I

cum vine seara în sat
pe la margine de drum
poate te ia prin surprindere
vine de fiecare dată
sigur
tiptil
nu întârzie
vine de fiecare dată
cu aburii de la alcool
ca îngerul ținând o lumânare

dumnezeul satului
te ia
ca să te lase acolo de unde
te-a uitat ultima dată

când deschide ușa casei
înăuntru
în mediul ei
seara se transformă
într-o binecuvântare
cuvintele se rostogolesc pe masă
pe oalele de pe foc pe covor
sar mai departe pe spate în cap
cineva încearcă
să le oprească cu un topor
pe geam dar nu pot
pe gaura cheii
prin gurile sparte

cât mai poți
de ce
așteaptă până la noapte
când taci
ce taci
de mângâiere
dumnezeul satului
poate le potolește
dar el
vezi
a rămas afară
la vedere

 

 

II

am văzut plecarea
care nu voia să plece

să pleci învârtindu-te
tot învârtindu-te
un dus derviș
să aduci binele înapoi
că cineva a plecat cu el
acu‘ un secol și nu s-a mai întors

dumnezeul plecării te-așteaptă
la marginea satului
te ia de cap de picioare
și nu te mai întoarce
el pleacă
și el derviș
făcându-se mare
gigant
tu făcându-te mic
emigrant
pleacă
cu un ochi la spate pitit

cum vei putea să-ți corectezi
strabismul sufletesc
rămâi cu un ochi la sat
pe masă uitat
în sobă sau pe lada cu lemne
cu altul aici
emigrat

 

 

III

toate lemnele arse
atunci
s-au transformat
în litere
acum
numai
dumnezeul plecării
e capabil de asemnea
mi-nuni

 

 

IV

să vedem
poate mergem într-o seară
la crâșma din sat
îngerii stăteau îngrămădiți
într-un colț
unul în altul
cum fac oamenii
când se ia lumina seara

cu gurile legate
stau așa până crapă de ziuă
așteptând oamenii
să îi dezlege de cuvinte

 

 

V

se furișează un șarpe
în gura unui om
după mirosul de lapte
să-i fure cuvintele
ziua în amiaza mare
în brazdă
la cosit
seara se așteaptă
la toacă unul pe
altul unul îi dă
pielea altul
îi ia
pielea

cuvintele nu mai contează

 

 

VI

s-a văzut cine stă la sat:

a lu’ șoric
a lu’ slănină
a lu’ bogiu
a lu’ jderu
a lu’ șchiopu
a lu’ mânzu
a lu’ calu’
a lu’ bob în cur

cu asta satul a devenit
planeta a treia
de la stânga

 

 

VII

când nu ești tu
ești altcineva
care nu poate fi tu
e fața unui cineva
care rămâne un cineva
care nu va fi tu
când ești tu

 

 

VIII

clopotele nu s-au mai oprit în sat
dumnezeul nepăsării tocmai ce
s-a revărsat

unul moare
altul s-a dilit la cap
unde unul a fost dat plecat
altul arde cu acoperișul dărâmat

popa bate drumu-n lung și-n lat
cântă peste tot Hristos a înviat

câinii au rămas fără stăpân
legați
bat de zece zile una-ntruna
bat cu tot cu clopotele-n sat

zece oameni tocmai au plecat
peste case iar s-a abătut furtuna
peste unii alții
fulgerați