Și a fost ziua 3 de Thoreau pe 2017, în 22 martie. În Cluj, temperatură de vară și lumină numai bună pentru primul bronz, parcurile animate de o adevărată hemoragie umană: organizatorii au avut oarece emoții, mai ales că poezia lui Sorin Despot – invitat de la București – este una experimentală, reflexivă, deloc comodă cititorilor leneși, dependenți de emoție și suferință, de (neo)expresionisme & stuff. Precedenta lectură clujeană a lui Soso fusese, spun veteranii clubului, foarte bine primită. Și iată că, pe măsură ce se apropie ora 18, saloanele cafenelei Insomnia se umplu de figurile mucalite ale publicului, injectat cu serotonină și chef de pohezii. Sorin Despot (Soso) e deja la o masă, cu laptopul în față, de pe chipul lui oboseala drumului lung a dispărut (CFR-ul i-a blocat trenul la 15 km de intrarea în Cluj, mecanicii vor condiții de muncă mai bune, sporuri salariale, într-o instituție pe care statul român a sufocat-o cu mîinile lui, ca o mamă – copilul nedorit). Apar poeții, doctoranzii, masteranzii, criticii. Apare François Bréda, cu hanorac posthipsteresc, unul din fondatorii clubului, apare János Szántai, cu o geacă de piele de culoarea cărăbușilor de mai. Elegant și senin, apare Marius Jucan, scriitorul și profesorul devenit de-acum un prieten al „Nepotului lui Thoreau”.
După intro-urile lui János, Ovio Olaru și Ștefan Manasia – care contextualizează volumele de autor ale Despot-ului, Apasă (2010) și termeni/ condiții (2016), dar și antologiile (patru) coordonate de acesta în cadrul Taberei de literatură de la Săvârșin – Soso citește la microfon poemele, schimbînd, de la un minut la altul, timbrul vocal și viteza fluxului, accentuînd sau blurînd fonemele și sensurile, forțînd limba și limbajele (computeristice, corporatiste) să explodeze în versuri policolore, ludice. Sala a intuit corect, Sorin Despot este unul dintre puținii noștri poeți solari, care se bucură efectiv de munca la filigranul poemelor, care absoarbe, în text, tot felul de mesaje și informații, pentru a le transforma, neoalchimic, în alte informații și mesaje, brusc mai colorate, mai stranii, mai fermecătoare. Evident, comentariile din sală nu au fost, în totalitate, prietenoase, chelicerele criticilor clujeni au funcționat și de data asta ireproșabil. Au disecat versurile, poetica și po(i)etica lui Sorin Despot, au analizat poeme precum rap sau libelulă, din care cităm – în încheierea acestei dări de seamă – pentru cititorii noștri:
„un corp de fum un/ nimeni cu rime-mi/ dă uber-urban/ pumni în timpan// planeta coace/ minciuni la proțap/ sub felinare/ poeții dau rap// facem și dregem/ să ne-nțelegem/ cuvîntul n-are/ proprietar// în stradă paradă/ pantalonadă/ lumea nu sare/ din arbitrar// dau la schimb hipsteri dipsomani ce trag la corporație/ pe florărese cu remedii pentru agitație” (rap) și „data viitoare cînd ești tentată să îndepărtezi o libelulă/ de pe mînecă, las-o să zăbovească acolo o vreme. de/ vreme ce libelulele trăiesc o singură zi, se prea poate/ ca libelula asta să își petreacă întreaga adolescență/ hoinărind pe o balustradă, sub nasul tău, după ce te/ hotărăști să o așezi acolo cu grijă.// astfel trebuie să ne fi privit profesorii, sorbind din/ ceșcuțe la ferestrele înalte. aceleași linii monotone,/ în așteptarea unei țîșniri, a unei desprinderi de/ pluton. | o libelulă curajoasă care obține contactul/ cu o civilizație superioară. o plimbare pe aleile/ liceului, chiar și numai în capul tău. și ce duminică/ surdă, ce soare tîmpit, ce de lume în urmă.” (libelulă)