Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Exerciții pe un „poligon de încercare”

Exerciții pe un  „poligon de încercare”

După două volume de poezie, respectiv Păsările n-au nevoie de credință, apărut în anul 2001 la Editura Enesis, Baia Mare, și Gânduri sfâșiate de timp, 2022, Editura Casa Cărților, Baia Mare, Flaviu Claudiu Mihali revine în anul 2024 cu Dezagregare, apărut de astă dată la Cluj, Editura Argonaut. Totodată, autorul a primit anul acesta și un premiu de excelență „Tânărul scriitor”, acordat de oficialitățile din Baia Mare. Așadar, se poate spune că Flaviu Mihali a intrat deja în atenția opiniei publice. Paradoxal sau poate nu, aflu că Flaviu Mihali are și preocupări muzicale dintr-o zonă mai degrabă de nișă, hip-hop. De ce zic paradoxal, pentru că genul hip-hop este perceput ca un gen de muzică anti-sistem. În orice caz, în volumul de poezie Dezagregare se poate delimita și un ecou al inadaptării și al protestului. În Dezagregare, Flaviu Mihali încearcă de fapt o cunoaștere a lumii prin descompunerea ei sau „defragmentare”.
Una dintre ideile interesante, expusă chiar în poemul cu același nume (Defragmentare), este aceea că poeții și-au pierdut libertatea „când au dat suflet la schimb pe cuvânt”. Și în continuare – „poeții nu sunt oare/propriul lor poligon de încercare?” Aici se induce oarecum imaginea ultrafrecventată a poetului „suferind”, dar și aceea a omului care se descompune și se recompune, încercând pe el însuși relele lumii, pentru simplul fapt de a vedea sau de a cunoaște. Un bun exemplu în acest sens este poezia Evanescență. Pentru a realiza o „anatomizare” a acestei poezii, voi recurge la analiza metaforei folosite, aceea a cerului care se transformă treptat în ocean. Norii și soarele sunt văzute ca răni sau cicatrici, apoi treptat acest „ocean de senin” se revarsă peste sat (o imagine a lumii?) absorbind totul. Este acea dorință de dispariție totală, de anulare, de ștergere până și a inocenței: „Cerul/abia poartă câteva cicatrici de nori/doar într-o parte mai sângerează/o pată de soare/un ocean de senin se revarsă/peste satul uitat în mijloc de câmp/străjuit de cer și pământ/pier în văzduh ecouri de clopot/pier amintiri de copil/inocența mistuită/deșert de cenușă/e timpul povară”.
De altfel, tot o imagine acvatică întâlnim și în poezia care dă numele cărții – Dezagregare – „Nemărginirea strălucește/pe spinări de delfini/care cioplesc în valuri/cerul albastru ce plânge/sărate lacrimi înspumate/curmate la mal (…)”, iar mai departe plaja devine un „cimitir de iubiri și dorințe”, ori în Captivi captivitatea pescărușului din deșertul de beton care nu a văzut niciodată marea, de altfel o analogie cu veșnica tânjire a poetului după altceva.
În general, poeziile din acest volum sunt construite pe aceste opoziții – ființă/neființă, unde ființa este dată de cuvânt, iar cuvântul este materia primă a poeților; timp/atemporal, descompunere/recompunere, inocență/păcat. Iubirea este un cuib sau un refugiu în eternitatea ostilă: „(…) ochii tăi fântâni de rouă/în ochii mei flămânzi/poem perpetuu/mă descompun/literă cu literă/timpul îngheață/miros de sfârșit nesfârșit/tandră șoaptă fără cuvinte/e vântul/suntem frunze tremurânde pe crengi/cerșind îndurare”. Consistentă nu este atât realitatea descrisă, de altfel lipsită de prea multe detalii concrete, cât mai degrabă această veșnică sfâșiere sau căutare, într-o lume care a uitat să aibă un rost. Anumite repere însă par să îi dea o noimă, cum se întâmplă în Fractal: „(…) ciclul de noapte și zi/fractal/din ciclul vieții.” În consecință Dezagregare este o încercare de înțelegere a vieții pe care Flavius Mihali o surprinde în poeziile care se încheagă rând pe rând în paginile cărții, acea „carte de pe raftul de sus”, care își deschide paginile doar pentru el și în care se regăsește pe sine. Suntem părtași în calitatea noastră de cititori la acest proces, totodată intim, dar și dureros, de expunere a unor stări. La fel ca și în melodiile hip-hop, modalitatea expresivă aleasă poate fi uneori destul de abruptă sau simplistă, dar sinceritatea este acolo, la locul ei, căci „(…) ai obosit să nu mai fii copil/și viața întreagă să fie o debara/ce nu te poate apăra/de monștrii ce te lasă/fără aer.” Aflat la al treilea volum de poezii, Flaviu Mihali mai are timp pentru a evolua, fără doar și poate. Ceea ce se poate adăuga la calitatea scrierii lui este fără îndoială simplitatea și lipsa de artificii. Nu avem de a face cu metafore elaborate, iar în abordarea temelor poetice, deși general valabile, îi este caracteristică un fel de limpezime ingenuă. O altă trăsătură a liricii lui Flaviu Mihali este amestecul de vechi și nou, putem vedea la fel de bine satul uitat pe câmp, dar și omul depersonalizat, pierdut în lanul de pixeli, ori printre amintirile artificiale. Dezagregare beneficiază de o grafică interesantă, care pune în valoare conținutul cărții, semnată Stelian Bogoslov.

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg