Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Gestiunea de afaceri

Gestiunea de afaceri

Există situații în care raportul obligațional se naște în afara unui act juridic, când o persoană intervine în afacerile altei persoane, pentru a salva patrimoniul acesteia din urmă de o pierdere iminentă. De exemplu, o persoană care repară o conductă spartă de la apartamentul vecinului, în timp ce acesta din urmă este plecat în concediu sau culege recolta vecinului amenințată de a fi distrusă de grindină.
În toate aceste cazuri, s-a pus problema dacă faptul juridic, săvârșit în afara unui contract poate genera un raport obligațional între două persoane. Căci, o parte animată de altruism și spirit civic a săvârșit un act care a salvat un terț de o pierdere patrimonială, angajând în acest sens o serie de cheltuieli. O persoană care repară o conductă la apartamentul vecin, pe lângă timpul alocat, este nevoită să apeleze la serviciile unui instalator și să cumpere materialele necesare, acte care presupun costuri. Pe de altă parte, actul material a fost săvârșit fără știrea beneficiarului, care s-ar putea apăra de o eventuală acțiune în pretenții, arătând că nu a solicitat și că nu avea nevoie de acel act.
În exemplul dat nu ar putea fi aplicate regulile răspunderii contractuale, cât timp nu există un contract. De asemenea, nu pot fi aplicabile nici regulile care guvernează răspunderea delictuală, căci fapta nu are caracter ilicit și nu a cauzat un prejudiciu, dimpotrivă a ajutat la evitarea unei pierderi. În lipsa unui contract și a unei fapte ilicite, nu pot fi aplicabile regulile răspunderii civile, și astfel se pune problema în ce temei se pot recupera cheltuielile angajate. Căci, în sens contrar, o persoană care acționează din considerente de echitate și îl ajută pe altul să evite o pierdere patrimonială se va afla în situația de a suferi un prejudiciu.
În actuala reglementare, faptul de a interveni în mod voluntar și oportun în afacerile unei alte persoane poartă denumirea de gestiune de afaceri, un fapt juridic licit, izvor de obligații.
Gestiunea de afaceri opune un gerant care gestionează afacerile unei alte persoane numite gerat. Conținutul gestiunii constă în îndeplinirea unor fapte materiale – înlocuirea unei țevi; depozitarea fructelor pentru a nu rămâne în ploaie; stingerea unui incendiu; asistența medicală acordată victimei unui accident; salvarea unui animal, etc1., precum și încheierea unor acte juridice: înscrierea unei ipoteci în favoarea geratului; plata unei datorii care antrenează penalități; încheierea unui contract de asigurare obligatorie cu privire la un bun aparținând geratului2.
Atât faptele cât și actele juridice trebuie să se rezume la caracterul util și urgent al gestiunii, gerantul nu trebuie să se substituie geratului în administrarea patrimoniului. Astfel, gerantul va putea încheia acte juridice de conservare și de administrare, acte care urmăresc fie evitarea unei pierderi, fie o punere în valoare a bunului, însă nu va putea încheia acte juridice de dispoziție, cum ar fi vânzarea unui bun aparținând geratului. Prin excepție, gerantul va putea încheia și acte din această din urmă categorie, când acestea împrumută caracterele unor acte de administrare, fiind permisă vânzarea unor fructe perisabile3.
Însă nu orice imixtiune în afacerile unei alte persoane atrage în mod automat aplicarea regulilor privind gestiunea de afaceri, căci se impun a fi întrunite anumite condiții subiective, privind intenția și atitudinea persoanelor implicate, precum și a unor condiții obiective4.
Condițiile subiective presupun analiza voinței celor implicați în gestiune. Astfel, gerantul trebuie să acționeze cu intenția de a gera afacerile altuia, având reprezentarea că administrează bunurile altuia. Nu vom fi în prezența gestiunii de afaceri când o persoană lucrează în interesul altuia fără să știe, crezând, de exemplu, că repară un bun propriu. De asemenea, nu vor fi aplicabile regulile gestiunii de afaceri, când o persoană intervine în administrarea bunurilor aparținând altuia cu intenția de a gratifica. De exemplu, o persoană care vrea să își surprindă prietenii și le amenajează grădina, nu va putea cere restituirea cheltuielilor pe acest temei, dacă ulterior relațiile nu mai sunt atât de apropriate.
La rândul său, geratul nu trebuie să cunoască existența gestiunii, căci dacă, aflând despre gestiune, încuviințează intervenția gerantului în afacerile proprii, expres sau tacit, devin aplicabile regulile privind contractul de mandat, fiind exprimat consimțământul în acest sens. În schimb, dacă geratul, chiar aflând despre existența gestiunii nu este în măsură să desemneze un mandatar sau să se ocupe personal de afacerile sale, raportul dintre acesta și gerant va fi guvernat de regulile privind gestiunea de afaceri. Imposibilitatea de a se îngriji direct sau indirect de propriile afaceri nu trebuie să fie una absolută, fiind întrunită condiția atât în ipoteza în care gerantul se află internat în spital cât și în cazul în care acesta se află la o distanță mare față de un birou notarial pentru a desemna un mandatar5.
Condițiile obiective privesc conținutul gestiunii, actele materiale și juridice care alcătuiesc conținutul acesteia și care trebuie să aibă caracter oportun, respectiv actele și faptele juridice să se înscrie în sfera celor necesare sau utile, prin săvârșirea lor, geratul să fi evitat o pierdere patrimonială sau să înregistreze un spor de valoare6.
Caracterul oportun al gestiunii se apreciază în raportul cu momentul încheierii actelor sau săvârșirii faptelor juridice. Astfel, gestiunea va avea caracter oportun în ipoteza în care gerantul, văzând că zidul vecinului se va dărâma din cauza inundațiilor care au afectat regiunea și în vederea consolidării încheie un contract de antrepriză, chiar dacă după terminarea reparațiilor zidul este distrus de un autoturism condus de un șofer neatent.
În principiu gestiunea de afaceri produce efecte între gerant și gerat, dând naștere în sarcina acestora la o serie de drepturi și obligații.
Gerantul care intervine în afacerile altuia este obligat să se comporte cu diligența pe care un bun proprietar o depune în afacerile sale, ceea ce înseamnă că acesta răspunde și pentru cea mai ușoară culpă. Criteriul de apreciere al conduitei datorate de gerant este unul abstract, actele și faptele acestuia fiind apreciate după cum ar fi acționat un om atent și diligent în situația și având cunoștințele gerantului. Astfel, dacă gerantul dă dovadă de neglijență în îndeplinirea actului material, de exemplu nu fixează suficient de bine țeava înlocuită, astfel încât există unele scurgeri, acesta nu poate obține exonerarea de răspundere arătând că procedează în același mod superficial în administrarea propriilor bunuri. Desigur, dacă gestiunea este caracterizată de urgență deosebită și gerantul intervine pentru a preveni o pagubă iminentă, acesta din urmă răspunde doar pentru prejudiciul cauzat cu intenție, când a urmărit să prejudicieze geratul. De exemplu, gerantul care stinge incendiul care a cuprins proprietatea vecinului, lasă, în mod intenționat, să fie distrus autoturismul acestuia, sau din culpă gravă, când acționează cu imprudența sau diligența pe care nu ar fi manifestat-o nici persoana cea mai lipsită de dibăcie, de exemplu gerantul încearcă să stingă incendiul cu alcool astfel încât focul se extinde.
Gerantul este obligat să înștiințeze geratul despre gestiunea începută, de îndată ce acest lucru este posibil. Îndeplinirea acestei obligații nu îl îndreptățește pe grant să abandoneze gestiunea începută, fiind obligat să continue administrarea până la momentul la care o poate abandona fără riscul unei pierderi sau până când gestiunea poate fi preluată de gerat, de moștenitorii acestuia ori de persoana desemnată în acest sens. Chiar și moștenitorii gerantului au obligația să continue gestiunea începută de gerat, în aceleași condiții.
Odată înștiințat, geratul poate reveni pentru a se îngriji personal de afacerile sale, poate desemna un mandatar care să preia gestiunea începută de gerat ori poate împuternici, tacit sau expres, gerantul să continue administrarea bunurilor, caz în care devin aplicabile regulile contractului de mandat, contract încheiat în mod valabil prin acordul de voință al părților.
La încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului cu privire la actele juridice și faptele materiale săvârșite, precum și să restituie acestuia tot ce a primit cu ocazia gestiunii. Astfel, dacă în administrarea patrimoniului gerantul a încasat anumite sume de bani sau a primit anumite bunuri, este ținut să le remită geratului. Această obligație subzistă chiar și în ipoteza în care sumele sau bunurile primite nu erau datorate geratului.
În funcție de specificul și întinderea gestiunii, este posibil ca gerantul să avanseze anumite cheltuieli, punându-se astfel problema în sarcina cui vor reveni, respectiv dacă gerantul are dreptul la rambursarea acestor cheltuieli și în ce limită. Din definiția și condițiile gestiunii reiese că aceasta trebuie să fie oportună, să sa rezume la actele necesare sau utile, la acele acte în lipsa cărora bunul ar fi pierit sau la acte care urmăresc punerea în valoare a patrimoniului. Aceste criterii sunt cele care guvernează și obligația geratului de a restitui cheltuielile avansate. Cheltuielile necesare vor fi rambursate în toate cazurile în integralitate, iar cheltuielile utile, în limita sporului de valoare. În toate cazurile, geratul va fi ținut la plata dobânzilor din ziua în care cheltuielile au fost avansate. Cheltuielile care nu întrunesc criteriul de a fi necesare sau utile, vor fi restituie doar în măsura în care au procurat un avantaj geratului.
Să presupunem că Primus, văzând că livada lui Secundus a fost afectată de dăunători, contactează o firmă de specialitate în vederea tratării pomilor, culege o parte din fructele coapte, pe care le înstrăinează și amenajează livada cu ajutorului unui peisagist. La întoarcerea lui Secundus, Primus solicită de la acesta plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli pentru tratarea pomilor, în lipsa căruia livada ar fi fost compromisă, suma de 500 lei reprezentând cheltuielile făcute cu transportul fructelor la piață, precum și suma de 1.000 lei aferentă cheltuielilor pentru amenajarea grădinii.
Potrivit regulilor aplicabile, Secundus va fi ținut să ramburseze suma de 2.000 lei, aceste cheltuieli încadrându-se în sfera cheltuielilor necesare, în lipsa acestora livada fiind compromisă, cheltuielile făcute cu transportul fructelor la piață vor fi rambursate doar în limita sporului de valoare, dacă la piață Primus a vândut fructele pentru suma de 300 lei, Secudnus va restitui doar această din urmă suma și nu 500 lei, sportul de valoare înregistrat de patrimoniul acestuia fiind de 300 lei. În ceea ce privește cheltuielile avansate pentru amenajarea grădinii, în cuantum de 2000 lei, acestea vor fi restituite dacă i-au procurat lui Secundus un avantaj. Dacă Secundus avea o pensiune lângă livadă și prin amenajare și-a mărit fluxul de clienți, acesta va fi ținut să ramburseze și cheltuielile făcute cu amenajarea livezii. În schimb, dacă amenajarea nu prezintă o utilitate practică și nu procură un alt avantaj, în afara celui estetic, aceste cheltuieli nu vor fi restituite.
Desigur, dacă geratul ratifică gestiunea, acesta va fi ținut să ramburseze orice cheltuială efectuată de gerant, fără limitele privind caracterul necesar sau util.
Pe lângă cheltuielile avansate, geratul este ținut să despăgubească gerantul pentru orice prejudiciu cauzat cu ocazia gestiunii fără culpa acestuia din urmă. Astfel, dacă pentru a salva un bun aparținând geratului, gerantul acceptă să fie deteriorat un bun propriu, acest prejudiciu va fi acoperit.
În schimb, gerantul nu poate solicita o indemnizație pentru serviciul efectuat în folosul geratului. Dacă o persoană schimbă o țeavă spartă la apartamentul învecinat, aceasta nu poate solicita o despăgubire pentru acest serviciu arătând că l-a scutit pe vecinul său de a plăti serviciile unui instalator. În schimb, dacă actul a fost efectuat în calitate de profesionist, atunci gerantul poate solicita remunerația echivalentă7.
Intervenția în afacerile altei persoane poate presupune și încheierea de acte juridice cu terțe persoane, străine de această gestiune, punându-se astfel problema decelării raporturilor juridice. Și în acest sens sunt aplicabile, pe de o parte, criteriile privind caracterul util al gestiunii. În toate cazurile geratul va fi ținut să execute obligațiile născute din actele necesare sau utile, iar dacă ratifică gestiunea, geratul este ținut să execute obligațiile născute din actele încheiate de gerat, indiferent dacă au sau nu caracter necesar și util.
Din regulile arătate, se desprinde astfel că pot exista situații în care geratul să nu fie ținut de actele juridice încheiate de gerat, respectiv, ipoteza actelor juridice care nu au caracter necesar sau util, încheiate în exercitarea unei gestiuni care nu a fost ratificată.
În aceste situații, terții se pot îndrepta împotriva gerantului pentru exercitarea drepturilor născute din actele juridice încheiate.
Dacă pentru repararea zidului vecin, gerantul încheie cu Tertius un contract de antrepriză, având ca obiect efectuarea unor reparații în schimbul sumei de 3.000 lei, dacă acest act juridic va fi apreciat ca fiind util sau necesar, pentru plata prețului Tertius se va putea îndrepta împotriva gerantului cât și a geratului în ipoteza în care nu a cunoscut faptul că gerantul nu acționează în numele său, respectiv doar împotriva geratului, când a cunoscut că destinatarul reparațiilor este acesta din urmă.
În schimb, dacă se va aprecia că actul juridic nu are caracter util sau necesar, în ipoteza în care a cunoscut faptul că gerantul a contractat lucrarea pentru gerat, Tertius va putea solicita plata prețului doar de la gerant, întrucât nefiind un act oportun, geratul nu este ținut de efectele acestuia.

 

 

Note
1 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil, Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.274.
2 ibidem
3 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil, Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.274.
4 Paul Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu, București, 2017, p. 205
5 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil, Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 349
6 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil, Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.275
7 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil, Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.279

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg