Consider că arta mea își va găsi
liniștea atunci când emoția
privitorului o va depăși pe cea avută
de mine în fața șevaletului.
(Ion Anghel)

 

Expoziția Cronica domestică a lui Ion Anghel, găzduită în martie de Muzeul de Artă din Cluj, aduce în atenția publicului un artist a cărui plastică viguroasă surprinde prin problemele pe care le ridică: sensul/ locul omului în cotidianul contemporan, găsirea echilibrului fizic și spiritual, rostul creatorului și relația operei cu privitorul. Început în 1997, periplul ideatic al artistului cunoaște până în prezent opt sezoane, expoziția de față sintetizând ultimele două – sezonul 7 (2013-2015) și sezonul 8 (2015-2017) – prezentate pe site-ul artistului (ionanghel.ro).
Orice expoziție este o destăinuire, iar modul în care artistul alege să o facă denotă caracterul lui. Astfel, universul domestic re-creat de Ion Anghel prin pictură și obiect este simplificat, organizat în jurul câtorva simboluri care guvernează existența umană: ușa/ fereastra, cartea/ cuvântul, vatra/ focul, roata/ cercul.

„Când vii, pășește slobod, râzi și cântă,/ Necazul tău îl uită-ntreg pe prag./ Căci neamul trebuie să-ți fie drag,/ Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.” (Tudor Arghezi – Inscripție pe o ușă).

Ușa/ fereastra devin o matrice spirituală, simbolul cordialității, legătura noastră cu lumea din jur, canalul de comunicare între înăuntru și afară, între sine și ceilalți: deschisă – ușa te invită să-i treci pragul, să cauți și să găsești sensuri în universul pe care îl protejează; închisă – aceasta invită la izolare, introspecție, intimitate, liniște și odihnă. Pictate, ușa/ fereastra capătă personalitate, sunt purtătoare de simboluri și se individualizează în universul domestic.
Cartea/ cuvântul semnifică evoluție spirituală, cunoaștere, deschidere ideatică. La Ion Anghel, acestea capătă un loc central, sugerând un spațiu iluminat și stând la baza Facerii lumii. Simboluri ale înălțării spirituale, tentele aurii înnobilează litera, scoțând în evidență mesajul și transmițând ideea de prestigiu, putere, bogăție și victorie.
Vatra/ focul reprezintă centrul universului domestic, în jurul căruia se strâng membrii familiei. Focul luminează și încălzește, dar poate și distruge și purifica.
Roata/ cercul sunt compacte, solide, stabile. Învârtind un cerc în jurul centrului său, mișcarea nu este percepută, deși punctele de pe întreaga suprafață se mișcă în realitate, sugerând că există o ordine și o coerență în însăși natura lucrurilor. Roata/ cercul ne trimit cu gândul la cumpăna fântânii, viață, speranță.
„Ceea ce poate fi spus, poate fi spus în cuvinte puține”, notează Ion Anghel pe una din lucrările sale. Artist proteic, el se declară regizorul propriului său univers; în 2002, creează grupul Salmastru, împreună cu Adrian Șerbănescu, sătui de „proiecțiile arhicunoscute ale unor curente artistice în care se învăluie arta lumii în prezent, unde artistul este de multe ori un simplu executant, iar curatorul a devenit adevăratul cretor, unde arta se face pe genunchi sau cu pixul” (A. Șerbănescu). Simplitatea vizuală implică parcimonie și ordine. Aceste elemente definesc plastica lui Ion Anghel: formele sunt esențializate, cromatica este epurată de zonele care ar putea să distragă privitorul de la contemplarea universului său interior. Compoziția este viguroasă, exprimă tensiunea existențială și clamează încrederea în viață.
„Ion Anghel își caută cu talent și inteligență echilibrul, Sinele. El trăiește într-o lume a lui. Când te îndrepți, fie chiar și în vis, către lumea iconică a pictorului, lumea de simboluri se dilată și aerul se rarefiază, astfel încât te cheamă să pătrunzi în acea altă lume care e pregătită să te primească. Tăișul lucidității le vorbește privitorilor capabili să suporte și să înțeleagă Adevărul vieții ca pe un Altceva asumat” (Mircea Oliv).
Dincolo de dramatismul pe care actul creator îl presupune, detectăm la Ion Anghel un soi de detașare existențială, de acceptare a adevărului suprem, poate chiar o ușoară ironie; el nu se sperie, nu se revoltă în fața acestor realități, ci le trece obiectiv prin sistemul propriu de valori, și le transmite privitorului cu umor, duioșie și noblețe.

„Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,/ Ca un inel sticlind în dreapta ta,/ Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista./ Purcede drept și biruie-n furtună” (Tudor Arghezi – Inscripție pe o ușă).

*

Născut în 1973, Ion Anghel a absolvit Secția de pictură a Universității de Artă din București (1997, prof. Florin Ciubotaru), obține titlul de doctor (2007) și este, în prezent, lector la departamentul de pictură al aceleiași universități. A organizat expoziții personale la București, Constanța, Sibiu, Buzău, Tulcea, Alexandria și a participat cu lucrări în cadrul unor evenimente artistice din România și din străinătate (Franța, Italia, Republica Moldova, Polonia). Critici și exegeți reputați au comentat opera lui Ion Anghel: Răzvan Teodorescu, Doina Păuleanu, Horia Avram, Ion Bogdan Lefter, Adrian Guță. Artistul a fost distins cu premii la numeroase manifestații plastice.