Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Fără etichete

Fără etichete

Va suscita, cu siguranță, opinii dintre cele mai pătimașe Nu s-a întâmplat nimic de Réka Dálnoky & Csaba Székely & Elise Wilk,.recenta premieră de la Târgu Mureș (coproducție Yorick Studio & Teatrul Național, compania Tompa Miklós, cu sprijinul AFCN). Subintitulat „Baladă pe tema mișcării #metoo”, spectacolul regizat de Aba Sebestyén atinge un subiect extrem de sensibil și acut al actualității extrem-contemporane, dar o face fără dogme apodictice, cu mult umor și încadrând lucrurile într-un peisaj mai complex decât maniheismul tezei demonstrative. După opinia mea, tocmai acest amestec de umor (uneori cinic, ricanat, scrâșnit) și de un bine dozat contrapunct grav, traumatic, te pune pe gânduri, te face să meditezi la un subiect atât de dur dar în egală măsură de ambiguu, cu contururi prea adesea, din păcate, neclare, ce adâncesc rănile sau pot duce uneori, în cealaltă extremă, la vendete frivole. În fine, ce vreau să spun este că spectacolul nu trivializează subiectul, dar nici nu-l preface în pledoarie militantă. Ceea ce, dacă vrei să-l măsori cu șublerul radicalismului, e un defect teribil. Eu l-am măsurat cu rigla discernământului – ca să rămânem la geometrie – iar sugestiile de semnificație pe care mi le-a oferit au fost concludente. Firește, nu pot să nu remarc că, dacă autorii mergeau într-un registru documentar mai profund, și gradul de emoție al poveștilor ar fi fost mult mai puternic – așa, există pe alocuri aparența unui glamoros superficiu al abordării. Probabil că ținta a fost, totuși, discernământul unui auditoriu cu un anume know-how social, în detrimentul unui discurs frust, care să creeze frisoane epidermice. Textul, trebuie spus, e foarte bogat în accente și detalii care, odată sesizate, creează un adevărat univers de trimiteri la realități deja cunoscute ori situații ficționale ce pot reverbera în propria experiență empirică a privitorului.
Desigur, acestea vor fi puncte pe care diverșii comentatori le vor dezbate, semnala, amenda, gira în funcție de propriile perspective asupra subiectului.
Repet, abordat într-o grilă a discernământului, demersul echipei artistice își atinge cu succes și forță scopul. Avem în Nu s-a întâmplat nimic și umor cinic și spumos, și întâmplări în care poți identifica parțial umbra realității proxime, și situații de cuplu în care te poți regăsi, chiar nițeluș (eu m-am regăsit și m-am amuzat), și confesiuni dureroase, și spaime pregnante, și trădări interesate. Avem cam de toate din ingredientele care alcătuiesc viața. Dacă nu ești habotnic, e un spectacol care ar trebui să îți creeze de-a lungul său stări și sentimente din cele mai diverse, de la hohot la emoție pură.
Construit secvențial, Nu s-a întâmplat nimic nu pare, totuși, încropit dramaturgic. Chiar dacă uneori autorii pot fi recunoscuți, aerul de ansamblu este unul organic, coerent, legat, nu doar datorită acelorași personaje care deambulează în fiecare scenă, ci și datorită unui cronotop (scuze pentru formula pretențioasă) comun în care ei evoluează. Mediul artistic – parodiat savuros, dar cu subtexte din cele mai crude și mai familiare celor care fac parte din el; media, unde ambițiile și orgoliile sunt aproape la fel de puternice și perfide; viața de cuplu, cu tensiuni și despărțiri, cu vulnerabilități și multe chestii nespuse, dar și cu un fel de „centură de siguranță” pe care o ai (vedeți spectacolul și negați/aprobați ce am scris), toate sunt părțile unui peisaj mai larg și nu mereu luminat de soare.
Cu flerul lui special de a înscena, de a întruchipa vizual inflexiunile semantice ale scriiturii, regizorul Aba Sebestyén a reușit și aici să construiască un spectacol cu decoruri și spații de joc minimaliste (decor: Sós Beáta, costume: Oláh Réka), dar cu o dinamică spectaculară remarcabilă, imprimând naturalețe, alertețe și zoft (scuzați ardelenismul) narațiunii scenice. Asta n-a exclus însă orizontul profund al poveștii, dar sugerat, nu exhibat, aluziv, nu ostentativ.
Iar această foarte inteligentă volută între nuanțele caracteriale ale personajelor a fost făcută de niște actori de precizie, anduranță și finețe: Nagy Dorottya; Korpos András; Bálint Örs; Henn János; Gecse Ramóna; Berekméri Katalin. Ei au jucat în registre ce au mers de la condescendent la victimal, de la mârlănesc la pur omenesc, de la distant la vulnerabil, de la oportunist la disperat. Niciun personaj nu a fost „pozitiv”, toți au fost „negativi”, dacă ar fi să le definim astfel comportamentele.
Or, cred că relativismul perspectivei artistice este tocmai atuul spectacolului de la Târgu Mureș. Ni s-a oferit o felie de viață, o radiografie a omenescului: etichetele trebuie să le punem noi…

 

 

Lecturi din teatrul interbelic
M-am aflat la Târgu Mureș la mijlocul lui noiembrie și pentru a lua parte la unul din spectacolele-lectură din proiectul „Ro.Drama”, inițiat de Asociația pentru teatru „Liviu Rebreanu” și Teatrul Național Târgu-Mureș. Șase piese ale unor dramaturgi români faimoși au fost prezentate într-un melanj de lectură artistică, podcast și seminar, prin live-streaming pe facebook și pe youtube. Am avut plăcerea să vorbesc despre Titanic vals de Tudor Mușatescu (și despre piesă, dar și despre autor), după un savuros spectacol-lectură coordonat de Rareș Budileanu și interpretat de Mihai Crăciun, Elena Purea, Monica Ristea, Loredana Dascălu, Georgiana Ghergu, Andrei Alexandru Chiran, Ștefan Mura, Cristian Iorga, Luchian Pantea, Dan Rădulescu, Costin Gavază, Petru Nistor, Claudia Erika Domokos. Am remarcat, ca și altă dată, cu câtă poftă își asumă actorii partiturile clasice, ce succes „secular” au acestea și ce posteritate spectaculoasă are Mușatescu, cel acuzat că scrie „după rețetă” și nu ar sacrifica nici o poantă de dragul posterității. Pare-se, de altfel, că „rețeta” ține și astăzi, autorul fiind jucat de aproape o sută de ani cu săli pline în multe teatre românești și cu priză mare la publicul tânăr.
De menționat și celelalte texte din Ro.Drama: Ciuta de V.I. Popa, Meșterul Manole de Blaga, Omul care a văzut moartea de V. Eftimiu, Capul de rățoi de G. Ciprian și Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian.
Proiectul a fost co-finanțat de Primăria Târgu Mureș și derulat cu implicarea a numeroase instituții (Universitatea de Arte, Filarmonica, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană, Inspectoratul Școlar, Palatul Culturii etc.), într-un inspirat proiect educațional de recuperare culturală.

 

Leave a reply

© 2022 Tribuna
design: mvg