Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Colecția Arta regală (XII)

Colecția Arta regală (XII)

 

 

 

Urcând, fiecare își poartă crucea sa, propriul său corp cruciform, veșmântul material în care tendințele sunt totdeauna contrare dorinței spiritului și opuse ascensiunii. Astfel împovărat, fiecare trebuie să urmeze urcușul singur; totuși, așa cum arată tradiția secretă și așa cum sugerează brațele crucii, el întinde o mână către ajutoarele invizibile situate deasupra lui, iar cu cealaltă îi ajută pe frații săi mai slabi rămași în urmă. Căci, dacă treptele și marginile scării formează o singură unitate, tot așa viața fiecăruia și viețile celorlalți sunt, în fond, una singură și nimeni nu trăiește doar pentru sine. (Walter Leslie Wilmshurst)

 

 

Căutător fervent şi deosebit de implicat al experienței transcendentale, scriitor de mare influență în epocă, teozof clarvăzător, francmason într-o lojă mixtă, dar şi preot anglican, în tinerețea sa, autorul lucrări Fața nevăzută a Masoneriei este, fără îndoială, o figură impozantă a ocultismului occidental de la finele secolului al XIX-lea şi început de secol XX; îl califică pentru această titulatură febrila sa preocupare constantă şi aplicată pentru spiritualitate, în general, şi teosofie, în special. Biografia lui Charles Webster Leadbeater (1854-1934) este, relativ, bine cunoscută şi, ca atare, nu vom insista, în cele ce urmează, decât asupra unor episoade pe care le-am considerat a fi semnificative în ceea ce priveşte formarea şi consolidarea autorității sale în materie. Trebuie menționat, de asemenea, din capul locului, că Leadbeater a fost un admirabil autodidact şi că întreaga lui alură spirituală s-a constituit, în timp, ca o consecință a căutărilor sale ingenioase, precum şi a prelegerilor şi scrierilor cu conținut ezoterico-sapiențial rezultate, firesc, în urma întâlnirilor şi relațiilor cu oameni consacrați; în plus, asiduitatea ieşită din comun în acest domeniu, precum şi devotamentul remarcabil de care a dat dovadă în întreaga sa viață au determinat reuşitele sale şi aprecierile de care s-a bucurat. Leadbeater va fi animat, încă din adolescență, de o sete de cunoaştere absolut remarcabilă; între altele, el a studiat de unul singur bolta cerească şi mersul stelelor, precum şi numeroase lucrări cu conținut spiritual, dar şi limbile străine (franceză, latină, greacă şi sanscrita).
În anul 1883, când s-a alăturat Societății Teozofice (ST), Leadbeater a avut prima sa întâlnire specială, cea cu mediile spiritiste, întâlnire care l-a şi determinat, de altfel, să pună capăt afilierii sale la religia anglicană din care provenea şi în care se formaseră ca om şi ca intelectual. Anterior, l-a cunoscut pe Daniel Dunglas Home (1833-1886), reputat spiritist şi medium charismatic al timpului său, a citit lucrarea Lumea Ocultă a lui Alfred Percy Sinnett1 (care l-a marcat în mod deosebit) şi a avut inițiativa de a trimite o epistolă plină de pathos către Kuthumi2 prin care solicita să fie acceptat ca ucenic. În mod direct şi personal, Leadbeater i-a cunoscut, totodată, pe cei doi fondatorii legendari ai ST, Helena Petrovna Blavatsky (HPB)3 şi Colonelul Henry Steel Olcott4.
În anul 1885, Leadbeater a călătorit împreună cu Olcott şi HPB în India şi Birmania. Aflați la Ceylon (acum, Sri Lanka), cei doi au fondat Academia Budistă Engleză unde Leadbeater a fost împuternicit ca prim director al acestei instituții. Treptat, școala astfel înființată s-a extins, a devenit Ananda College şi s-a dovedit a fi rezistentă la proba timpului; ea încă funcționează şi în prezent ca universitate având în patrimoniul său chiar şi o clădire numită Leadbeater, după numele celui care, o vreme, a pus bazele aşezământului respectiv.
După ce, în anul 1886, HPB se întoarce în Europa și, apoi, finalizează lucrarea sa de căpătâi, Doctrina secretă (1888), ST se afla în culmea gloriei sale pentru că, iată, avea acum chiar şi o temelie doctrinală consemnată în mod explicit; cumva, ca o consecință firească a acestui statut, în anii ce vor urma, istoria va consemna un aflux considerabil de adepți, oameni respectabili, de altfel, care se vor înscrie în organizație, vor cotiza cu regularitate şi vor veni cu donații apreciabile pentru a susține un iluzoriu proces de elevare spirituală. În tot acest context şi pentru că, între timp, căpătaseră faima unui bun pedagog, dar şi pentru că Sinnett i-a cerut în mod insistent să se ocupe de pregătirea şcolară a fiului său, Leadbeater va reveni şi el la Londra (1889); pe drumul de întoarcere va fi însoțit de doi tineri indieni, George Arundale (1878–1945) şi Curuppumullage Jinarajadasa (1875–1953). Peste ani, atât Arundale, cât şi Jinarajadasa vor exercita, rând pe rând, președenția ST şi astfel vor confirma aşteptările mentorului lor. În relația cu aceştia, Leadbeater va reuși o performanță notabilă, cu toate că el însuși se lupta încă să iasă din sărăcie: îi va trimite pe cei doi tineri indieni să studieze la Cambridge.
În anul 1891, HPB a trecut în eternitate iar colonelul Olcott a asociat la conducerea ST pe Annie Besant (1847-1933), o scriitoare engleză prolifică, liber cugetătoare preocupată intens de problematica feministă a timpului său. Trei ani mai târziu, Leadbeater a cunoscut-o pe doamna Besant iar în anul următor, era invitat de către aceasta să locuiască în sediul londonez al ST. Astfel începe o intensă colaborare între cei doi cu rezultate benefice atât în plan scriitoricesc cât şi în ceeea ce priveşte conducerea propriu-zisă a organizației. Timp de peste un deceniu, între 1895 şi 1907, Leadbeater intensifică cercetarea sa în plan spiritual insistând pe găsirea şi însuşirea unei metode eficace care să-i asigure cunoaşterea Sinelui (iluminarea, samadhi…) şi, apoi, desăvârşirea ascensiunii sale. În paralel, va fi preocupat de alcătuirea şi publicarea carților sale care, în mod firesc, s-au născut din aceste aspirații şi căutări febrile.5
În anul 1906, Leadbeater a fost învinuit că, în calitate de pedagog, le-ar fi sugerat băieților aflați în grija lui, masturbarea, ca pe un remediu pentru îndepărtarea gândurile sexuale obsesive. Conduita sa de tuture al adolescenților cu care lucra a fost considerată neconformă cu rigorile epocii şi drept urmare a fost nevoit să demisioneze din ST. Ajunsă președinte al organizației (1907) Annie Besant i-a luat apărarea lui Leadbeater spunând că așa-zisul proces care i s-a intentat a fost o parodie justițiară din moment ce acuzațiile n-au putut fi dovedite iar unul dintre judecători s-a antepronunțat în mod lamentabil. La finele anului 1908, secțiunile internaționale ale ST au votat pentru reintegrarea lui Leadbeater în organizație şi astfel se produce reabilitarea sa efectivă. Aşa se face că, în urma acestei proceduri interne consacrate, Leadbeater a beneficiat de reparații morale şi a acceptat să revină la Adyar pe 10 februarie 1909, aceasta marcând reactivarea sa definitivă în cadrul ST.6
În anul 1909, C. W. Leadbeater care, între altele, producea o deosebită impresie în mediile teozofice etalând calitățile sale de clarvăzător, l-a întâlnit pe Jiddu Krishnamurti (1895-1986) când acesta nu împliniseră încă vârsta de 15 ani; fascinat de aura specială pe care copilul o emana, el a prezis cu deplină convingere că aceasta va deveni un important călăuzitor al umanității. Fără să stea mult pe gânduri, Leadbeater îl va admite ca ucenic pe acest adolescent şi va învesti în el educație aleasă şi o instrucție şcolară pe măsura capacităților sale; Krishnamurti va fi un ucenic ascultător şi va urma cu dedicație traseul indicat de maestrul său.7 Date fiind toate acestea, teozofi importanți au ajuns să creadă cu tărie că acest tânăr indian este Mesia în persoană, cel pe care ei îl aşteptau cu înfrigurare; ajuns la maturitate însă, Krishnamurti a descurajat ferm acest gen de predicție și, la un moment dat, a cerut chiar dizolvarea organizației care susținea acest mesaj care, evident, era în dezacord flagrant cu credința sa intimă.8
Leadbeater a rămas în India până în anul 1915, monitorizând atent procesul educativ pe care-l parcurgea Krishnamurti, după care el s-a mutat la Sydney, în Australia, unde a rămas, cu mici întreruperi, până în anul 1929. În acea perioada, interesul publicului australian pentru teosofism era în continuă creştere iar prezența lui Leadbeater acolo a reprezentat catalizatorul acestei mişcări. Ajuns în Australia, Leadbeater îl va cunoaşte aici pe James Ingall Wedgwood (1883-1951) – teozof, francmason și episcop al Bisericii Catolice Liberale – care, un an mai târziu l-a ajutat să fie inițiat în masonerie și, după un răstimp, l-a consacrat ca episcop al bisericii pe care o conducea.9 Leadbeater a fost numit, de asemenea, responsabil din partea ST cu edificarea Amfiteatrului Star de la Balmoral Beach; construcția a durat timp de aproape un deceniu şi a fost finalizată în anul 1924.
Începând din anul 1922 şi până în 1929, Leadbeater a locuit la o reşedință închiriată de ST în cartierul portuar prosper Mosman din Sydney; cu timpul, imobilul respectiv a devenit un centru reprezentativ a teozofismului grație, în principal, prezenței lui Leadbeater care a reuşit să impună un statut respectabil acestei mişcări în cadrul comunității locale. Printre cei ce frecventau activitățile organizate aici se disting: Clara Codd, Dora van Gelder10 şi Mary Lutyens (autoarea biografiei lui Krishnamurti). Dată fiind intensa activitate teozofică desfăşurată sub îndrumarea lui Leadbeater, centrul din Sydney devine reprezentativ în plan mondial alături de centrul din Adyar și cel situat în Țările de Jos. În plan administrativ şi patrimonial, ST va finaliza (1925) achiziționarea clădirii din suburbia Mosman iar peste un sfert de veac va înființa aici The Manor Foundation Ltd. care încă deține și administrează acest imobil.
Leadbeater revine în Adyar (1930) cu gândul de a se stabili, la senectute, în acest loc mult drag inimii sale. Patru ani mai târziu, octogenar fiind, el a avut inițiativa de a revizita oraşul Sydney dar, în drum spre Australia starea sa de sănătate s-a deteriorat brusc; aşa se face că pe data de 1 martie 1934, cel care deveniseră, între timp, o legendă vie a teozofismului mondial trece la cele veşnice în timp se ce aflat la Perth, în Australia. Trupul său a fost incinerat iar cenușa astfel rezultată a fost distribuită diferitelor centre teosofice din lume spre veşnică pomenire şi vie recunoştință.
Despre cartea lui Leadbeater, intitulată în original The Hidden Life in Freemasonry, pentru care consemnăm acest studiu introductiv se poate spune că este un veritabil ghid pentru cel ce aspiră la statutul de francmason deşi ea este rodul experienței pe care autorul a trăit-o în cadrul unei masonerii mixte. Chiar şi aşa însă, elementele fundamentale care conturează procesul intern specific ce se derulează în interiorul unui atelier masonic pot fi asimilate unei normalități dacă e să ne raportăm la mesajul inițiatic profund şi autentic. Autorul face dovada că a înțeles cu întreaga sa ființă noima şi utilitatea masoneriei şi că, tocmai de aceea, poziționează demersul inițiatic într-un context mai larg, acela al spiritualității universale care, prin natura sa inerentă nu poate fi îngrădită de intervenții omeneşti mai mult sau mai puțin subiective, artificiale şi, de altfel, nejustificate în cea mai mare parte a lor. Leadbeater se dovedeşte a fi nu doar un adept cultivat al teozofismului ci, în egală măsură, un fin cunoscător al hinduismului, iudaismului şi hermetismului. Cunoştințele pe care le etalează în carte, atitudinea sa corectă şi echilibrată şi, deopotrivă, arta de a expune elementele doctrinale privind inițierea îl recomandă de la sine pe autor ca fiind un autentic maestru spiritual. Referitor la această cartea a sa Leadbeater precizează: Prezentul volum își propune, păstrând totuși acele secrete care trebuie să rămână astfel, să înlesnească întrezărirea sensului intim și a scopului Francmasoneriei, în speranța că aceasta va trezi în fraților un respect mai profund pentru comoara ai cărei păzitori sunt, dar și o înțelegere mai clară a misterelor Artei. (Leadbeater, p. 25)
Lucrarea este bine concepută şi judicios repartizată pe cele zece capitole, fiecare dintre acestea fiind destinat pentru a trata în detaliu o problematică inițiatică distinctă. Cu metodă şi cu o anumită gradualitate, Leadbeater trece în revistă, în cadrul expunerii sale, aspectele esențiale ale simbolisticii, descrierea şi decorarea Lojei pe timpul ținutei, ceremoniile de inițiere în cele trei grade fundamentale şi îşi expune cu eleganță considerentele sale. Prezenta cartea a fost publicată în anul 1926 când autorul era septuagenar şi a fost prefațată de Annie Besant care, şi ea, vorbeşte în cunoştință de cauză despre problematica masonică; în anii care au urmat, lucrarea s-a bucurat de apreciere în mediile interesate, a cunoscut numeroase reeditări şi a fost tradusă în diverse limbi de mare circulație (franceză, germană, spaniola etc.).
În continuare, pentru o mai bună ilustrare a mesajului complex pe care autorul îl construieşte cu migală în cartea sa, vom prezenta succint câteva idei ce se desprind în urma studierii acestei lucrării. Astfel, în preambul cărții sale, Leadbeater insistă asupra originii egiptene a framcmasoneriei şi, în acest sens, menționează câțiva autori din epocă11 dar şi celebra lucrare antică Cartea morților12 Autorul insistă în mod deosebit, de asemenea, asupra modului în care ritualurile, legendele şi simbolurile framcmasoneriei au fost conservate în timp şi transmise, apoi, cu fidelitate, din generație în generație, întru actualizarea procesului inițiatic în toată splendoarea sa. Leadbeater insistă, totodată, asupra interpretărilor consacrate ce se impun a fi conferite ritualurilor din vechime pentru ca acestea să producă efectele scontate; el menționează, la un moment dat, patru mari categorii de semnificații subliniind, în acest sens, necesitatea de a se revela: (i) modului în care Marele Arhitect a proiectat şi construit universul; (ii) imperativul de a se acționa în conformitate cu Legea (ordinea universală şi planul celest); (iii) mesajul inițiatic privind necesitatea pregătirii de moarte încă din timpul vieții; (iv) scopul suprem al procesului inițiatic – obținerea, în mod conştient, a nemuririi / mântuirii autentice.
În capitolul II al cărții sale, Leadbeater expune o amănunțită descriere a locului sacru în care atelierul masonic îşi desfăşoară activitatea sa specifică, respectiv derularea ritualurilor tradiționale. Astfel, cititorul vine în contact cu aspectele ce definesc forma şi orientarea patratului lung al templului masonic în funcție de punctele cardinale şi ia cunoştință de comentariile şi explicațiile calificate pe care autorul le introduce pentru o mai bună înțelegere a mesajului inițiatic. Preocuparea lui Leadbeater de a descrie Bolta cerească simbolică menită să acopere planul orizontal al lojei, dispunerea şi decorarea a ceea ce, îndeobşte, este cunoscut ca fiind platforma de la Orient şi, apoi, prezentarea Altarului jurămintelor, toate acestea la un loc reprezintând o contribuție admirabilă în a defini mesajul mut pe care templul masonic îl transmite aspirantului întru cunoaştere şi inițiere. În mod similar, prezentarea celor două Coloane şi a celor trei Colonete, cu întreaga lor bogăție de sensuri şi interpretări, vine să completeze în mod rotund universul de semnificații cu care ia contact cel desemnat să parcurgă Calea regală.
În următorul capitol sunt prezentate ornamentele aflate în atelier pe timpul ținutei: Pasajul mozaicat, Ciucurele dantelat şi Steaua înflăcărată. Sunt descrise, de asemenea Bijuteriile mobile (accesoriile care împodobesc pe oficiați în timpul derulării ritualului), precum şi Bijuteriile fixe (Piatra brută şi Piatra şlefuită, Scara cu şapte trepte etc.) Cu referire la Steaua înflăcărată, Leadbeater precizează că aceasta reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri masonice; semnificațiile care i se atribuie acestui simbol sunt multiple şi se impun a fi descifrate cu deosebită atenție de către aspirant ajutat de maestru său. Adevărul spiritual exprimat de Steaua înflăcărată şi de reflexul său în Focul sacru este că reflectarea lui Dumnezeu există întotdeauna în noi. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu – expresie familiară pentru noi toți; există, într-adevăr, o reflectare a lui Dumnezeu în om şi chiar mai mult decât atât. […] căci Dumnezeu este Lumina care poartă chipul şi, în măsura în care omul poate să vadă în Sine această Lumină şi s-o reflecte în exterior ca o oglindă, el devine una cu Divinul. (Leadbeater, p. 90)
Urmează, în continuare, un întreg capitol dedicat Deschiderii lucrărilor masonice, operațiune prin care, de fapt, se trece în mod ritualic de la profan la sacru. În prezentarea acestei problematici, Leadbeater acordă o atenție deosebită Acoperirii lojei, prezentării Oficianților care au roluri ritualice, precum şi a Îndatoririlor specifice pe care aceştia le au de îndeplinit în cadrul psihodramei inițiatice. Se bucură, de asemenea, de o grijă deosebită din partea autorului episodul Deschiderii propriu-zise a lucrărilor ca secțiune anume destinată asigurării unui cadru adecvat derulării procesului inițiatic. Deschiderea lucrărilor unui atelier masonic este o sublimă ceremonie ce prezintă un interes major pentru ceea ce urmează şi, de aceea, momentul respectiv se impune a fi pus în operă cu convingere şi dăruire pentru ca astfel să fie corect înțeles sub aspectul importanței sale şi a consecințelor pe care le generează.
În capitolul VI este prezentată inițierea profanului la gradul de ucenic şi, în acest context, Leadbeater insistă în a descrie Candidatul ideal, pregătirea acestuia pentru inițiere13 şi, în cele din urmă, Fazele ceremoniei cu conținutul lor bine dozat pentru ca aspirantul să primească mesajul cu întreaga sa ființă. O atenție specială este acordată Cabinetului de reflecție, locul în care profanul trece de proba Pământului şi, apoi, celor trei Călătorii simbolice parcurse de către novice în templu fiind asistat de către oficianți. Urcuşul aspirantului de la grosier la subtil începe cu prima călătorie, cea în care este în prim plan, tumultul vieții cu pericolele nebănuite ce însoțesc viața omului. În cea de-a doua călătorie, zgomotele sunt mult mai potolite semn că aspirantul a urcat pe o treaptă superioară în evoluția sa. În fine, pe timpul ultimei călătorii, tăcerea este deplină şi aceasta înseamnă că, în drumul său spre Lumină, candidatul la inițiere a intrat în sfera celestă unde pacea şi armonia sunt pe deplin şi definitiv instalate.
Capitolul VII prezintă trecerea ritualică a ucenicului la gradul imediat următor. Pregătirea candidatului pentru un astfel de parcurs are o încărcătură deosebită şi presupune inclusiv o lucrare lăuntrică menită să asigure o elevare spirituală şi un grad mai mare de precizie în ceea ce priveşte adoptarea deciziilor personale. Etapele ceremoniei şi Instrumentele de lucru14 specifice gradului de calfă îi sunt prezentate candidatului, pas cu pas, pe timpul celor cinci Călătorii inițiatice. In încheiere, ucenicului care urmază să fie consacrat companion i se cere asumarea unui jurământ solemn după care este învestit şi i se transmit semnele de recunoaştere. În fapt, Călătoriile calfei sunt circumambulațiuni la finele cărora aspirantul primeşte instrucțiuni (adevăruri revelate despre cele cinci simțuri, cele cinci stilurile arhitectonice, cele şapte arte liberale, cei cinci mari inițiați şi, în fine, despre datoria supremă de slujire a umanității).
Următorul capitol este destinat să prezinte inițierea unui companion ales spre a fi trecut în gradul de maestru mason, precum şi recepționarea acestuia în Camera de mijloc a Respectabilei Loji ca membru cu drepturi depline. Pregătirea pentru învestire presupune cunoaşterea legendei lui Hiram Abif,15 dar şi o identificare certă a celor trei Calfe rele (Ignoranța, Minciuna şi Vanitatea). Şi pentru că Leadbeater avea cunoştințe avansate în ceea ce priveşte doctrina indiană referitoare la energiile subtile, el face trimitere şi produce numeroase comentarii despre Ida (Feminin), Pingala (Masculin), Sushumna, Kundalini şi Bastonul lui Brahma (coloana vertebrală); prin aceasta sugerează un studiu comparativ între cele două învățături inițiatice, cea provenită din hinduism şi cea occidentală, provenită pe filieră iudeo-elenă-egipteană.

 

 

Bibliografie
Buck, Jirah, Dewey – Simbolismul francmasoneriei, Ed. Herald, 2019;
Guénon, René – Le theosophisme, histoire d’une pseudo-religion, Éditions Traditionnelles, Paris, 1922;
– L’erreur spirit, Éditions Traditionnelles, Paris, 1923;
Leadbeater, Charles Webster – Fața nevăzută a Masoneriei, Ed. Herald, 2022;
Plutarh – Despre Isis şi Osiris, Ed. Herald, 2017;
Zecheru, Vasile – Calea regală şi cele 33 de trepte ale desăvârşirii, Ed. Herald, 2021;
Wilmshurst, Walter Leslie – Masoneria şi înțelesul ei tainic, Ed. Herald, 2018;
*** Cartea egipteană a morților, Ed. Herald, 2018.

 

 

Note
1 Alfred Percy Sinnett (1840-1921) scriitor, publicist şi teozof; în anul 1879 pleacă în India, la Allahabad, unde editează cotidianul The Pioneer; face cunoştință aici cu HPB și Olcott (1880) şi, la revenirea sa în Anglia (1889), este ales Venerabil al Lojei londoneze a ST.
2 Kuthumi (Koot Hoomi) – un misterios guru indian, la modă în acele timpuri îndeosebi pentru faptul că, potrivit legendei, ar fi inspirat fondarea ST (1875); în cartea sa Scrisorile lui Mahatma, A. P. Sinnett a publicat corespondența pe care ar fi întreținut-o cu acest rishi legendar despre care încă nu se ştie dacă a existat în realitate sau dacă, nu cumva, este o simplă ficțiune furnizată cercurilor teozofiste de către HPB.
3 HPB – Madame Blavatsky (1831-1891) – personaj emblematic şi reprezentativ al teosofismului mondial; vezi prefața cărții lui J. D. Buck, Simbolismul francmasoneriei, Ed. Herald, 2019, pp. 13-16.
4 Colonelul Henry Steel Olcott (1832-1907) – co-fondator, împreună cu HPH, al ST şi prim preşedinte executiv al acestei organizații, om de afaceri, teozof şi francmason pasionat de ezoterism.
5 Invisible Helpers – 1896, Reincarnation – 1898, Our Relation to Our Children – 1898, Clairvoyance – 1899, Thought Forms – 1901 (în co-autorat cu Annie Besant), An Outline of Theosophy – 1902), Man Visible and Invisible – 1902; Some Glimpses of Occultism, Ancient and Modern – 1903, The Christian Creed – 1904, Occult Chemistry – 1908 (în co-autorat cu Annie Besant).
6 Într-o luare de poziție de la acea vreme, Annie Besant va vorbi despre Leadbeater ca despre un martir profund nedreptățit şi lezat în drepturile sale.
7 Krishnamurti a fost antrenat în plan spiritual (meditație, concentrare, intuiție) şi intelectual (acumulare de cunoştințe în domenii diferite şi cultivarea capacității de a gândi logic), fără însă a se neglija latura fizică, sportivă. Jiddu a dovedit aptitudini extraordinare pe timpul acestui proces formativ; în plus, el a reușit să învețe să vorbească fluent engleza și italiana și a demonstrat, între altele, o deosebită afinitate pentru ştiințele inginereşti.
8 Treptat, după vârsta de douăzeci şi cinci de ani Krishnamurti s-a detaşat de ST şi s-a afirmat ca scriitor, eseist şi orator influent pe subiecte de natură filozofică şi spirituală.
9 Ca episcop al Bisericii Catolice Liberale, Leadbeater a publicat o cartea liturgică care încă mai este utilizată şi în prezent; lucrarea este un îndreptar pentru activitatea eclezială şi are ca model clasica liturghie romano-catolică din care Leadbeater a eliminat tot ceea ce considera ca fiind în contradicție cu tradiția autentic creştină.
10 Clara Codd şi Dora van Gelder (clarvăzătoare) vor conduce succesiv ST din America în calitate de preşedinte.
11 Autorul lasă un dicton emblematic privind trasmiterea spiritului masonic: Francmasoneria este singura societate în care candidații trebuie să fie primiți legați la ochi; până când nu ajung să urce în rang, puține sunt lucrurile pe care ei le pot cunoaște în această privință. De obicei, majoritatea masonilor nu primesc decât noțiunile cele mai generale cu privire la semnificația ceremoniilor și numai rareori depășesc o interpretare morală elementară a principalelor simboluri. (Leadbeater, p. 25)
12 James Churchward, (Signs and Symbols of Primordial Man şi The Arcana of Freemasonry), John Yarker (The Arcana Schools), John S.M. Ward (Freemasonry and the Ancient Gods).
13 Vezi Cartea egipteană a morților, Ed. Herald, 2018.
14 Aspirantul trebuie să îndeplinească anumite cerințe şi să-şi înțeleagă bine obligațiile pe care şi le asumă la intrarea sa în Ordinul masonic.
15 Scara cotită, Bastonul / toiagul / tyrssus etc.
16 Mitul lui Hiram se înscrie în categoria monomitului care transmite fiorul morții urmate cu necesitate de o înviere şi astfel mesajul său esențial vorbeşte despre nemurirea sufletului; vezi Osiris, Orfeu, Iisus etc.

 

Leave a reply

© 2022 Tribuna
design: mvg