Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

„High-Life” la Turda

„High-Life” la Turda

„Orașul-satelit” al Clujului se mândrește cu Festivalul Internațional de Teatru ajuns anul acesta la a treia ediție, în toiul verii, sub noul și activul director Cătălin Grigoraș, El a ridicat mult ștacheta calitativă, în trei ani, printr-un repertoriu mai variat incluzând marcante nume de invitați. Locurile de prezentare sunt la sediu, la Centrul “Ion Rațiu”, vechea Fabrică de Bere și stradal, demonstrând deschiderea pentru toate genurile de spectatori, care au participat în număr impresionant la evenimente. Publicul a venit și de departe atras de generosul program și se cuvine să lăudăm numeroșii elevi și studenți care au ajutat entuziaști la bunul mers. Voi comenta două din spectacolele festivalului: De la Ovidiu la Mihai Eminescu și Călătoarea și Shakespeare.
Actorul Emil Boroghină, renumit pentru spectacolele de acest gen, a încântat publicul cu un program-maraton de recitare din memorie: o oră „cu Ovidiu” și 30 de minute din Eminescu! Textele, alese și pregătite cu minuțiozitate, ca și cunoscuta măiestrie recitatorică dau impresia, mai ales la Ovidiu, prin chipul nobil al senectuții actorului, că îl vedem pe însuși iubitul poet al epocii augustine, damnat să trăiască departe de măreața Romă. Am trăit, cu el, evoluția sentimentelor de respingere a geților autohtoni care îl sperie prin sălbăticia lor, până la acceptarea și admirația pentru ei, scriind chiar în limba lor! Poeziile selectate din Eminescu au subliniat genialitatea sa, trecând prin toate temele esențiale ale liricii sale: iubirea, trecerea, soarta geniului, istoria și emoționante „analize” social-politice valabile și astăzi. Aplauze generoase au încununat finalul și talentatul actor și director al Festivalului Shakespeare a rămas, modest cum e știut, să dialogheze cu publicul prezent. Remarcăm muzica perfect adecvată a lui Bogdan Marinescu, imaginile video de Marius Perțe și Ciprian Duică, discret conduși de regia Alinei Hiristea (Teatrul Nottara & Teatrul Național «Marin Sorescu», Craiova).
Vremea caniculară n-a împiedicat publicul (mulți tineri!) să umple sala mare a cochetului teatru turdean la Vizitatoarea și Shakespeare (Teatrul Dramaturgilor Români). Condiment nostalgic: autoarea, apreciata dramaturgă Lucia Verona, îmi mărturisește că a debutat la Turda, acum 41 de ani, lucru pe care actorul Marius Bodochi îl anunță, la final, în aplauzele celor prezenți. Călătoarea și Shakespeare – ce ascunde acest titlu incitant? Spectatorii află, peu-à-peu, ca într-o piesă cu suspans de Agatha Christie, că se cercetează „a doua moarte” a lui Shakespeare în epoca noastră! Regia e semnată de Ruxandra Bălașu (și muzica discret adecvată), tânără actriță de talent a Teatrului independent Coquette, absolventă și de regie (2017). Scenografia simplă și eficientă a experimentatului Daniel Divrician (și costumele) reliefează jocul actorilor și lasă mult loc de acțiune: un fel de „car festiv”, ca o „mini-scenă” ambulantă, niște perdele albe, în spate, un scaun regizoral.
Începutul îl face, cu mult umor, Directorul / Pavel Bârsan – îmbrăcat ca un papagal, în culori țipătoare – unui teatru care pregătește o premieră și vom vedea renumitele „forme fără fond” maioresciene. E tiranic și plin de aroganță, știindu-se sprijinit „de sus”: fiica sa e colegă de clasă cu a ministrului culturii. Talentatul actor cucerește imediat publicul cu umorul când frust-clovnesc, când subtil, satirizând cunoscute figuri reale. Urmează o scenă simptomatică pentru multe spectacole: trei perechi de tineri tot repetă, cinci minute de plictis și nervi, o „unitate” coregrafică de 30 de secunde! Se sugerează caruselul infidelității perechilor din Visul unei nopți de vară, intenția autoarei fiind evidentă: ironizarea fetișismul regizorilor contemporani pentru minimalizare și chiar „extirparea” textului, serializarea și golirea de sens a acțiunilor.
Apar enigmaticele personaje Călătoarea / Monica Davidescu și Shakespeare „reînviat” / Marius Bodochi, care o va „ghida” prin culisele teatrului de azi. Aluzii la celebra comedie a epocii de aur (anii ’60) a Hollywood-ului, când Dacă e marți, e Belgia! turiștii americani știau unde sunt. Extins la teatru: doar titlul a rămas din piesele celebre și cei doi constată nu doar că E ceva putred în Danemarca, ci în toată lumea! Deși prezentată acum 15 ani, tematica n-a pierdut nimic din cruda și trista actualitate, dimpotrivă s-a acutizat! Așa ni se dezvăluie dedesubturile „casting”-urilor, când au prioritate pilele, nu talentul: o reușită Ofelie (și alte roluri) / Claudia Dionise e respinsă cu sarcasm (nu are „propteli”) de Regizoarea / Dana Voicu, o sclifosită fără habar de profesie – „haioasă” și adecvată vestimentația ei ca un „pom de iarnă” stil punk: rasă în cap, costum de blugi rupt, zorzoane metalice. Însă o acceptă pe catastrofala Alexandra Gabriela Niță – Conu’ Leonida (și alte roluri) când află, de la Asistent / Gabriel Costan, că e odraslă de ministru. Rolurile se oferă după același „principiu” sau „alegerea” unui ar-vrea-să-fie-actor doar pentru bicepși și aspect atrăgător: Alexandru Făiniși / Hamlet, alte roluri – o scenă ilară, unde se dezlănțuie talentul ei comic! Capabilul Alexandru Mandu / Ghiță Pristanda, alte roluri abia e acceptat… Consecințele se vor vedea la repetițiile ridicole: mostre de incapacitate ale celor implicați aduc o cascadă de situații râsu’-plânsu’ în teatrul actual. Este o montare Big Will „golit” de Shakespeare, vizibilă în altă ridicolă imitație à l’americaine cu the making of: „Ofelia” vine și trece de 6-7 ori printre doi actori strigând: Vai ce… pute aici! Unul se scuză mereu: Mie-mi pute gura, iar lui picioarele! Publicul aplaudă verva plină de imaginație, comicul slap-stick, de situație, limbaj, mimică etc. Actorii joacă cu plăcere, conduși de regizoare cu mână sigură și oferind destulă libertate de improvizație îmbogățind, astfel, spectacolul.
Călătoarea (= Publicul) și, mai ales, Shakespeare intervin mereu încercând să salveze teatrul de calitate și relațiile dușmănoase dintre actori printr-un magic truc de „oprire” a acțiunii, însă „era comedianților”, prevăzută și descrisă de Graham Greene, nu poate fi schimbată nici de un mare spirit renăscut! Cocktail-ul de după premieră arată infantilitatea și suficiența multor reprezentanți ai teatrului actual: se bea „la greu”, se chiuie prostește, se laudă reciproc fără legătură cu realitatea și, când Shakespeare le arată cum să joace, e ucis „a doua oară” de infatuații actori – memorabilă scenă! Lucrurile se precipită caragialesc: incapabilul director e demis, însă vine un „dandanache” mai prost decât Farfuridi, mai mișel decât Cațavencu: Asistentul! El montează o panaramă de „anti-piesă” la modă – social-theater: actorii se scălâmbăie fără text și regie, însă plini de vulgarități, obscenități, manele și rap! O tempora, o mores…
Publicul a aplaudat cu căldură, chemând actorii la rampă de mai multe ori, împreună cu autoarea Lucia Verona și regizoarea Ruxandra Bălașu.

Leave a reply

© 2019 Tribuna
design: mvg