Se pornise o ploaie măruntă care spăla creștetele înverzite ale bravilor soldați romani, încremeniți pe soclurile lor în eterna misiune de apărare a ruinelor vechii cetăți. Ruine care se puteau observa peste tot, pe mari întinderi, Roma toată fiind un amestec de timpuri istorice la vedere. Privindu-i arhitectura, ai revelația unei secțiuni în trunchiul unui copac bătrân, ale cărui cercuri, diferite ca nuanțe, îi trădează vârsta.
Mai făcusem drumul acesta cu o zi înainte, pe jos, fotografiind tot ce întâlneam în cale, pentru că totul era demn de fotografiat! Atunci pornisem în căutarea clădirii Academiei Române din Roma, la invitația căreia ne aflam în bătrâna capitală de imperiu. Dar aceea fusese doar o plimbare de recunoaștere, o vizită de curtoazie, răsplătită cu multă amabilitate de coordonatorul instituției, dl. Iulian Damian, cel care ne-a prezentat somptuoasa clădire și ne-a povestit pe larg istoria ei. Emoțiile acelea, de bucurie a întâlnirilor, de încântare a desoperirilor fascinante, la tot pasul, în orașul celor șapte coline, se schimbaseră cu altele noi, și nu mai puțin solicitante. Peste mai puțin de o oră, 18,30 ora Romei, în seara ploioasă de aprilie (ploaie, semn de belșug, nu mă voi mai îndoi niciodată de asta!), mai exact de 4 aprilie 2017, la Accademia di Romania, Poemi Dal Muro, varianta italiană a volumului meu de versuri, urma să fie prezentat pentru prima oară publicului italian. În această perspectivă, mie, cel puțin, îmi era extrem de greu să mai adaug ceva, fie și doar un banal comentariu despre vreme. Oricum, în mașină se lăsase o tăcere moale, ca traficul Romei de la ora aceea. Nici șoferul care conducea mașina Academiei nu era mai vorbăreț. Am ajuns devreme, cu peste o jumătate de oră mai devreme. Pe treptele instituție, la adăpost de ploaie, stăteau trei persoane. În imensa bibliotecă, vizitată și ea în ziua precedentă, ne aștepta doar Iulian Damian. M-a cuprins o teamă teribilă. Mă gândeam că ploaia îi alungase pe eventualii interesați, chiar dacă se făcuse o bună publicitate evenimentului. Doar că italienii sunt mult mai punctuali decât românii. Aveam să mă conving de asta cu două-trei minute înainte de ora indicată, când sala a început să se umple brusc de lume. Veneau, unul după altul, oameni necunoscuți cu umbrele, zâmbindu-ne amabili și ocupând toate locurile disponibile. A fost incredibil! Priveam și mă gândeam: cine sunt toți oamenii aceștia? de ce vin ei în număr atât de mare să cunoască o revistă de cultură românească, și pe scriitorii ei? Au fost prezenți, am aflat mai târziu, scriitori italieni, critici literari, oameni de cultură, bursieri interesați de literatura română. Gazda evenimentului, coordonatorul instituției, dl. Iulian Damian, cel care a organizat impecabil totul, de la invitații, afișe, aranjarea sălii și până la întâmpinarea fiecărui participant, a făcut o scurtă prezentare a invitaților. Am fost acolo, în fața acelor oameni calzi și prietenoși: Vákár István, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, cu un cuvânt de salut din partea instituției pe care o reprezenta, Dr. Mircea Arman, managerul Revistei de cultură Tribuna, care a prezentat auditoriului o istorie detaliată a revistei, realizările, rolul său în cultura românească clasică și contemporană la 60 de ani de la înființarea noii serii a revistei, Profesor Dr. Ștefan Damian, traducătorul celor două volume prezentate, Canti orfici/Cântece orfice de Dino Campana și Poemi Dal Muro al subsemnatei, probabil cea mai emoționată de la masa aceea. Ne-a însoțit la întâlnirea cu cititorii italieni și redactorul Revistei Tribuna, Ioan-Pavel Azap. Evenimentul s-a bucurat de prezența Excelenței Sale Liviu Zăpârțan, Ambasador al României la Vatican.
După prezentarea volumului bilingv Canti orfici/Cântece orfice, de Dino Campana, apărut la Editura Tribuna în 2016 (singurul volum editat în România care oferă o imagine de ansamblu asupra creației poetului italian de la începutul secolului XX), Antonio Maria Masia, cunoscut critic literar, a apreciat în mod deosebit efortul profesorului Ștefan Damian de a face cunoscută literatura celor două țări, prin traducerile, în special de poezie, din italiană, respectiv română, acesta remarcându-se și ca poet în spațiul italic. Și nu un poet român care scrie în italiană, ci un poet italian de origine română, după cum spunea Antonio Maria Masia că este cunoscut profesorul Ștefan Damian în Italia.
Ascultând toate aceste discursuri, am putut urmări destul de liniștită reacția sălii. Toți erau extrem de atenți! Lucrurile s-au schimbat pentru mine după ce a fost adus în discuție volumul Poemi Dal Muro, apărut la Editura Tribuna în 2017, traducere de Ștefan Damian după volumul Poeme din zid, Editura Brumar, 2016. Primul care a vorbit, după profesorul Ștefan Damian, a fost Angelo Sagnelli, critic literar, coordonator al unei reviste de cultură. Cu toată încordarea mea nu am putut prinde sensul tuturor frazelor, am înțeles doar că era un discurs elogios. Mai târziu mi-a fost tradus acest discurs și m-am simțit onorată de interpretarea filozofică a poemelor mele. Am citit un poem în română, rugând-o pe doamna din dreapta mea să mă urmărescă în volumul italian, și, dacă dorește, să mă ajute citind apoi varianta de acolo. Doamna era Neria De Giovanni, președinta unei asociații internaționale de critici literari, care, entuziasmată de poem, l-a recitat cu reale calități actoricești, lansându-se într-o analiză extrem de favorabilă a acestor versuri. Seara s-a încheiat cu autografe, multe autografe, și o beatitudine vecină cu plutirea, stare alimentată de un triumf nici măcar imaginat.
Rândurile mele pot părea o laudă de sine, dacă sunt interpretate răutăcios. Vă asigur că nu am deloc intenția aceasta. Cele scrise aici sunt doar relatarea, destul de bine ținută în frâu totuși, a unei bucurii imense trăite pe pământ străin, acolo unde cuvântul românesc, poezia românească au fost mai acasă decât acasă.
Dacă mă gândesc și la a doua noastră întânire cu cititorii italieni, și anume aceea din 7 aprilie 2017, din Sala del Romanico a Musei Civici Angli Eremitani di Padova, pot spune cu certitudine că Italia este un tărâm al poeziei. La Padova, gazda noastră a fost Alessandro Cabianca, un cunoscut poet și critic literar. A fost prezentată și aici Revista de cultură Tribuna de către managerul Mircea Arman. Publicul a admirat exemplarele puse la dispoziție și a apreciat în mod deosebit faptul că Revista are o variantă electronică, unde se pot citi articole în română, engleză și italiană. Cele două cărți traduse au fost prezentate de către prof. Ștefan Damian și Alessandro Cabianca, iar reacțiile nu au întârziat să apară. Abia întorși în țară am găsit impresiile unei scriitoare din Padova, Serena Piccoli, care pe blogul său postase o cronică a evenimentului de la Musei Civici Angli Eremitani di Padova, și o invitație (doamna este și organizatoarea unor activități literare) la un Festival internațional de poezie în 2018.
Și dacă la toate aceste emoționante întâlniri o mai adaug și pe aceea cu reprezentanții Institutului Cultural de la Veneția și vizita efectivă la instituția de cultură românească din orașul plutitor, unde discuțiile s-au purtat cu precădere în vederea identificării unor posibilități de colaborare ale acestei instituții cu revista și editura Tribuna, pot spune cu mâna pe inimă că sunt mândră că am fost parte a acestei echipe, care a promovat cu succes cultura românească în Italia. Celor care au făcut posibilă publicarea volumului Poemi Dal Muro și călătoria lui spre cititorii italieni, veșnica mea recunoștință!