O întâlnire foarte interesantă şi rară, pe care am apreciat-o mult, pentru a descoperi poezia română contemporană a avut loc la Muzeele Eremitane din Padova vineri, 7 aprilie, grație poetului Alessandro Cabianca (mare organizator, mereu super activ, căruia i se adresează mulțumirile mele continue pentru că m-a / ne-a făcut să descoperim poezia italiană şi străină) în cadrul uneia dintre etapele turneului revistei româneşti de cultură Tribuna, la 60 de ani de la înființare.
Mircea Arman este editorul şi directorul acestei prestigioase reviste apărută mai întâi în 1884 ca ziar de cultură şi politică, al cărei obiectiv era şi unitatea statală a României (prin cultură ca mijloc de armonizare a societății), ținând seama că atunci Transilvania era sub dominație austro-ungară. Numeroşi au fost autorii italieni

Numeroşi au fost şi scriitorii italieni publicați: Pascoli, Carducci, Fogazzaro. Din 1957 revista iese într-o haină nouă, devenind internațională, grație şi relațiilor sale cu oameni de cultură francezi şi italieni. Încă din acei ani au fost publicați scriitori italieni traduşi în limba română.

Este foarte răspândită în spațiul românesc, fiind distribuită în circa 4200 chioşcuri din România şi Republica Moldova. Se găseşte şi în versiune online http://tribuna-magazine.com/
Este foare bogată în contribuții (nu doar de poezie, ci din toate artele) şi estetic este deosebit de atrăgătoare, în aşa fel încât a fost prezentată în cadrul mai multor expoziții de artă.

Poetul Ștefan Damian a citit câteva poezii din cel mai recent volum al său Provocarea aerului apărut la Studia/Nemapress Edizioni, cu o prefață de Alessandro Cabianca, volum scris direct în italiană de către autor.
Am avut bucuria de a-i cunoaşte poezia cu câțiva ani mai înainte, tot datorită unui eveniment cultural organizat de Cabianca şi într-adevăr m-a impresionat foarte mult. Nu puteam lipsi de la această întâlnire! Într-adevăr, şi această carte de poezie este splendidă.

Salvezza

La stanchezza d’oggi appiccicata
più d’ogni altra
appendice della morte uccisa
sui muri delle chiese
screpolati dal vento della fede sconfitta.

E tu domandi incredulo
sotto quale colore scrostato
in che affresco
si trovi la salvezza?
Se di salvezza si può parlare
quando la bocca impastata di terra
gorgoglia come un fiume strozzato
prima di arrivare al mare.

Damian a tradus în italiană şi volumul de poezii semnat de Ani Bradea: Poemi dal muro, publicat de editura Tribuna în 2017. Însăşi Ani ne-a citit în româneşte câteva poeme iar Ștefan Damian în italiană. Acest volum este minunat, am rămas foarte impresionata de scrisul Anei Bradea. Una dintre multe particularități îl constituie faptul că poeziile prezentei culegeri par scrisori trimise unui Călău, căruia i se adresează în mod direct, invocându-l mereu la sfârşitul versurilor. Cartea, după cum se obişnuieşte să se spună, am devorat-o pe nerăsuflate din cauza imaginilor create aici, pentru dialogul cu Călăul, pentru ironia folosită. O bijuterie poetică pe care o recomand!

La primavera viaggia col treno notturno.

La neve a strati seppellisce i mobili vecchi,
dell’altro passato.
sul pavimento
il buio e il freddo rotolano avvinghiati.

Mi dicevi che volevi fuggire insieme altrove,
dove non c’è inverno.
di aver acquisito in anticipo i biglietti di treno,
a prezzo ridotto.
con due posti al finestrino
dal quale poter ammirare con facilità la carne bianca della
notte
quando urta contro il vetro sporco.

Però questo è stato in un altro tempo…

Oggi ancora ti scrivo epistole
spedite in buste traslucide
tramite le quali si vedono i punti e le virgole.
anche le maiuscole si vedono,
sui fogli criogenati.

Abitiamo una sfera gelata.
io a nord,
tu a sud.

Il mio buio scivola.
il mobile antico della mia camera
precipita sul mobile in prestito della tua camera.
la radio annuncia codice rosso di tempesta di neve e gelo.

Un treno è rimasto bloccato tra le nevi in montagna.
tu aspetti su una banchina,
boia.
le peonie hanno insanguinato la tua accetta.
Damian şi Bradea sunt voci poetice absolut demne de stimă şi aş vrea ca în Italia să se bucure de o largă admirație şi de cunoaşterea pe care o merită. Adeseori ne îndreptăm atenția către America sau Asia, în defavoarea, de exemplu, a Estului european. Răspândirea poeziei româneşti în Italia şi, mai ales, a acestor doi autori nu doar că ne îmbogățeşte pe toți, poeți sau nu, dar şi dărâmă anume limite / locuri comune.
Interesant este şi faptul că Editura Tribuna a publicat recent un volum de Dino Campana, Canti Orfici, tradus de prof. Ștefan Damian. Cabianca a prezentat figura poetului italian spunând un lucru cu care sunt întrutotul de acord: „De obicei poezia este independentă de biografia autorului, dar în cazul lui Campana în versuri este însăşi biografia lui „.
Dino Campana, născut la Marradi (Florența) în 1885, a fost tot timpul un răzvrătit în continuă fugă, care a trăit în diferite țări (în Russia ca mus, cu țiganii până la 19 ani, apoi în Argentina, Paris, Bruxelles, Bologna, Odessa). A frecventat mari poeți, închisori şi case de nebuni.
Cabianca a citit apoi câteva poezii în italiană iar Damian în română.

Bate boc

În vaporul
scuturat,
de vapoare ce se bat
o lumină de-auroră
sus, la proră,
ochi lucios
se aprinde:
(Şi cuprinde
Pasul meu însingurat
Umbra
De pe Chei)
În lumina
Uniformă
De la nave
Spre oraş
Numai pasul
Care-n noapte
Solitar
Lovit
De noaptea
De la nave
Solitar
Răsună iar:
aşa mare
Echivocă
Într-o noapte
Aşa pură!
Apa (marea
Ce exală?)
Şi pe căile
De noapte
Bate: orb
Pe rute-n
Ochiul
Ne-uman
Al nopții
Chiar a sorții-n
Noapte
Mai departe
Tot pe drumurile
Nopții
Pasul meu
Ce face boc.