cei mai faimoși artiști din sec. al XX-lea și al XXI-lea. Din portofoliul acestei galerii fac parte peste 100 din cei mai importanți artiști, printre care Pablo Picasso, David Hockney, Alexander Calder, Willem de Kooning, Christo, Jean Dubuffet, Nathalie du Pasquier, Adrian Ghenie, Nina Katchadourian, Yoshitomo Nara. Galeria Epreuve d’Artiste de la Anvers este specializată exclusiv pe gravură, având un portofoliu impresionant de artiști din acest domeniu.
Apariția unei platforme precum www.saatchi.com le-a oferit artiștilor posibilitatea de a se promova singuri, prin postarea lucrărilor pe site. Numărul mare de utilizatori care o accesează crește vizibilitatea artistului. Bineînțeles că această modalitate de promovare nu concurează cu galeriile de artă care participă la târguri și bienale, locuri frecventate de un public specializat.
După anul 2000, casele de licitație și-au mutat o mare parte din activitate online; lictiațiile electronice le oferă utilizatorilor posibilitatea de a vedea operele și de a le cumpăra de la distanță, fără ca aceștia să fie prezenți direct. Au apărut noi colecționari care au dezvoltat tipare diferite de cele ale colecționarilor care preferă licitațiile tradiționale, tocmai din cauza noului mediu folosit. Sigur că licitațiile electronice sau cele prin telefon nu oferă emoția și atmosfera pe care le produc licitațiile din sală, însă le oferă utilizatorilor posibilitatea de a cumpăra de la distanță. Acest sistem a fost extrem de folositor în 2020, când, datorită condițiilor de izolare și de distanțare fizică impuse de epidemia cu virusul SARS-COV-2, casele de licitație au renunțat temporar la licitațiile în sală.
Astăzi, „Gioconda” poate fi vizualizată printr-un click: imaginea este atât de clară încât i se poate vedea colțul stâng al gurii, ușor ridicat într-un surâs, mâinile blânde așezate în poală, iar peisajul din fundal poate fi studiat în detaliu. Și, cu toate acestea, rămâne tentația unei călătorii la Paris pentru a vedea pictura originală a lui Leonardo da Vinci, iar sentimentul privitorului este unul aproape religios în fața acestui chip misterios, șezând senin și zâmbitor în cutia sa de sticlă, indiferentă la mulțimea vizitatorilor care doresc să înregistreze momentul cu aparate de fotografiat, camere de luat vederi sau telefoane. Iar aura Giocondei nu mai este un miraj, ci o realitate.

 

 

Note
1 „Welcome to the Age of the Art Industry”, în Artnet Intelligence Report, Fall 2019, pp. 80-89, https://www.artnet.com/static/assets/intelligence-report-2019.pdf.
2 The New Met App, http://www.metmuseum.org/blogs/now-at-the-met/2014/the-new-met-app.

 

Leave a reply

© 2021 Tribuna
design: mvg