Ajuns la cea de a 22-a ediție (4-8 decembrie 2018), Festivalul Internațional Film Studențesc Cinemaiubit, organizat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale” București (UNATC) și de Fundația Cinemaiubit, își confirmă statutul de rampă de lansare pentru viitorii autori de ”prim raft” ai cinematografiei românești. E suficient să spunem că aici au fost premiați, la întâii lor pași, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu sau Cătălin Mitulescu, pentru a convinge cititorii că este vorba despre un festival al profesioniștilor, cu atât mai meritoriu cu cât aceștia se află la început de drum. Ne vom opri în rândurile care urmează, succint, la câteva dintre filmele românești premiate la ediția 2018 a festivalului, despre autorii cărora sperăm să putem vorbi peste câțiva ani ca despre certitudini ale cinematografiei noastre.

Premiul pentru regie ”Cristian Nemescu”: Cum înalți un zmeu? (UNATC, 2018; r. Lorand Gabor). Doi marginali, un țigan și fiul lui adolescent, trăiesc de pe o zi pe alta adunând gunoaie sau strângând lemne din pădure, lemne pe care apoi le vând în sat. Singura lor ”avere”: calul și căruța. Excesul de zel al unui polițist transformă un furt mărut într-o tragedie. Un film despre intoleranță, dar și despre efectul corupător al puterii, cinematografiat cu profesionalism, lipsit de patetism și, mai ales, fără a fi tezist (cum ”se poartă” tot mai mult acum).

Premiul criticii: Supă de pui pentru pisici (UNATC, 2018; r. Lucia Chicoș). Oraș de provincie, curtea interioară a unei case modeste. În timpul prânzului, mamă și fiu vorbesc ”nimicuri”. Printre replici înțelegem că tânărul urmează să plece la facultate într-un alt oraș, o despărțire pe care cei doi, legați afectiv, nu și-ar dori să se transforme în ruptură, dar… Tandrețe și compasiune disimulate sub aparența banalului cotidian.

Premiul pentru imagine și Premiul pentru montaj: Le dejeuner (UNATC, 2018; r. Andrei Tache Codreanu; imaginea: Barbu Nițelea; montajul: Andrei Stoian). Familia, părinți bogați dar cam grobieni, îi serbează ziua lui Teodor într-un local cu pretenții. Părinții iubitei lui sunt mai puțin ”pretențioși”, dar evident mai onești în relațiile interumane. Părinții lui vor să-i aranjeze ei viitorul, dar Teodor are alte planuri… Ușor expozitiv dramaturgic, filmul se salvează prin umor și, mai ales, prin candoarea cu care echipa de realizatori folosește clișeele, la limita dintre pastișă și parodie.

Premiul Președintelui Uniunii Cineaștilor din România (regizorul Laurențiu Damian) și Premiul pentru sunet ”Andrei (Otto) Toncu”: Portret de familie (UNATC, 2017; r. Teodor Mirea; sunetul: Claudiu Mărginean). Cel mai elaborat, mai atent construit dramaturgic, regizat cu mână sigură, cel mai bun film din palmares. După ce s-au cunoscut în spațiul virtual, Gabi și Maria hotărăsc să se întâlnească. Oadată ajuns la locul stabilit, Gabi are surpriza de a fi prezentat de către Maria familiei ei drept logodnic. O familie cu tipologii diverse care reacționeză surprinzător la intenția Mariei de a-și lua viața în propriile mâini. Sieranevada în miniatură.

Premiul pentru regie de film documentar: Mașina timpului (UNATC, 2018; r. Gabriel Radu, Bogdan Marinescu). În 1981 un muncitor român inventează… mașina timpului! Sau când ficțiunea bate realitatea iar documentarul se substituie fanteziei. Construit într-o manieră ce frizează sobrietatea, filmul denotă profesionalism și seriozitate.

Mențiune specială pentru film documentar: Diniaș (UNATC, 2018; r. Maja Kovacevic). Diniaș este un sat din Banatul Timișorii, cândva populat majoritar de sârbi, azi, ca de altfel multe alte sate din România, pe cale de a dispărea. Filmul este construit dintr-o serie de ”portrete” ale puținilor etnici sârbi rămași în sat – și aceștia în vârstă. Nu lipsit de o anume poezie tragică, Diniaș este un recviem închinat unei comunități aflate la limita dezintegrării. Comunitatea va dispărea, satul va supraviețui, dar ca loc de vacanță pentru citadini: tot mai mulți timișoreni, spune un ”personaj”, își cumpără case aici căutând un loc de refugiu, nu unul de viețuire.

Premiul ”Ion Truică” pentru film de animație: Monstrul (UNATC, 2018; r. Laura Pop). Construit din linii simple, dar încărcat de sugestii, filmul Laurei Pop este o incursiune în universul adolescentin, îmbinând fantasticul cu realitatea. Un film sensibil despre inocența și candoarea vârstei ce anunță sfârșitul copilăriei.

Premiul pentru film experimental: Mecanisme și alte sisteme (UNATC, 2018; r. Miruna Minculescu). O succesiune de imagini aparent disparate conturează, în puține minute, drama unei tinere (sur)prinsă într-o relație abuzivă. Mai mult decât interesant: convingător.