În ultimele zile ale lunii noiembrie se încheia la București, în sălile de la etaj ale Palatului Șuțu (sediu al Muzeului Bucureștiului), prezentarea unei expoziții itinerante, începută în 15 iulie la Muzeul Unirii din Alba Iulia.
Succesiunea de evenimente aducea în atenția publicului opera sculptoriței Doina Lie, la zece ani de la dispariția ei, prin eforturile Asociației care-i poartă numele și prin grija fiicei acesteia, artistă la rândul său, Maria Lie-Steiner, stabilită în Germania, la München.
Născută în 1929 la Sebeș-Alba, în familia unui preot greco-catolic, Doina Lie nu a putut urma, la absolvirea Liceului Pedagogic „Pia Brătianu” din București, cursurile universitare din cauza „originii nesănătoase”. A fost nevoită să se angajeze ca educatoare, urmând tradiția mamei, însă trei ani mai târziu a reușit totuși să se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din capitală, unde a absolvit secția sculptură, în anul 1956, la clasa profesorului Constantin Baraschi. Timp de douăzeci de ani a participat cu lucrări în expozițiile organizate de Ministerul Culturii și Uniunea Artiștilor Plastici, cu rezultate notabile în sculptura românească a epocii, inclusiv în arta monumentală, iar începând cu anul 1976 s-a axat, cu precădere, pe sculptura mică, expunând tot mai des în străinătate. A avut numeroase expoziții personale, printre care cele de la Galeria „Orizont” din București și Galeria „Haus im Park”, Emmerich – Germania, în 1975; Städtisches Museum Wesel – Germania, în 1977; Galeria „Den Gulden Fointain”, Amsterdam – Olanda, în 1981; Fundația „Dinu Lipatti”, Geneva – Elveția, în 1991; Deutsche Bank, Kleve – Germania, în 1992, etc.
Dintre operele de artă monumentală semnate Doina Lie, care impresionează prin dimensiuni, anvergura subiectelor și ambiția de perenitate, aflate în România, amintim Statuia lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș, lucrată în piatră, amplasată pe platoul din fața mănăstirii Curtea de Argeş, dezvelită în anul 1969; lucrarea în piatră intitulată Familie, situată în Parcul Cetate din Alba Iulia, sau Statuia lui Iuliu Maniu, în bronz, care se află de asemenea la Alba Iulia. Există multe altele în parcuri și piețe publice, una dintre ele dispărută însă, cu o poveste cel puțin ciudată. Este vorba despre Înotătoarea, din bronz, care s-a aflat la Constanța dar a dispărut odată cu o serie de alte lucrări aparținând sculptorilor Ion Jalea, Oscar Han, Constantin Baranschi, Corneliu Medrea, Ada Geo Medrea, absența lor fiind constatată încă de la începutul anului 2004, însă misterul a rămas neelucidat până în ziua de astăzi.
În străinătate există alte lucrări valoroase în spații publice, precum Pieta din bronz la Catedrala „St. Aldegundis” în Emmerich – Germania, sau Ctitorie, în marmură, din Parcul de sculptură Burgas – Bulgaria, dar și multe sculpturi de mici dimensiuni în diferite colecții private.
Expoziția omagială din acest an a încercat, atât cât a fost cu putință, să recreeze universul artistic al sculptoriței Doina Lie, adunând lucrări din diferite colecții, inclusiv două opere în bronz din patrimoniul Pinacotecii București, fotografii sau replici în ghips ale unor lucrări de mari dimensiuni, precum și o serie de schițe și desene. Tematica a fost de asemenea diversă, de la opere de inspirație religioasă, mitologică, istorică la portrete sau nuduri cu volume fluide, tranzitând spre reprezentări nonfigurative prin simplificarea accentuată a formelor. Lucrările de inspirație religioasă, precum replicile după Ctitorie (aflată în Bulgaria), Madona (în lemn poleit) sau cele intitulate Pieta concentrează atenția asupra întâlnirii dintre divin și profan, asupra frumuseții divinului, purtând în ele amintirea unor trăiri din copilăria Doinei Lie, simțiri și credințe care i-au marcat cariera artistică. La fel ca în cazul operelor de artă catolice din epoca barocă, lucrările din această categorie pun accentul pe întâlnirile pline de emoție ale privitorului cu personaje hieratice surprinse în atitudini extatice sau în cursul unor experiențe vizionare.
Câteva suporturi joase, în cea de-a două sală de expoziție din Palatul Șuțu, au adunat o colecție de nuduri în bronz, marmură și alabastru, care vorbesc despre lupta artistei cu materia, prin modul în care, grație unor finisări aspre în unele cazuri, lucrările par încă prinse în materia originară.
Ajuns la capătul periplului său prin sălile de expunere, privitorul a fost întâmpinat, ca în fața unei porți inițiatice, care se deschide și închide în același timp, de trei reprezentări feminine în lemn, întruchipând Terra, cea din mijloc fiind din lemn poleit. Acesta a fost punctul care a confirmat faptul că întreaga expoziție s-a constituit într-un omagiu adus femeii și ideii de feminitate. Nu a femeii care a devenit, în societatea noastră, asemănătoare bărbatului ci a celei care întruchipează etern-femininul, cu un rol important în existența omenirii dintotdeauna. Terra, în viziunea Doinei Lie, este o femeie zveltă cu forme armonioase, al cărei pântec se crapă dătător de viață și care ține în căușul palmei un prunc. Simbolismul mamei se leagă de cel al pământului, al gliei, receptat ca o matrice a vieții. Nașterea presupune ieșirea din pântecul mamei, iar moartea reîntoarcerea în pământ. În tradiția creștină, Mama simbolizează Biserica, înțeleasă ca obște de la care creștinii primesc viață și har. Maica Domnului este cea mai desăvârșită încarnare a acestei idei.
Astfel, prin ultimele lucrări expuse, s-a făcut legătura cu cele din restul expoziției, întregul constituindu-se într-o metaforă pentru ideea de artist-femeie, sculptoriță în materialul dur, o activitate rezervată mai ales bărbaților, dar care în ciuda asprimii și efortului pe care-l presupun mijloacele sale de realizare păstrează intactă fragilitatea și puritatea feminității autentice, luminoase, purtătoare de curaj, creativitate și ideal.
„Doresc să readuc, cu această expoziție, în fața ochiului interior al celor ce au cunoscut-o, căldura și magia pe care ea și atelierul ei o emanau”- spunea cu emoție, la deschiderea expoziției de la Palatul Șuțu, fiica artistei, Maria Lie-Steiner. Cei care nu au cunoscut-o pot ajunge să o descopere, chiar dacă expoziția nu mai poate fi vizionată, prin intermediul Asociației care-i poartă numele. Asociație care luptă, spunea de asemenea fiica artistei într-o intervenție la un post de televiziune, pentru recuperarea atelierului din București care i-a aparținut Doinei Lie. Atelier prin care se dorește, pe de o parte, păstrarea și promovarea memoriei artistei, dar și de a fi o rampă de lansare pentru tinerii artiști, pe care sculptorița i-a încurajat și susținut mereu în timpul vieții sale. Sunt motive care ne îndreptățesc să credem că numele Doina Lie va fi pe mai departe o prezență unică și inconfundabilă în plastica românească.